Urmele unui masacru preistoric arată că existau războaie și în vremea societăților de vânători-culegători

Arheologii au descoperit în Kenya ceea ce par a fi cele mai vechi dovezi privind războaiele umane, arată un nou studiu. Este vorba de 27 de schelete aparținând unor oameni care au murit în urmă cu circa 10.000 de ani, ce prezintă urme de lovituri puternice și răni cauzatoare de moarte, anunță Discovery News.

Victimele includ atât bărbați, cât și femei și copii. Dat fiind numărul mare de victime, „nu poate fi o crimă individuală sau crime între familii”, susține antropologul și arheologul Robert Foley, de la Univeristatea Cambridge. „A fost rezultatul unui conflict între grupuri.”

Aceste descoperiri i-ar putea ajuta pe specialiști să răspundă la întrebări despre originile războaielor și ale agresiunii umane, a mai spus Foley.

De mii de ani, filosofii și istoricii se întreabă când și cum a apărut războiul în societatea umană. Unii antropologi susțin că războiul organizat nu a apărut decât odată cu dezvoltarea societăților complexe, cu ierarhii politice. Alții cred că războiul a apărut după revoluția agricolă, când oamenii au început să adune mai multe resurse – când a apărut, așadar, un motiv de luptă între grupuri. Din acest punct de vedere, rezultă că războaiele nu existau pe vremea societăților de vânători-culegători.

Însă alți specialiști arată că cele mai apropiate rude (din punct de vedere genetic) ale omului, cimpanzeii, organizează atacuri violente împotriva indivizilor care le încalcă teritoriile. Iar comunitățile de vânători-culegători din zilele noastre, precum unele triburi din jungla amazoniană, sunt implicate în mod regulat în încăierări violente împotriva triburilor vecine. 

Toate dovezile privind compartamentul războinic la popoarele antice erau până acum indirecte. Mai precis, se bazau pe analogii cu strămoșii omului modern sau pe comparații cu vânătorii-culegătorii de astăzi, ale căror societăți sunt amenințate de pierderea habitatului sau de colonialism, amenințări pe care strămoșii lor nu le aveau.

Scheletele descoperite în Kenya încă din 2012 dovedesc astfel urme ale unui comportament violent pe scară largă la o comunitate de vânători-culegători. „Nu este un cimitir;oamenii nu au fost depuși acolo intenționat. Au murit și au fost lăsați exact acolo unde au căzut”, spune Foley. 

Scheletele prezintă urme de luptă precum răni la cap și răni cauzate de săgeți și bâte. Au fost omorâți nu doar bărbați, ci și femei și copii. Numărul de victime exclude posibilitatea unei încăierări interfamilale. Poate că din același grup au murit mai multe persoane, în timp ce unele ar fi putut scăpa – ceea ce sugerează cu grupul era mai mare decât o comunitate de vânători culegători (majoritatea având circa 25-30 de membri). Specialiștii cred că a existat un conflict între două grupuri – două comunități de vânători-culegători stabiliți în zona respectivă, lângă Lacul Turkana.