Tratatul de la Trianon, un act care certifica o realitate istorică și o aproba o cerință a majorității
Data de 4 iunie este una pe care extremiștii maghiari o consideră una dintre cele mai infame, întrucât în 1920, după încheierea Primului Război Mondial, la această dată s-a semnat Tratatul de la Trianon, între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial. Tratatul a fost semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România), pe de o parte, și de Ungaria, de altă parte.
Tratatul a fost semnat pentru a stabili frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi:Austria, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), România și Cehoslovacia. Tratatul de la Trianon a făcut parte din seria tratatelor încheiate la finalul Primului Război Mondial, celelalte fiind tratatele de pace încheiate de Puterile Aliate cu Germania (la Versailles, în 28 iunie 1919), Austria (la Saint Germain en Laye, în 10 septembrie 1919), Bulgaria (la Neuilly, în 27 noiembrie 1919) și cu Turcia (la Sèvres, semnat la 4 iunie 1920 și repudiat apoi, fiind înlocuit cu tratatul de la Lausanne).
Condițiile alianței și participării României la Primul Război Mondial au vizat în primul înfăpuirea unui proiect de țară început cu Unirea Principatelor, dobândirea independenței de stat și realizarea unui stat care să reunească toate teritoriile locuite de români. Istoricul Lucian Boia explica diferanța aceasta între proiecțiile statale care au stat la baza formarii statelor naționale. El vorbea de o proiecție statală franceză în care în care în centru se găsește comunitatea cetățenilor, de aceea limba pe care o vorbesc aceștia și originea lor etnică nu contează atât de mult și proiecția statală germană în care statul e format din etnici care vorbesc aceeași limbă și au același sânge-etnie. De aici și veșnica dispută dintre Franța și Germania asupra Alsaciei și Lorenei, două provincii vorbitoare a unui dialect german, cu o puternică cultură germană, dar care s-au considerat mereu ca fiind parte a statului francez.
Revenind la problematica Trianonului, Primul Război Mondial a spulberat puternicul imperiu multinațional habsburgic, devenit din 1867 Imperiul Austro-Ungar. Cetățenii imperiului indiferent de etnia lor, puternic impregnați de doctrina germană cu privire la limbă și sânge, dar și impulsionați de tezele lui Wodroow Wilson ce viziau dreptul popoarelor la autodeterminare, au ales calea pe care urmau s-o ia părți ale fostului Imperiu. Mai exact majoritățile au ales, iar Trianonului nu face decât să consfințească alegerea.
Propaganda naționalistă și extremistă maghiară vorbește de un rapt teritorial, ca in imaginea de mai jos, acuzând pe nedrept autoritățile române de ocupație. Se vehiculează faptul că 1.700.000 au ramas în afara țării lor.
Deși este greșit a asimila Dubla Monarhie cu Ungaria, imaginea de mai sus, folosită des nu spune toată povestea demografică a zonei, care arata la 1910, deci cu patru ani inainte de statul marelui război astfel:
Asta arată că maghiarii, sașii, secuii, dar și alte minorități erau în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș aproximativ 43%. Deși istoriografia maghiară și unii oameni politici maghiari au susținut că Dubla Monarhie reprezentase o soluție mai echitabilă pentru minorități și că slovacii, croații, rutenii, românii din Transilvania ar fi fost mai favorizați în cadrul Dublei Monarhii decât în statele succesoare, nici un grup etnic din Dubla Monarhie nu a susținut revenirea la starea de lucruri anterioară Primului Război Mondial. Ba chiar mai mult Tratatul de la Trianon a consfințit existența unui stat maghiar independent, ideal al revoluționarilor maghiari de la 1848 și al oamenilor politici maghiari în perioada de sfârșit a Dublei Monarhii, chiar dacă nu în frontierele imaginate de aceștia.
Din acest moment intrăm într-un tărâm care împletește istoria cu imaginația politică din diverse perioade. De ce spunem acest lucru? Pentru că Trianonul consfințea pe regulile naționale:limbă, etnie, sânge, ba chiar și alegerea cetățenească (cu a fost la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia);o situație existentă. Imaginarul, existent chiar și azi în mentalul colectiv, prezintă Tratatul drept o catastrofă pentru că acest act consfințea sfârșitul regatului Sfântului Ștefan. Acest regat, de facto, dispăruse în secolul al XVI-lea, prin înfrângerea de la Mohács și fusese divizat între Imperiul Otoman și Sfântul Imperiu Roman (devenit ulterior Austria și, în 1867, Dubla Monarhie, Austro-Ungaria), dar care, formal, a continuat să existe, împărații de la Viena purtând până la sfârșit și titlul de regi apostolici ai Ungariei. Altfel sus imaginarul colectiv al unor al celor mai vehemenți dintre maghiari consideră că adevăratele granițe ale Ungariei ar fi trebui să fie cel puțin granițlele Regatului Apostolic la momentul său de apogeu. Așadar se proiectează o realitate medievală, construită deopotrivă prin cucerire a unor zone sau prin aderare voluntară, într-o hartă actuală.
Să nu ne imaginăm că doar în Ungaria există proiecția această deformă, prezentă chiar și azi prin simboluri chiar în curtea Parlamentului de la Budapesta (existența și a unui steag secuiesc pe care ghizii îl prezintă drept steag al Ardealului). Fiecare stat național are o variantă extinsă bogat argumentată în discursul istoric:Bulgaria Mare, Serbia Mare (de aici și conflictul pentru regiunea Kosovo), Grecia Mare (care este o proiecție a dominației anticei Elade) etc. Există și versiuni ale unei Românii chiar mai mari decât România interbelică. Acestea se bazează pe cuceririle regelui dac Burebista.
Tratatul de la Trianon a consfințit trecerea către statele succesoare sau vecine a 71% din teritoriul Transleithaniei (partea ungară a Dublei Monarhii) și a 63% din populație, aceasta din urmă, în majoritatea ei, alcătuită din etnici ne-maghiari. Totuși, traseul noilor frontiere, în multe cazuri, nu s-a suprapus granițelor etnice (din motive obiective, dată fiind imposibilitatea delimitării exacte a regiunilor cu populație amestecată), astfel că peste sau 2.535.000 de etnici maghiari au ajuns în afara teritoriului Ungariei, majoritatea lor trăind de-a lungul granițelor din statele succesoare noi. Din acest motiv Tratatul de la Trianon nu este un act perfect, totuși situația actuală, extrordinar de fericită, pentru ambele state (membre UE și membre NATO), face ca elementul de multiculturalitate si de diversitate etnică să poate prospera cu efecte bune pe termen lung.