Ungaria Mare a murit în mlaștinile de la Mohács

Ungurii s-au considerat întotdeauna o națiune „nobiliară”, ca și polonezii, de altfel, dar la fel de păgubos ca și aceștia în istorie. A fost un fenomen istoric cu rădăcini mult anterioare anului 1918. „La mijlocul secolului al XIX-lea, un nobil revenea în Boemia la 828 de locuitori, în Lombardia și Veneția la 300 de locuitori… și, în zonele locuite compact de maghiari, chiar și la 8 locuitori” (Paul Lendvai).

Şi mai precis și mai concis e Peter Hanak în al său eseu istoric, „Grădina și atelierul”: „Conștiința națională și caracterologia națională ungară au fost determinate de păturile nobiliare conducătoare”. Ce au reușit să transmită membrii acestei caste restului societății maghiare? Ne spune același Paul Lendvai, istoric ungar, de altfel: „Prejudecăți, un complex de superioritate, ifose de castă, fire ușuratică și frivolitate…”.

Ceea ce este îngrijorător e faptul că în cei o sută de ani scurși de la Trianon, politicienii și propagandiștii maghiari „n-au uitat și n-au învățat nimic”, vorba lui Talleyrand. Persistența, ca să nu spunem încăpățânarea în a repeta niște teze, repudiate de mult de cercetările istorice obiective, nu face decât să mențină deschise cicatrici vechi, pe care națiuni mai înțelepte decât noi, precum francezii și germanii, au știut să le închidă la timp.

Simptomatic este faptul că indiferent de regimul politic de la Budapesta, tezele maghiare ale apartenenței Transilvaniei la Ungaria au rămas aceleași. Cum altfel ne-am putea explica faptul că un istoric de prestigiu al Ungariei, precum Laszlo Makkai, autor al unei istorii a Transilvaniei apărută în 1941, fost profesor la universitatea horthystă de la Cluj, din anii 1940-1944, recidivează în 1986 (!!!) reluând, în plin regim Kadar, tezele susținute cu peste 40 de ani în urmă. Semnalul istoric, dar și politic transmis de regimul comunist de la Budapesta era fără echivoc, în privința apartenenței Ardealului la Ungaria, Horthy și fostul deținut politic din timpul lui Horthy, Janos Kadar, împărtășeau aceleași opinii. Cât despre Ungaria Mare, la care se mai raportează unii și alții, ea a murit în mlaștinile de la Mohacs, odată cu regele ei, Ludovic al II-lea, călcată de copitele spahiilor lui Soliman Magnificul.

Acest text este un fragment din articolul „Trianon, un tratat care nu mai folosește nimănui” apărut în nr. 31 al revistei Historia Special, disponibil în format digital pe paydemic.com 

^{Foto sus: Tablou realizat de Székely Bertalan. În bătălia de la Mohács, care a pus capăt Regatului Maghiar, și-a pierdut viața și regele Ludovic al II-lea.}