Ultimul semn de viaţă din lagărul de exterminare: Scrisoarea unică trimisă în Ardeal de un evreu din Auschwitz

📁 Holocaust
Autor: Daniel Guţă

Un document rar, păstrat în colecţia unui cercetător hunedorean, aduce informaţii despre unul dintre cele mai înfiorătoare locuri ale planetei, Lagărul de exterminare KL Auschwitz II Birkenau. Cartea poştală arată cum era mascat locul de unde a fost trimisă, pentru a linişti familia celui ce urma să fie ucis.

Peste un 1, 1 milioane de evrei au fost ucişi în Lagărul de exterminare KL Auschwitz II Birkenau, între anii 1940 şi 1945. Mărturii care spun povestea unor evrei din România aduşi lagărul de concetrate din Germania Nazistă, emblematic pentru Holocaust, sunt rare. Cercetătorul hunedorean Dan Simion Grecu a păstrat o scrisoare unică pe care un evreu deportat în Auschwitz II Birkenau i-a trimis-o fratelui său din Ardeal, la 13 iunie 1944.

Astfel de documente unice în România au făcut parte din „Operaţiunea Scrisoarea”, ce impunea evreilor expedierea unei cărţi poştale imediat după sosire (de obicei, prima şi ultima înainte de a fi ucişi), cu texte liniştitoare, având menirea de a alunga zvonurile care circulau între familiile din ţară privind exterminarea, afirmă Dan Simion Grecu. Cărţile poştale trimise familiei de cei aduşi în lagăre sunt cunoscute mai ales ca fiind expediate de evrei cehi sau slovaci, începând cu august 1942, şi mai puţin de cei unguri. Explicaţia constă în faptul că evreii deportaţi din Ungaria anului 1944, care includea şi Ardealul de Nord, erau ucişi la scurt timp de la sosirea în lagăr, potrivit istoricilor. La adresa celui care le expedia era menţionat numele fantezist al unui lagăr de muncă sub forma Arbeitslager Birkenau, bei Neu-Berun sau Oberschlesien, pentru a masca adevăratul loc de deţinere, susţine cercetătorul în istorie. Pe cartea poştală prezentată de Dan Simion Grecu apare numele codificat al lagărului Am Waldsee, în traducere „La lacul din pădure”.

Cele două-trei corespondenţe cunoscute sunt toate adresate în Ungaria propriu-zisă, nu în Ardealul de Nord. Aşadar, cu atât mai mare mi-a fost norocul să obţin piesa alăturată, care chiar dacă nu este perfectă calitativ (este îndoită la mijloc pentru a fi purtată într-un portofel, probabil). Cartea poştală este de două ori unică, odată pentru că e singura cunoscută provenind de la un evreu din Ardealul de Nord şi a doua oară pentru destinaţia în România, absolut neaşteptată, întrucât din România nu au existat evrei deportaţi la Auschwitz”, a informat Dan Simion Grecu.

Scrisoare dictată

Potrivit descrierii sale, cartea poştală a fost scrisă la 13 iunie 1944 de evreul transilvănean Ehrlich Alexandr şi a fost adresată fratelui său din Braşov, România. Ea a fost expediată din lagărul de exterminare KL Auschwitz II Birkenau, folosind numele de cod (adresă sub acoperire) Am Waldsee, pentru a masca adevărata locaţie, a cărei nume şi renume erau deja cunoscute printre familiile din ţară. Textul în germană este standardizat, dictat de către personalul lagărului:„Dragul meu frate ! Suntem aici. Sunt sănătos şi sper că în scurt timp voi munci în profesia mea”. Totul pentru a crea iluzia activităţii într-un lagăr de muncă, susţine Dan Simion Grecu. Pe docment a fost aplicată o ştampilă de cauciuc cu textul:Rückantwort nur auf Postkarten in deutscher Sprache über die Reichsvereinigung der Juden in Deutschland, în traducere, „răspunsurile sunt permise numai în limba Germană şi prin Asociaţia Evreilor din Germania”.

Ştampilele scrisorii

Două luni mai târziu, cartea poştală ajungea la Berlin, unde se afla sediul Asociaţiei Evreilor din Germania, atunci când, foarte probabil, expeditorul nu mai era de mult în viaţă, consideră Dan Grecu. Din Auschwitz şi până la Berlin aceste corespondenţe erau transportate prin curieri, între cele două localităţii fiind o distanţă de 550 de kilometri. Pe cartea poştală mai se găsesc cenzura poştală germană de la Viena (ştampila mecanică roşie) şi română la Bucureşti (ştampila numerică a cenzorului 185), şi alte două ştampile roşii (dreptunghiulară şi rotundă), postbelice, din 1947, care aparţin organelor notariale şi judiciare din Braşov, semn că această carte poştală a fost folosită pentru dovedirea unei situaţii şi eventual, obţinerea unor drepturi succesorale, susţine cercetătorul. 

Mai multe