Ultimele zile ale Europei?

Grigore Gafencu a publicat în 1946 cartea cu titlul de mai sus, dar fără semnul întrebării. Pentru diplomatul român, ca şi pentru toată lumea, era clar, perioada 1939-1940 la care se referă cartea sa reprezintă cu adevărat ultimele zilei ale Europei.

Vechiul continent, legea şi ordinea sa aveau să se năruiască sub şenilele Războiului. Europa va arde din temelii şi pe ruinele ei, la sfârşitul conflagraţiei, se vor ridica taberele combatanţilor Războiului Rece. Pacea va veni abia după căderea Zidului Berlinului, în 1989.

În acest an, revista „Historia“ a urmărit, pas cu pas, teribilele evenimente care au târât România în al Doilea Război Mondial. Am dedicat numere speciale trecerii Prutului, eliberării Basarabiei, asediului şi ocupării Odessei. Suntem convinşi că evenimentele de acum 70 de ani trebuie readuse în atenţia cititorilor de astăzi, că trebuie întreruptă o tăcere care, din motive politice, s-a aşternut nemeritat peste momente cruciale ale  istoriei recente a României.

Citind ediţiile revistei „Historia“ dedicate începutului Războiului, nu poţi să nu constaţi cât de asemănătoare erau temerile oamenilor de atunci cu sentimentele europenilor de astăzi. De fapt, trăim aceeaşi teamă:sunt acestea ultimele zile ale Europei?

Acum 70 de ani nu şi-a putut nimeni imagina ceea ce avea să urmeze după „sfârşitul“ Europei. Astăzi avem istoria sub ochi. Ştim care au fost greşelile care au provocat catastrofa. Am văzut unde a dus laşitatea democraţiilor occidentale care au crezut că politica de cedare în faţa lui Hitler va salva pacea pe continent. Sacrificarea ţărilor mai mici cum a fost Cehoslovacia, egoismul şi lipsa de solidaritate în faţa răului, imperialismul totalitar al Germaniei şi al URSS-ului  au pecetluit soarta Europei. În aceeaşi logică, pactul Ribbentrop-Molotov a pus capăt României, aşa cum se constituise în 1918. Faptul că suntem în anul 2011 nu înseamnă că greşelile de acum 70 de ani nu se pot repeta. Liderii europeni au de făcut astăzi aceeaşi alegere ca în 1938 sau în 1939. Solidaritate sau egoism în faţa crizei, o Europă mai unită sau una mai disipată?

Istoria face ca astăzi, spre deosebire de acum 70 de ani, Germania să fie cea chemată să salveze Europa. Este şi asta o lecţie europeană. Bătrânul continent are forţa să depăşească traumele propriei istorii, iar faptul că polonezii sunt cei mai vocali în a cere Germaniei să se implice în forţă dovedeşte din plin acest lucru.

Dar sunt românii de astăzi capabili să treacă peste traumele propriei istorii? Este o întrebare dificilă. Vom încerca şi în 2012 să vă oferim răspunsuri la această întrebare şi la atâtea altele, convinşi că istoria nu se măsoară nici în secole, nici în decenii, nici în ani. Este doar o clipă continuă.

La Mulţi Ani!