Unde și-au ascuns britanicii comorile în Al Doilea Război Mondial?

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, de teama unei invazii naziste, britanicii au pus la cale un plan special pentru salvarea celor mai valoroase comori culturale. Îngroparea acestora undeva în nordul Țării Galilor a fost un secret oficial păstrat de autorități timp de multe decenii după finalul războiului. 

Timp de patru ani, dealurile din Manod, în apropiere de orașul minier Blaenau Ffestiniog, au devenit ascunzătoarea subterană pentru aproape 2000 dintre cele mai mari capodopere ale lumii. Buncărele special construite pentru această operațiune au adăpostit atât colecțiile din National Gallery, cât și opere din Royal Collecțion și alte mari muzee și galerii britanice. Numai tablourile ascunse acolo valorează astăzi mai multe miliarde de lire sterline.

O luptă contracronometru

Țările ocupate de germani în Al Doilea Război Mondial au pierdut foarte multe opere de artă. Mii de tablouri au fost furate din Rusia, Polonia, Italia, Franța sau Grecia din cauza ambiției lui Hitler de a construi în Austria un mega-muzeu care să adăpostească toate marile opere ale omului. De aceea, englezii s-au mobilizat din timp pentru a-și proteja tezaurul național în cazul unei invazii sau al bombardamentelor germane. 

Încă de la finalul lunii august 1939, înainte de izbucnirea războiului, a fost demarat un plan, atent conceput, pentru evacuarea colecțiilor din National Gallery. Mii de tablouri au fost mutate în secret în diverse locații temporare, precum Castelul Penrhyn. Cum în vara anului 1940 au început bombardamentele, iar Londra devenea ținta principală a naziștilor, capodoperele din muzeele britanice au trebuit să fie mutate din nou pentru a le proteja de bombe. 

Printre operele ascunse – 19 tablouri de Rembrandt, Van Dyke și Leonardo da Vinci și Bijuteriile Coroanei

Directorul National Gallery, Kennerth Clark, era supus unor presiuni oficiale în vederea mutării tezaurului național în Canada, dar s-a temut ca acesta să nu ajungă pe fundul oceanului. Împărtășind aceleași temeri, premierul Churchill i-a spus lui Clark:„Ascunde-le oriunde, chiar și în peșteri și pivnițe, dar nici măcar un tablou nu va părăsi această insulă!”

Redescoperirea unei cariere de piatră abandonate, sub un munte din nordul Țării Galilor, le-a oferit englezilor ascunzătoarea perfectă. Munca pentru amenajarea buncărului a început imediat – 5000 de tone de piatră au fost dinamitate pentru a lărgi suficient de mult intrarea în tunel. Interiorul carierei era deja imens, cu camere uriașe – dintre care una a fost numită „Catedrala”, din cauza mărimii sale, astfel că locul s-a dovedit a fi perfect pentru protejarea operelor de artă. Totul a fost amenajat astfel încât capodoperele din muzeele britanice să poată fi păstrate în cele maibune condiții de umiditate și temperatură. 

Odată ce ascunzătoarea a fost amenajată, toate operele de artă împrăștiate prin țară au fost mutate acolo, transportate în vehicule de transport ce purtau marca unei companii de ciocolată. Acestea au rămas acolo până la finalul războiului.

Sursa:http://www.bbc.co.uk/, www.nationalgallery.org.uk