Unicat în Europa: mina de petrol de la Sărata-Monteoru
Istoria localității Sărata-Monteoru este strâns legată de începutul exploatării petrolului din România, iar un alt element de unicitate a zonei este dat de amplasarea în acest loc a singurei mine de petrol funcțională din România, dar și din Europa. Mina de petrol de la Sărata-Monteoru este o comoară vie, unde poți vedea cum petrolul se scurge în arealul său natural.
Odată cu trecerea drepturilor de exploatare a petrolului din Sărata-Monteoru de la Grigore Constantinescu către „Steaua Română”, la sfârșitul secolului al XIX-lea, se deschide o nouă etapă în dezvoltarea extracției petrolului din localitate. „Steaua Română” devine în scurt timp cea mai mare și mai puternică societate cu capital străin, având forța financiară necesară pentru a dezvolta și a exploata noi resurse de petrol și în Sărata-Monteoru.
Încă din 1897, Societatea continuă în zonă exploatarea petrolului prin puțuri, dar începe să sape și câteva sonde, care însă nu au dat rezultatele așteptate, fiind vorba de un teren petrolifer lipsit de presiunea gazelor. În timpul Primului Război Mondial, sondele și cea mai mare parte a puțurilor au fost înfundate pentru a zădărnici exploatarea lor de către trupele Puterilor Centrale. După război, în anul 1922, se reușește repune-rea unor puțuri înfundate în exploatare.
Prima etapă în dezvoltarea minei de petrol de la Sărata-Monteoru (1925-1948)
Ideea aplicării sistemului de exploatare a petrolului prin galerii s-a născut după Primul Război Mondial, când se discuta tot mai mult despre rezervele de petrol ce puteau fi exploatate atunci când se studiau diferite metode de extragere a țițeiului remanent după exploatarea prin sonde: gas-lift, air-lift etc. Prima încercare în România de a exploata petrolul prin galerii a aparținut societății „Drainage”, în zona Câmpina. Tentativa s-a soldat cu un mare eșec, puțul săpat a fost inundat cu apă.
Eșecul nu i-a descurajat însă pe cei de la „Steaua Română” să încerce să aplice metoda la Sărata-Monteoru, mai ales că zona este lipsită de gaze. Lucrările la mina de petrol de la Sărata-Monteoru au început în 1925. A fost lărgit și adâncit un puț vechi, ajungând până la o adâncime de 220 de metri, într-un strat relativ bogat de țiței de 1,80 metri grosime. Pentru captarea stratu-lui de petrol s-a săpat o galerie, transportul pe puț se făcea atunci cu un troliu, în găleți de lemn, iar aerisirea galeriei și a puțului erau realizate manual.
Țițeiul extras în perioada interbelică de la Sărata-Monteoru era semi-uleios, cu o densitate importantă și cu un conținut mic de benzină. În ceea ce privește producţia din zona Sărata-Monteoru, aceasta a variat, înregistrând două vârfuri de creștere. Primul vârf a fost în 1905, când circa 12.000 de tone petrol au fost extrase prin puțuri de diferite adâncimi. Al doilea vârf a fost înregistrat în 1933: atunci prin galerii, dar și prin puţuri au fost extrase aproape 15.800 de tone de țiței.
Începând cu 1979, la mina de petrol de la Sărata-Monteoru au loc lucrări de modernizare, dar și de exploatare a unor noi straturi de petrol ce existau în subteran. Unul dintre puțurile minei este adâncit până la 307 metri, fiind deschis un nou orizont în mină, „Orizontul – 25 metri” (aflat la 25 de metri sub nivelul mării), de aici s-au forat sonde orizontale și verticale, ascendente și descendente.
Mina de petrol, astăzi
Mina de petrol de la Sărata-Monteoru este amplasată în mijlocul pădurii, pe unul dintre dealurile ce înconjoară localitate. Accesul spre mină se face pe un drum de piatră, care, la un moment dat, este blocat de o barieră ce semnalizează intrarea în perimetrul exploatării de petrol.
Astăzi, mina de petrol Sărata-Monteoru aparține de OMV Petrom și face par-te din Parcul 42 Monteoru. La ora actuală, dintre cei 4.000 de metri de galerii, doar 1.600 de metri sunt în exploatare, galeriile fiind iluminate de lămpi speciale acționate de aer comprimat.
Vizitatorul poate să vadă puțul de acces în mină, dar și pe cel unde se face extracția de petrol din galerii. În subteran pot fi văzute, prin ferestrele galeriilor, straturile geologice, „puisardele” (mici acumulări de țiței), dar și pompa canadiană, turlele de lemn cu geamblacul necesar intervenţiei la sondă, precum și suitorii de aeraj (puțuri miniere verticale săpate între cele două orizonturi).
Acest text este un fragment din articolul „Mina de petrol de la Sărata-Monteoru”, publicat în nr. 30 al revistei Historia Special, disponibil în format digital, pe platforma paydemic.com.