Trecerea Nistrului si chestiunea evreiasca, printre cele cinci mari greseli ale Maresalului Antonescu
Figura maresalului Antonescu va ramane un subiect de controversa pentru totdeauna in societatea romaneasca. Este greu de judecat ceva ce s-a intamplat in vremuri tulburi, acum 60 de ani. Istoria lui “ce-ar fi fost daca” este seducatoare si atat pentru ca perioada anilor 1920 – 1940 pentru Romania nu a fost ceva virtual.
Revenind la Antonescu, faptele si deciziile sale precum si personalitatea sa au fost intoarse pe toate fetele de istorici. De explicat putin contextul. Maresalul Ioan Antonescu a fost numit presedinte al Consiliului de Ministri chiar de catre Carol al II-lea, cel mai mare adversar al sau. Numirea s-a facut pe fondul pierderii teritoriale din ’40 iar Antonescu l-a fortat pe Carol al II-lea sa abdice in favoarea principelui mostenitor, Mihai. Dar, in toata aceasta valtoare nebuna de evenimente, maresalul Antonescu a comis cinci greseli in opinia istoricului Alex Mihai Stoenescu si care au fost consemnate in volumul 3 din Istoria loviturilor de stat in Romania.
Greseala numarul 1:Modul in care a fost gestionata problema evreilor
Alexandru Safran a fost rabinul sef al Cultului Mozaic din Romania si senator al Parlamentului roman in anul 1940. Wilhelm Filderman a fost presedintele Uniunii Evreilor Romani (1923 – 1948) si un om politic roman de origine evreiasca. Cei doi, impreuna cu maresalul Antonescu, au facut o intelegere pentru salvarea evreilor din Romania. Evreii urmau sa fie transferati in Palestina. Motivatia lui Antonescu era aceea ca voia sa trimita din tara si evrei romani pentru a rezolva “chestiunea evreiasca”. S-a lovit insa de rezistenta Angliei si a SUA asa ca s-a trezit peste noapte cu 400, 000 de evrei blocati in tara. Multi dintre ei aveau cetatenia ridicata prin legile rasiale emise de guvernul Goga-Cuza.
In urma alegerilor din 20 decembrie 1937, Regele Carol al II-lea hotarase sa cheme la guvernare extrema dreapta reprezentata de Partidul National Crestin pentru a contrabalansa popularitatea Miscarii Legionare. Numai ca PNC obtinuse undeva in jurul a 9% si nu avea un suport politic puternic iar guvernarea incepuse catastrofal. Ziarele “Adevarul” si “Dimineata”, suspectate ca erau pro-evreiesti au fost suprimate iar populatia evreiasca era atat de inspaimantata incat isi retragea tot capitalul din banci. Astfel ca, la 18 ianuarie 1938, guvernarea Goga – Cuza a emis Decretul Lege nr. 169 prin care se stipula revizuirea de incetatenire a populatiei evreiesti din Romania.
Antonescu si-a asumat in fata lui Hitler responsabilitatea evreilor si i-a izolat in interiorul societatii. I-a pus sa lucreze in folosul comunitatii in schimbul garantiei ca nu vor fi inrolati in armata. Dar Antonescu urmarit sa-i alunge din tara pe evreii comunisti, facand o distinctie clara intre evreii pamanteni si evreii din Basarabia si Bucovina. Wilhelm Filderman a inchis si el ochii si a acceptat ca evreii care au colaborat cu comunistii ar trebui sa primeasca ceea ce merita si nu s-a amestecat prea tare peste planurile lui Antonescu. Dar declararea maresalului ca toti evreii din Basarabia si Bucovina sunt comunisti a fost terenul fertil in care au insamantat abuzurile armatei.
In octombrie 1941, din 1500 de evrei deportati in Chisinau, 500 au fost omorati. Evreii au fost executati la ordinul locotenentului Rosca. Comunitatea evreiasca din Chisinau a reusit sa ia legatura, printr-o diversiune, cu Filderman si cu Safran. Ambii i-au comunicat lui Antonescu cele intamplate si, la interventia Reginei, maresalul a infiintat la 11 decembrie o Comisie care sa analizeze cele intamplate. Raportul intocmit de Comisie releva ca Antonescu nu era la curent de cele intamplate insa faptul ca a declarat ca Basarabia si Bucovina sunt niste guvernaminte a fost baza legala care a stat la comiterea acestor abuzuri. Legat de progromul de la Iasi, Antonescu nu a avut nicio legatura cu organizarea lui si exista argumente care demonstreaza ca el l-a oprit.
Greseala numarul 2:Declararea Basarabiei si a Bucovinei drept guvernaminte
Este una dintre marile enigme ale celui de-Al Doilea Razboi Mondial decizia lui Antonescu de a declara guvernaminte doua provincii istorice ale Romaniei dupa ce au fost eliberate de armata romana. In loc sa revina in administratia Romaniei Mari, Basarabia a fost condusa de un guvernator, functie care nu a existat niciodata in administratia romaneasca. Antonescu considera ca in Bsarabia si Bucovina, “exercita o suveranitate de ocupant, si nu de stat suveran”. Practic Antonescu a declarat ca Basarabia este teritoriu strain ocupat de armata romana. Argumentul era acela ca li se puteau aplica evreilor legile internationale si nu cele ale statului roman.
Greseala numarul 3:Cedarea suveranitatii Romaniei
Romania a intrat in razboi cu sintagma “aliat al Germaniei naziste”, dar angajarea in razboi s-a facut in numele lui Antonescu, neexistand vreun tratat in acest sens. Soarta Romaniei era, practic, in mainile lui Hitler care la numit pe generalul von Schobert responsabil de apararea teritoriului romanesc dar l-a lasat pe Antonescu sa apara in fata poporului drept comandantul suprem.
Progromul de la Iasi, pentru care maresalul Antonescu nu poate fi facut vinovat in mod direct, a fost posibil deoarece maresalul a instituit in zona de dispozitie a Armatei a 11-a romanesti o autoritate straina pe teritoriul tarii noastre. Practic, functiile armatele de campanie romanesti raspuneau Armatei a 11-a germane iar autoritatile romanesti au fost dublate cu autoritati germane care le dadeau ordin romanilor. Chiar daca era sub comanda nominala a lui Antonescu, aceasta noua armata actiona la ordinele generalului Eugen von Schobert.
Se ajunsese ca, in Iasi, locuitorii sa intre cu autorizatie vizata de autoritatea germana! La Iasi erau prezente toate institutiile de represiune ale nazistilor, inclusiv Gestapo. Cu ajutorul unor legionari romani, nazistii au decansat progromul, luand prin surprindere autoritatile romanesti.