Un centenar de neschimbare

Intrarea Romȃniei ȋn focul luptelor Primului Rǎzboi Mondial a provocat un șoc pentru conducerea germanǎ, obligatǎ sǎ caute soldați ȋmpotriva noului adversar. Era vorba de un front de peste o mie de kilometri, dar inactivitatea aliaților a permis deplasarea rapidǎ a diviziilor din sectoarele liniștite spre Transilvania și Dobrogea pentru a ridica un baraj din oameni și arme. Surprinși de reacția violentǎ a trupelor cu experiențǎ pe cȃmpurile de luptǎ, soldații romȃni au fost obligați sǎ se replieze, ceea ce a provocat ȋngrijorare la Paris și generalul Henri Berthelot a fost trimis sǎ procedeze la instruirea trupelor ȋn folosirea armamentului modern francez.  

Ofițerul a sosit ȋn Romȃnia ȋn toamna anului 1916 și a fost deosebit de ȋncȃntat sǎ constate cǎ elitele sunt fidele culturii din Hexagon, un model clasic deja. Trecerea timpului a demonstrat cǎ firea poporului latin de la Dunǎre este diferitǎ de cea a celui din vest. Principala trǎsǎturǎ a romȃnilor era delǎsarea absolutǎ. Au intrat ȋn conflict, nota generalul la 23 octombrie, “complet nepregǎtiți” și erau la fel și la data menționatǎ. S-a ȋncercat oprirea trupelor germane debarcate la Zimnicea prin contraofensiva unui batalion de milițieni din Argeș, lipsit de orice sprijin artileristic. A fost efectiv spulberat de focul inamic. Conducǎtorii țǎrii și ai armatei erau foarte plǎcuți, vorbǎreți, dar nu puteau sǎ ținǎ nici cel mai mic secret. Oare cȃte victime o fi fǎcut pe front aceastǎ logoree? Generalul Alexandru Averescu era un personaj vanitos, mȃndru de realizǎrile din Bulgaria anului 1913, și care se comporta extrem de rǎu cu propriile trupe. Avea obiceiul sǎ destrame diviziile și sǎ le trimitǎ regimentele cȃt mai departe unele de altele. Era uimit de preocuparea ofițerilor de rang ȋnalt pentru propriile interese și de apatia ce domnea pe fondul dezastrelor militare. Lumea bunǎ a Bucureștiului era obișnuitǎ cu un trai plin de plǎceri, noțiunea de efort fiind strǎinǎ protipendadei. Aparatul de stat era dominat de indivizi fǎrǎ caracter, ȋn care este foarte greu sǎ ai ȋncredere. Promiteau multe și nu fǎceau ceva nici mǎcar dupǎ opt zile. Rușii erau de o inerție nemǎsuratǎ. Ofițerii opreau trenurile cu trupe pentru a vizita frumosul oraș Iași. Se știe cǎ ȋn rǎzboi o ȋntȃrziere de numai cȃteva minute poate sǎ schimbe soarta ostilitǎților la nivel tactic și chiar strategic.

Era un haos perfect ȋn organizare și nu este de mirare cǎ armata romȃnǎ a ajuns sǎ fie ȋmpinsǎ ȋn sudul Moldovei.

Nici ȋn 1917 n-a fost o ȋmbunǎtǎțire radicalǎ a situației la nivel de mentalitǎți și a fost mare noroc cu sosirea ȋn continuare a ajutoarelor din Franța. Cu ce se ocupau mulți puternici ai zilei? Generalul Berthelot a vizitat trupele Corpului 5 Armatǎ și a constatat cǎ soldații aproape nu mai au mușchi. A fǎcut intervenții pe la autoritǎțile romȃne, dar s-a izbit de indiferențǎ și de interese personale. Nu exista vreo dovadǎ de patriotism, proprietarii de animale preferȃnd sǎ livreze carnea diviziilor ruse, mai generoase financiar. Soldații aliați erau chiar plini de osȃnzǎ și traiul bun i-a fǎcut sǎ nu mai aibǎ chef de lupte ȋn vara fierbinte a anului 1917. Ofițerul francez constat cǎ se produceau toate astea din pricina indiferenței unei clici politice ale cǎrei interese personale sunt considerate intangibile. Istoria se repeta. Cei ce ajung sǎ fie mai bogați devin automat dușmanii propriului popor și interesați sǎ devinǎ slugile bine plǎtite ale strǎinilor.

Generalul Berthelot a ajuns sǎ fie șocat de comportamentul elitelor conducǎtoare din Romȃnia și Rusia și a scris ȋn 23 ianuarie 1917: Cu esticii ǎștia, simți ȋntotdeauna reaua-credințǎ. Ȋn spatele mǎștilor plǎcute și zȃmbitoare de pe chipurile lor, se simt gȃnduri pe care nu le vom afla niciodatǎ. Trupele germane erau complet epuizate la ȋnceputul anului și n-ar fi rezistat unei ofensive de amploare. Mai ales sectoarele acoperite de forțe austriece erau vulnerabile, dar nici cele din Dobrogea ale diviziilor bulgare n-ar mai fi fǎcut fațǎ unei noi campanii. Trimisul francez constata cǎ nu contau spațiul și timpul pentru estici și cǎ așteaptǎ, probabil, sǎ le pice para mǎlǎiațǎ. Oare s-au schimbat mentalitǎțile dupǎ un secol? Oare nu mereu Generalul Iarnǎ realizeazǎ surprinderea clasei politice?

Bibliografie minimalǎ

Romȃnia ȋn anii Primului Rǎzboi Mondial, vol. 1 și 2, Editura Militarǎ, București, 1987.

Generalul Henri Berthelot, Memorii și corespondențǎ 1916 – 1919, Editura Militarǎ, București, 2012.

Kirițescu, Constantin, Istoria Rǎzboiului pentru ȋntregirea Romȃniei, Editura Științificǎ și Enciclopedicǎ, București, 1989.