Un festin comunist în Basarabia anului 1944

Oamenii de rând, foarte naivi la nivel de mase, trăiesc într-o lume a iluziilor şi sunt superficiali şi atunci când sunt foarte critici. Lipsa de gândire a fost demonstrată de către Gustave Le Bon încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi rar cine scapă din temniţa principiilor acestui savant francez.  

 Milovan Djilas, comunist iugoslav, a fost invitat să viziteze punctul de comandă al mareşalului Konev dintr-un sat din Basarabia românească. A fost un moment prielnic pentru un chiolhan în stil sovietic. Trimişii lui Tito, crescuţi într-o puritate ascetică, n-au putut să nu fie şocaţi de petrecerea de tip comunist. Picioarele meselor se încovoiară sub greutatea mâncării şi lista este interesantă: caviar, somon, păstrăv, castraveţi, şuncă fiartă, friptură de porc, plăcinte cu brânză sau carne, antricoate sfârâind, prăjituri pufoase şi fructe tropicale. Băutura curgea pe gâturi în valuri, până la fundul paharului. Un general sârb a fost pus pe brânci pentru că n-a ştiut cum să-i refuze pe prietenii comunişti. Doar ofiţerii ce aveau sarcini de serviciu pe front au scăpat de tsunami-ul alcoolic. Mareşalul Konev, scutit de medici să bea în urma unor probleme la ficat, a reuşit să-şi demonstreze puterea silindu-l pe un colonel epuizat în lupte să toarne votcă fără limite în stomacul chinuit.

 Sunt interesante câteva observaţii ale autorului iugoslav despre ceea ce se punea pe masă. Trecem foarte uşor peste caviar, produs din spaţiul rusesc, şi ne oprim la castraveţi. Aceştia erau proaspeţi, adică au fost aduşi pe front cu avionul din sere sau din regiunile mai calde ale Uniunii Sovietice. Erau o delicatesă în acel moment al anului. Fructele tropicale veneau de peste graniţe şi erau la preţ de trufandale. Nu exista urmă de milă pentru banul public nici măcar în vreme de război şi avioanele de transport ardeau combustibilul pentru a satisface plăcerile conducătorilor militari şi politici.

 Bunătăţile de pe masă n-ar fi avut un gust deosebit dacă n-ar fi fost servite de fete tinere, strident machiate. Trimisul iugoslav a notat că nu prea erau simple chelneriţe şi morala marxistă era destul de uitată în acest templu pantagruelic.

 Se înţelege de ce ofiţerii au fost adepţii fermi ai regimului totalitar şi armata a fost o componentă fundamentală a sistemului represiv. Traiul în paradisul comunist era perfect şi trebuia să faci totul pentru a nu ajunge în Tartarul lagărelor de concentrare. Acesta era principiul de bază al sistemului comunist. Se înţelege şi de ce oamenii piereau de foame, mâncarea de calitate fiind păstrată numai pentru „elita” conducătoare. Sistemul a rămas centrat pe aceleaşi principii până la prăbuşire, cei de sus locuind în palate comparabile cu ale regilor şi fiind serviţi cu cele mai fine produse naţionale şi capitaliste.

Bibliografie minimală

Arhivele Naţionale ale României, Stenogramele şedinţelor Biroului Politic şi ale Secretariatului Comitetului Central al P.M.R. vol. IV, partea a II-a, 1952, Bucureşti, 2007.

Banu, Florian, De la SSI la SIE O istorie a spionajului românesc în timpul regimului comunist (1948 – 1989), Corint Books, Bucureşti, 2016.

Djilas, Milovan, Conversaţii cu Stalin, Corint, Bucureşti, 2015.

Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1997.

Istoria României, vol. X, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2013.

Preda, Gavriil, Petre Opriş, România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia 1954 – 1969, vol. II, Academia Română, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2009, p. 216 – 220.

Opriş, Petre, Bugetul partidului şi privilegiile membrilor nomenclaturii C.C. al P.C.R. (1961 – 1965), în Arhivele Totalitarismului, an XIV, nr. 1-2/2006, p. 221 – 225.

Pascu, Vasile, Regimul totalitar comunist în România (1945 – 1989), Editura Clio Nova, Bucureşti, 2007.