Un obiect cât o epocă: paftaua turcească

În patrimoniul Muzeului Judeţean „Aurelian Sacerdoţeanu” Vâlcea se găsește un accesoriu vestimentar din secolul al XVIII-lea, care stârneşte deseori curiozitatea vizitatorului. Citiţi-i povestea în cele ce umează...

„Pafta” este o denumire de origine turcească pentru accesoriul vestimentar care are, pe lângă rolul de podoabă, şi un rol practic, acela de a încheia o haină sau o curea.

Meşterii realizau astfel de piese, de regulă, prin tehnica cunoscută sub denumirea de émail cloisonné, folosită încă de pe vremea Imperiului Bizantin. Această denumire provine din cuvântul cloisonné (termen cu originea în secolul al XVIII-lea, având înţelesul general de „compartiment”) şi este o tehnică de decorare a ceramicii şi, în special, a metalului, constând în schiţarea unui design din benzi subţiri de metal, fixate pe suprafaţa obiectelor respective, celulele rezultate fiind umplute cu email. 

Epoca fanariotă şi portul domnilor în Ţara Românească şi Moldova

În cazul piesei expuse în muzeul vâlcean, s-a renunţat la umplerea cu email, iar decorul este realizat prin filigranare (împletirea şi răsucirea firelor din argint). În secolul al XVIII-lea, o dată cu instaurarea regimului fanariot, modul de viaţă şi portul domnilor şi boierilor din Ţara Românească şi Moldova erau influenţate de moda de la Constantinopol, ca dovadă a slujirii cu devotament a Înaltei Porţi. Curţile domneşti cultivau un stil de viaţă opulent şi risipitor, în acord cu modelul oriental, însă care contrasta violent cu stilul simplu, tradiţional, al vieţii oamenilor de rând, lucru cât se poate de vizibil în moda vestimentară. 

Decorată cu fire din argint filigranat şi piese semipreţioase

Paftaua slujea atât bărbaţilor, dar, mai ales, femeilor, şi se mai regăseşte şi astăzi la cordoanele de nuntă ale costumelor tradiţionale săseşti. Paftaua expusă poate fi datată larg în secolul al XVIII-lea, dar nu exclude nici începutul secolului al XIX-lea, fiind destul de des întâlnită în spaţiul balcanic şi microasiatic. Prin umarea, este probabil ca acest tip de pafta să fie un produs „de serie” al unui centru meşteşugăresc sud-dunărean, care şi-a desfăşurat activitatea preponderent în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea până la începutul secolului al XIX-lea. Lungimea paftalei este de 27, 5 centimetri, iar lățimea este de 10 centimetri. Este formată din două părţi în formă de frunză, din alamă, turnate şi prinse printr-un cârlig în sistem balama. Exteriorul este ornamentat cu fire din argint filigranat, formând motive florale şi arabescuri, şi trei piese semipreţioase de culoare verde şi roşie. Pe interior, fiecare parte componentă are câte două benzi late de 0, 5 centimetri, necesare pentru fixarea capetelor cordonului.

Muzeul Judeţean „Aurelian Sacerdoţeanu” Vâlceaeste adăpostit în clădirea fostei „Școli cu ceas”, un edificiu reprezentativ pentru orașul Râmnicul, din secolul al XIX-lea. Clădirea a fost reamenajată arhitectonic în perioada 1978-1981 şi declarată monument de arhitectură. Colecțiile expoziției permanente sunt dispuse cronologic, dezvăluind vizitatorilor anii de viețuire neîntreruptă pe aceste locuri, care se întind de-a lungul văii Oltului, la poalele Carpaților.

Expoziția permanentă se deschide cu mărturii arheologice din epoca paleolitică, neolitică și din cea a bronzului, expuse într-o realizare grafică modernă. Din perioada Antichității, în expoziție atrag atenția siturile arheologice reconstituite de la Stolniceni, Ocnița, și Căciulata. Perioada de afirmare a statului feudal românesc este redată prin surprinderea evoluţiei obştilor de moşneni şi a satelor aservite, prin procesul de constituire al marilor familii de dregători şi prin apariţia habitatului citadin râmnicean. Viaţa Evului Mediu vâlcean poate fi cunoscută prin intermediul descoperirilor făcute în parcul central al oraşului, din cele de la schitul Inăteşti, schitul Ostrov şi de la Budeşti, unde s-au găsit tezaure monetare din secolul al XVI-lea, ca şi din unele exponate reprezentând în original şi în facsimil documente din secolul al XVIII-lea. Contribuţia vâlcenilor la revoluţia de la 1821 şi 1848, la făurirea statului modern şi la Războiul de Independenţă din 1877 este pusă în valoare cu ajutorul exponatelor concrete:documente, cromolitografii şi arme.

Program de vizitare. Marți-duminică:10:00-18.00.

Preţ bilete:3 lei – adulţi;2 lei – elevi/studenţi;1 leu – pensionari.