Un acord istoric

Încheierea unui acord între guvernele României şi Republicii Moldova privind regimul juridic al mormintelor de război de pe teritoriul Republicii Moldova a reprezentat o prioritate pentru statul român, având în vedere faptul că Republica Moldova reprezintă un caz special în ceea ce priveşte numărul cimitirelor româneşti de campanie înfiinţate pe teritoriul său.

Peste 120.000 de militari români şi civili asimilaţi eroilor de război, care au căzut la datorie pe câmpul de luptă, se află înhumaţi în 30 de state din Europa şi Asia. Dintre aceste state, Republica Moldova reprezintă un caz deosebit, întrucât pe teritoriul acesteia au fost înfiinţate, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, peste 240 de cimitire de război româneşti. Mare parte din aceste necropole de război au fost distruse după anul 1945, astfel că în prezent, eroilor de război români nu li se pot aduce onorurile cuvenite.

Dată fiind situaţia în care se află mormintele militarilor români căzuţi pe câmpurile de luptă, ce-şi dorm somnul de veci pe teritoriul Republicii Moldova, se evidenţiază necesitatea identificării, reconstrucţiei şi amenajării acestor locuri de înhumare, pentru păstrarea vie a memoriei celor care, făcând sacrificiul suprem, au oferit patriei mamă jertfa supremă – viaţa.

Mai citeşte:Eroii mareşalului Antonescu se întorc acasă

Aceste demersuri se pot desfăşura numai în condiţiile existenţei unui cadru legal care să reglementeze regimul juridic al mormintelor eroilor români de pe teritoriul Republicii Moldova.

Demersuri în negocierea proiectului de acord:

În data de 29 noiembrie 2005, primul-ministru român, Călin Popescu Tăriceanu, a semnat Memorandumul de „Aprobare a negocierii şi semnării Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind regimul juridic al mormintelor de război româneşti situate pe teritoriul Republicii Moldova“.

A fost înaintată părţii moldoveneşti, o propunere de negociere a Acordului în perioada 13-14 aprilie 2006. După ce iniţial aceasta părea favorabilă propunerii, a intervenit o schimbare de atitudine – negocierea acordului, în perioada respectivă, nemaifiind posibilă. Ulterior, schimbările politice din R. Moldova au determinat redeschiderea acestui subiect, autorităţile de la Chişinău afirmându-şi receptivitatea în negocierea şi semnarea proiectului de acord trimis de partea română.

În aprilie 2010, Ministerul moldovean al Apărării, în calitate de structură responsabilă din cadrul guvernului Republicii Moldova, a comunicat, prin intermediul ataşatului român al apărării la Chişinău, că proiectul avea avizul celorlalte ministere şi, în cazul în care partea română era de acord cu conţinutul acestuia, Acordul interguvernamental ar fi putut fi propus pentru semnare în cadrul următoarei întîlniri la nivel înalt între premierii celor două state.

Analiza documentului pus la dispoziţie de partea moldoveană a evidenţiat faptul că, deşi textul proiectului de Acord interguvernamental, elaborat de Oficiu în colaborare cu M.A.E., reglementa – aşa cum era firesc, având în vedere realităţile istorice – situaţia mormintelor şi operelor comemorative de război româneşti din Republica Moldova, cât şi celor moldoveneşti din România, ceea ce a complicat suplimentar situaţia negocierilor, motivele fiind evidente. Mormintele de război ale militarilor moldoveni intră sub incidenţa Acordului interguvernamental cu Federaţia Rusă (ratificat în 2006) prin care partea rusă îşi asumă mormintele eroilor tuturor cetăţenilor ruşi şi cetăţeni ai fostei URSS care au făcut parte din armata sovietică. Partea moldoveană a fost de acord cu obiecţia ridicată de România şi a propus ca acordul şă fie semnat cu prilejul şedinţei comune de guvern. (Extras din:“Proiectul de Memorandium pentru aprobarea semnării acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind regimul juridic al Mormintelor de război româneşti situate pe teritoriul Republicii Moldova”)

1.Cimitirul românesc de onoare de la Ţiganca

Luptele desfăşurate în prima jumătate a lunii iulie 1941 în capul de pod de la Ţiganca (localitate din judeţul Cahul – Republica Moldova, situată la 3 km est de Prut, vizavi de Fălciu) sunt compatibile cu marile bătălii purtate de Armata română în zonele Corneşti, Odessa, Cotul Donului, Kuban, Caucaz, Stalingrad sau Crimeea în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Din cauza pierderilor mari înregistrate pentru atingerea aliniamentului CANIA-STOIENEŞTI-ŢIGANCA (peste 2.300 de morţi, din totalul celor 4.271 înregistraţi în luptele dintre Prut şi Nistru), în zonă au fost amenajate peste 25 de cimitire de campanie, precum cele de la Cania, cu 938 de morţi sau Dealul Epureni – Ţiganca, cu 1.020 de morţi, în memoria cărora, în toamna lui 1941, a fost instalată o troiţă.

Când, în vara anului 1944, acţiunile militare s-au mutat la vest de Prut, a început demolarea tuturor cimitirelor şi însemnelor comemorative de război amenajate în întregul spaţiu în care Armata română a luptat în timpul campaniei din est.

Din cauza intervenţiilor făcute asupra locului, inclusiv cu buldozerele, oasele celor căzuţi pentru ţară au fost purtate de şuvoaie şi împrăştiate în toată valea.

În ultimii 15 ani, presa şi numeroşi reprezentanţi ai societăţii civile au semnalat opiniei publice indiferenţa autorităţilor statului faţă de starea unor foste cimitire româneşti din Republica Moldova, Ucraina şi Federaţia Rusă, în principal a celui de la Ţiganca.

Rudele celor căzuţi, veteranii de război şi, mai ales, puţinii supravieţuitori ai luptelor desfăşurate în sudul Basarabiei au făcut numeroase demersuri pentru reparaţie adusă peste ani memoriei celor care şi-au jertfit viaţa.

Sub presiunea opiniei publice, au fost elaborate programe generoase, dar nici unul din acestea nu a depăşit stadiul de proiect conjunctural.

Până în 2005, la 60 de ani de la încheierea războiului, singurul semn al recunoştinţei româneşti era o troiţă instalată în 2004 pe locul fostului cimitir, de Asociaţia Culturală „România Inima Mea“ din Bistriţa-Năsăud şi începerea demersurilor pentru realizarea unei mânăstiri în apropierea fostului cimitir românesc de campanie.

Cimitirul de Onoare de la Ţigancase impunea a fi reamenajat astfel încât să devină un loc de reculegere în memoria celor peste 71.000 de militari români căzuţi în Campania din Est (iunie 1941–august 1944).

2. Troiţa din Dealul Epurenilor (cota 110)

A fost inaugurată pe data de 14 iulie 1943, în amintirea militarilor din Regimentul 12 Dorobanţi Bârlad, căzuţi în luptele din capul de pod de la Ţiganca, în vara anului 1941. Troiţa era amplasată pe cea mai înaltă cotă din zonă, aproape de locul în care a căzut comandantul acestui regiment, colonelul Nicolescu Gheorghe. A fost realizată din fondurile ofiţerilor regimentului, la iniţiativa unui comitet prezidat de lt. Col. Petru Pavlov.

Terenul, de 3.150 m.p., pe suprafaţa căruia s-a ridicat această troiţă, a fost donat de către doi săteni ai comunei Ţiganca (jud. Cahul);este vorba de Mihalache Tiron şi Ştefan Cămârzan.

La amenajarea terenului şi transportul materialelor a contribuit în mod benevol populaţia comunelor Cania şi Ţiganca. Ceea ce a rezultat în urma acestor eforturi colective era caracterizat de presa vremii drept o „capodoperă“. Într-adevăr, troiţa se înălţa pe un soclu de beton, crucea ornamentală era făcută din fier, iar acoperişul avea plăci din aramă. Pe impunătorul monument erau aplicate patru plăci de marmură. Pe una dintre acestea era imprimată ziua de 8 iulie 1941 (dată la care Regimentului 12 Dorobanţi a purtat cele mai grele lupte şi a cucerit cea mai importantă cotă din zonă);a doua placă prezintă semnificaţia ridicării acestei troiţe, iar a treia şi a patra aveau înscrise numele ofiţerilor şi subofiţerilor căzuţi la datorie.

Din păcate, din această frumoasă troiţă, nu se mai păstrează astăzi decât soclul şi dispozitivul de prindere.

3. Cimitirul eroilor „General Dragalina“din Tighina

Cimitirul este situat în microraionul Solnecinîi, la intrarea în oraşul Tighina (dinspre Chişinău), în spatele magazinului „Praga“, la intersecţia străzilor Ermakov şi Kosmodemianskaia. Primele menţiuni documentare despre acest cimitir datează din anul 1920. La acea dată era menţionat sub numele de Cimitirul Eroilor din suburbia Borisovka, fiind amplasat în vecinătatea cimitirului civil. În acest cimitir au fost înhumaţi, în anii Primului Război Mondial, foşti prizonieri de război români din armata austro-ungară decedaţi în detenţie. Numărul acestora era de 159 militari (2 identificaţi, 157 neidentificaţi). Mormintele acestora, probabil comune, erau grupate pe două rânduri, la intrarea în cimitir, de o parte şi de alta a aleii principale.

În Al Doilea Război Mondial, aici au fost înhumaţi atât militari români căzuţi în luptele din 1941 pentru eliberarea Basarabiei, cât şi răniţii morţi în spitalele de campanie. Alături de ei şi-au găsit locul de veci şi un număr de prizonieri sovietici capturaţi de Armata Română. În evidenţele numerice şi nominale din perioada octombrie-noiembrie 1942 se menţionează că în Cimitirul Eroilor „Generalul Dragalina“se aflau 365 morminte, şi anume:338 morminte militari români (324 identificaţi, 14 neidentificaţi), 14 morminte civile şi 13 morminte de prizonieri sovietici. Militarii români au fost înhumaţi în perioada 17 august 1941 – 30 august 1942 şi au aparţinut unor regimente de dorobanţi (numerele:2, 3, 4, 10, 13, 14, 16, 27, 37), infanterie (3, 7, 17, 24, 27, 37, 39)şi vânători (1, 3, 6, 8);o parte din aceştia (45 eroi)proveneau din două spitale de campanie situate în oraş.

În prezent autorităţile din Tighina au construit pe locul fostului cimitir românesc un memorial dedicat ostaşilor de diferite naţionalităţi. Pentru cei români au fost instalate – pe o latură special rezervată – un număr de 33 de cruci, în faţa cărora a fost fixată, la nivelul solului, o placă comemorativă (în limbile rusă şi română) cu textul „Ofiţerilor şi soldaţilor români căzuţi şi decedaţi în oraşul Bender în anii 1941-1944, înmormântaţi în acest cimitir“.

Locurile de înhumare din Republica Moldova care au fost reconstruite sau restaurate

Până în prezent, prin grija statului român au fost reconstruite sau restaurate cimitirele româneşti de campanie de la Ţiganca (inaugurat la 1 iunie 2006), Feşteliţa (7 iunie 2008), Neculăieuca (8 iunie 2008), Micleuşeni (25.10.2008), Cania (24.10.2009) şi Vărzăreşti (21.09.2010);a fost instalată o troiţă maramureşeană la Vărvăreuca (25.10.2008) şi una de fier forjat pe Dealul Epureni (24.10.2009).