Un unicat în România: Expoziţia arheologică „Dâmbul Cetăţii”

Recent renovat, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni din Sfântu Gheorghe găzduieşte cea mai modernă expoziţie de arheologie din România. Intitulată „Dâmbul Cetăţii”, după numele aşezării pe care o recreează, expoziţia oferă vizitatoruluiposibilitatea unei extraordinare incursiuni în lumea preistorică, graţie unor reconstituiri tridimensionale unice în peisajul muzeal românesc.

Prima expoziţie dedicată în totalitate aşezării preistorice de la Păuleni-Ciuc „Dâmbul Cetăţii” prezintă numeroase vestigii arheologice, reconstituiri ale unor locuinţe, complexe rituale, vetre de foc, cuptoare de ars ceramica şi un profil stratigrafic al sitului arheologic, dezvăluindu-ne o mică parte din secretele vieţii cotidiene a strămoşilor noştri.

Situl – ale cărui coordonate sunt recreate în cadrul Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni din Sfântu Gheorghe – se află în apropierea satului Şoimeni, comuna Păuleni-Ciuc, judeţul Harghita, în locul numit de localnici „Dâmbul Cetăţii”. Primele informaţii despre acesta datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea. În perioada interbelică, arheologul Al. Ferenczi includea situl în repertoriul cetăţilor dacice din Transilvania. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, arheologul dr. Zoltán Székely efectua primele săpături arheologice. Începând cu anul 1999, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni a reluat cercetările arheologice de la „Dâmbul Cetăţii”, aducând informaţii preţioase pentru cunoaşterea culturilor preistoriceCucuteni-Ariuşd-Tripolie (mil. V-IV î. Hr.), Bodrogkeresztùr (mil. IV-III î. Hr.), Coţofeni (mil. III î. Hr.), Costişa (mil. III-II î. Hr.)şi Wietenberg (mil. II î. Hr.), care au cuprins şi zona Carpaţilor Răsăriteni.

Cultura Cucuteni-Ariuşd-Tripolie (4600-3700 î. Hr.)

Considerată a fi prima mare civilizaţie din Europa, cultura Cucuteni-Ariuşd-Tripolie a luat naştere şi s-a dezvoltat în teritorii care astăzi fac parte din trei state:România, Republica Moldova şi Ucraina. Principalele ocupaţii ale cucutenienilor erau agricultura, creşterea animalelor, vânătoarea, pescuitul, olăritul, prelucrarea pietrei, osului, cornului şi a metalelor (cuprul şi aurul). Pe lângă aceste ocupaţii, în cadrul expoziţiei, vizitatorii pot observa modalitatea în care erau construite locuinţele cucuteniene, pe baza unor reconstituiri tridimensionale care respectă şi transpun pe înţelesul tuturor toate dovezile ştiinţifice rezultate în urma cercetărilor arheologice. Locuinţa avea forma rectangulară, înălţimea de circa 2 metri şi acoperişul în două ape.

Podeaua şi pereţii locuinţei erau construiţi din bârne masive din lemn, peste care se aplica un strat gros de chirpici. În interiorul locuinţei s-au găsit obiecte întregi sau fragmentare, de o mare diversitate funcţională:vase de uz comun, vase de prestigiu, unelte şi arme din piatră, os, corn şi cupru, podoabe, precum şi obiecte de cult (altăraşe, reprezentări antropomorfe şi zoomorfe).

Cultura Costişa-Ciomortan (2100/2000-1900/1800 î. Hr.)

Începutul epocii bronzului mijlociu în Depresiunea Ciucului marchează întemeierea aşezării fortificate de la Dâmbul Cetăţii de către comunităţile culturii Costişa, venite de la est de Carpaţi. Rostul aşezării, întărită cu şanţuri, valuri de pământ şi palisadă, era acela de a controla una dintre cele mai importante căi de legătură dintre Depresiunea Ciucului şi Moldova (Izvorul Trotuşului), schimbul cu materii prime (cuprul, sarea etc.), precum şi trocul diferitelor obiecte de prestigiu (topoare din bronz, sceptre, podoabe, pumnale etc.). În partea de nord a aşezării a fost descoperită o poartă fortificată cu turn ce traversa valul de apărare al acesteia. În acest loc au fost descoperite resturile a trei oameni incineraţi – un adult şi doi copii, şi mai multe vase ceramice, frumos decorate, cu motive incizate (două amfore, o strachină, o oală şi o cană). La început poarta a fost folosită pentru accesul în aşezare, urmând ca mai târziu, înaintea părăsirii aşezării, ea să devină locul unui ritual soldat cu sacrificii umane.

Cultura Wietenberg (2000/1900-1600/1500 î. Hr.)

Cultura Wietenberg ocupa în prima jumătate a mileniului al II-lea î. Hr. toată Transilvania. În scopul stabilirii controlului asupra căilor de legătură cu teritoriile de la est de Carpaţi, grupurile acestei culturi au ocupat aşezarea de la Păuleni-Ciuc „Dâmbul Cetăţii”. Unul dintre domeniile în care excelau aceste comunităţi era arta războiului. Fortificaţiile impresionante, precum şi numărul mare de arme (pumnale, topoare, vârfuri de săgeţi şi suliţe) descoperite în cadrul aşezărilor şi necropolelor scot în evidenţă preocuparea pentru apărarea graniţelor. Un al doilea tip de locuinţă prezentată în cadrul expoziţiei aparţine culturii Wietenberg. Deşi unele aspecte arhitecturale se aseamănă cu cele specifice locuinţelor cucuteniene, există şi numeroase aspecte care le diferenţiază. Vă invităm să le descoperiţi dumneavoastră, vizitând cea mai modernă expoziţie de arheologie din România! 

Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni

Din anul 1999 şi până în prezent, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni (MNCR) şi-a concentrat eforturile pe cercetarea, salvarea, conservarea şi valorificarea patrimoniului material şi imaterial, mobil şi imobil, din întreg arealul Carpaţilor Răsăriteni. Cercetările din domeniile istoriei, arheologiei şi etnografiei desfăşurate de-a lungul timpului au dus la formarea şi îmbogăţirea patrimoniului naţional administrat de muzeu, care se ridică în prezent la circa 16.000 de poziţii inventariate. Patrimoniul administrat de MNCR este promovat în cadrul unor expoziţii nou-amenajate, după conceptul de muzeu-organism viu:expoziţia de arheologie „Aşezarea preistorică Păuleni Ciuc Dâmbul Cetăţii”, punctul muzeal Prima Şcoală Românească din Sf. Gheorghe şi Casa Memorială Romulus Cioflec din Araci. MNCR este prezent şi în judeţul Harghita, prin secţia sa Muzeul Oltului şi Mureşului Superior, unde, periodic, se organizează expoziţii tematice, diverse evenimente culturale şi ateliere creative.