Un salt istoric pentru români: în 2 generații de la o speranță de viață de 35 de ani la una de 75 de ani?

În urmă cu un secol, românii trăiau puțin și, adesea, greu. Într-o Românie agrară, marcată de boli, războaie și lipsuri, media de viață rareori depășea 40 de ani. Astăzi, în același spațiu carpato-danubiano-pontic, durata vieții aproape s-a dublat, atingând praguri considerate odinioară de neimaginat. Fenomenul, aparent spectaculos, ascunde însă o evoluție complexă, influențată de știință, istorie, dar și de voința statului de a-și ocroti cetățenii.

De la „viață scurtă și trudnică” la speranța longevității

În 1940, românii aveau o speranță de viață de doar 44 de ani. Femeile, mai rezistente prin firea lor biologică, trăiau puțin mai mult. Astăzi, româncele ating în medie 80,4 de ani, iar bărbații în jur de 72,6 de ani. O diferență uriașă, dobândită în special în ultimii 75 de ani.

După Revoluția din 1989, speranța de viață a continuat să crească. În timpul comunismului târziu, o femeie trăia aproximativ 70 de ani. Acum, a câștigat 10 ani în plus, grație progreselor medicale și sociale.

Medicina modernă și transformarea societății

Potrivit dr. Cristiana Glavce, directorul Institutului de Antropologie „Francis I. Rainer” al Academiei Române, această schimbare nu s-a produs întâmplător. Factorii determinanți sunt multipli: de la evoluția științelor medicale, accesul la medicamente și îmbunătățirea igienei, până la o radicală schimbare a stilului de viață.

„Oricât ne-am plânge că trăim mai greu, adevărul e că standardele de viață s-au schimbat semnificativ. Omul modern s-a adaptat, și-a ajustat comportamentele, iar corpul său s-a reprogramat să trăiască mai mult”, afirmă dr. Glavce. Genomul uman, în interacțiune cu mediul, și-a spus cuvântul.

Femeia – pilonul supraviețuirii speciei

Datele statistice confirmă superioritatea biologică a femeii în fața timpului. În 1970, româncele trăiau în medie 69,5 ani, în 2012 — aproape 78 de ani, iar în 2024 peste 80 de ani. Explicația stă nu doar în îngrijirea medicală mai bună, ci și în genetica feminină: „Cei doi cromozomi X conferă stabilitate. Complicațiile la naștere, odinioară fatale, sunt astăzi controlate eficient. Iar în logica supraviețuirii speciei, femeia joacă un rol central”, explică Glavce.

De asemenea, mortalitatea infantilă — cândva un indicator tragic pentru România — este în scădere semnificativă. La fel și mortalitatea maternă, grație progreselor în obstetrică și accesului la spitale.

România în oglindă europeană: o întârziere istorică

Istoricul Daniel Citirigă, de la Universitatea „Ovidius” din Constanța, aduce o perspectivă comparativă. Marea Britanie, spune el, a cunoscut o modernizare timpurie, stimulată de Revoluția Industrială și cea agrară, ceea ce a dus la o creștere constantă a duratei de viață.

În România, abia în perioada regelui Carol I au început reformele sanitare și sociale care aveau să reducă treptat mortalitatea infantilă și să îmbunătățească nivelul de trai.

„Folosirea vaccinurilor, reforma agrară, diversificarea alimentației, toate au contribuit la modernizarea societății. Războaiele mondiale au fost, însă, catastrofe care au tăiat din avântul demografic și au impus statului noi priorități de supraviețuire colectivă”, punctează istoricul.

Șocul războaielor și reconstrucția vieții

Cele două Războaie Mondiale au decimat generații întregi. În special după al Doilea Război Mondial, România a fost obligată să regândească politica socială: urbanizare, acces la sănătate, infrastructură. Chiar și concediul într-un mediu curat devine o practică esențială în a doua jumătate a secolului XX.

Totuși, nu pot fi ignorate tragediile epocii comuniste, precum politicile pro-nataliste, care au dus la traume colective greu de cuantificat. Iar urbanizarea tardivă – în comparație cu alte state europene – a întârziat beneficiile unui trai sănătos pentru majoritatea populației.

În ultimele trei decenii, durata medie de viață a românilor a crescut cu 7 ani. Dacă în 1990 speranța de viață era de aproximativ 69,9 ani, în prezent a ajuns la 76,4 ani, arată cele mai recente date Eurostat. 

Concluzie: cât trăiește omul în funcție de grijile statului

Datele arată clar: speranța de viață este direct proporțională cu grija pe care statul o acordă cetățenilor săi. Sistemul de sănătate, educația sanitară, politicile alimentare și infrastructura joacă roluri esențiale în longevitatea unei națiuni.

„Pentru mens sana in corpore sano, este nevoie de o societate responsabilă. O educație care să învețe cetățeanul despre igienă, vaccinare și nutriție. Și, mai ales, de un stat care să permită accesul real la aceste condiții”, conchide istoricul Citirigă.

Românii au învățat, pas cu pas, să supraviețuiască. Dar pentru a trăi cu adevărat mult și bine, este nevoie de continuitate în grija față de om — cea mai importantă resursă a istoriei.