Un oraș glorios în ruine: Ayutthaya

Este anul 1767. Se naște Andrew Jackson, cel de-al șaptelea președinte al Americii. Două corăbii conduse de amiralul Samuel Wallis descoperă insula Tahiti. În Austria, familia lui Mozart se pregătește să se mute la Viena. Și în același an, pe 7 aprilie, după un asediu care a durat aproape un an, o armată a dinastiei Konbaung din Burma pătrunde și distruge capital Siamului, Ayutthaya.

Astăzi Ayutthaya este un oraș prosper situate pe câmpia de la nord de Bangkok. În trecut orasul a fost un regat, o capital, un centru commercial international și o adunătură de clădiri în pragul dezastrului, ale căror ruine mai supraviețuiesc ca parte a patrimoniului UNESCO, localizate pe o insuliță înconjurată de râurile Chao Phylara, Lop Buri și Pasak.

Vechiul oraș a fost fondat în anul 1350 în timpul domniei regelui Ramathibodi I și a crescut constant în autoritate și influență vreme de 400 de ani datorită implicării în războaie și numeroase activități comerciale. În secolele XVI-XVII orașul devenise unul dintre cele mai importante repere urbane din Asia. Cunoscut și ca Veneția Orientului, Ayutthaya atrăgea negustori portughezi, olandezi, englezi, japonezi sau chinezi. Fiecare nație și-a ridicat propriile magazii și locuințe pe malurile râurilor care înconjurau cetatea. Francezii ajunseseră chiar pe insula.

Datorită influenței unui aventurier grec pe nume Constantin Phaulkon, francezilor li s-a permis instalarea propriului cartier în interiorul cetății. Rămas în istorie sub numele de Chao Phraya Vichayen, europeanul care a învățat să vorbească fluent thailandeza adevenit confidentul și prim-ministrul regelui Narai (1657-1688), sfătuindu-l pe monarh să îngrădească prezenta engleză și olandeză în regat.

În schimb francezii aveau voie să mențină trupe, în jur de 600 de soldați, în interiorul regatului și să-l ajute pe rege să îmbunătățească fortificațiile de pe insula. Ascensiunea impresionantă  alui Phaulkon a cauzat nemulțumiri în rândul celorlalți membri ai curții. Când regale Narai s-a îmbolnăvoit și moartea îi era aproape, dușmanii grecului nu au pregetat să-l aresteze și să-l execute.

După moartea regelui, fratele său vitreg, Phetracha, se proclamă noul monarh și a guvernat o scurtă perioadă de timp, vreme în care au fost expulzate majoritatea trupelor străine din regat, dar și caravanele cu comercianți. În următorii ani Ayutthaya a intrat într-o epocă de aur, plină de pace și prosperitate, precum și de o mare înflorire a artelor și literaturii. Dar apoi orașul a fost cuprins de lupte violente pentru tron, decăzând treptat și military, și financiar, nu în ultimul rând din pricina amenințării creascânde a unei invazii birmane. În 1758 prințul Anurakmontree l-a obligat pe regale în funcție, fratele său mai tânăr, să abdice și, luându-și numele de Ekathat, devine ultimul lider al cetății.

În 1767 armata birmană reușește să rupă defensiva Ayutthayei și pătrunde în oraș. Locuitorii din Siam au organizat o ultimă rezistență în fața pericolului dar în zadar. Au urmat zile negre de prădăciuni și distrugeri, iar orașul a fost ars.

Chiar dacă nu acoperea o la fel de largă ca alte regate, Ayutthaya s-a întins totuși destul de mult în timp. Dar din nefericire au mai rămas puține opere artistice care să ateste gloria marelui oraș căzut în uitare. Tot ce mai putem contempla sunt câteva ruine care amintesc de splendoarea de odinioară. 

sursa:Heritage Daily