Top cinci invenţii care au marcat secolul XX
De-a lungul istoriei, omenirea se poate lăuda cu nenumărate invenţii care au contribuit atât diversificarea activităţilor cât şi la sporirea confortului de zi cu zi.
1.Internetul.
Deşi are o istorie cu mult mai scurtă decât alte invenţii, internetul este poate cea care ne-a schimbat vieţile cel mai mult. Termenii Internet şi internet provin din împreunarea artificială şi parţială a două cuvinte englezeşti:interconnected=interconectat şi network=reţea. Conform definiţiei, Internetul este un sistem public disponibil la nivel mondial de reţele de calculatoare interconectate, care transmit date prin comutare de pachete folosind un standard Internet conform protocoalelor (regulilor) de comunicare „Transmission Control Protocol” şi „Internet Protocol”, numite împreună „stiva TCP/IP”. Precursorul Internetului datează din 1965, când Agenţia pentru Proiecte de Cercetare Înaintate de Apărare-a Ministerului Apărării, Department of Defense sau Dod din SUA (Defence Advanced Research Projects Agency, en:DARPA) a creat prima reţea de computere interconectate sub numele ARPAnet. Super-reţeaua de Internet din zilele noastre a rezultat din extinderea permanentă a acestei reţele iniţiale ARPAnet. Azi pe glob există un singur Internet, care însă este uriaş;el oferă utilizatorilor săi o multitudine de informaţii şi servicii precum e-mail, www, FTP, Găzduire web (web hosting) şi multe altele, unele dintre ele fiind numai contra cost.
2. Televiziunea
Televizorul este un obiect considerat nelipsit în casele a miliarde de oameni. Termenul de televiziune este un termen format din:Tele- grecescul pentru departe, în timp ce "-viziune", este de la latinescul Visio, însemnând viziune sau "la vedere". Acesta este adesea abreviat ca TV. Din punct de vedere tehnic, televiziunea poate fi definită ca un ansamblu de principii, metode şi tehnici utilizate pentru transmiterea electrică pe un canal de comunicaţie a imaginilor în mişcare. Este o invenţie a perioadei interbelice, deşi primele principii au început să se studieze din secolul al XIX-lea. Dezvoltarea tehnologiei de televiziune poate fi împărţită pe două paliere:acele creaţii care depindeau de principii mecanice cât şi electronice, precum şi cele care sunt pur electronice. Din cele din urmă au evoluat televizoarele moderne.
Prima transmisie televizată la distanţă a avut loc de la Washington la New York pe 07 aprilie 1927. Imaginea arătată a fost cea a lui Herbert Hoover, pe atunci Secretar al Comerţului. Imediat după terminarea războiului lucrurile se precipită:echiparea cu astfel de aparate se face într-un ritm alert, astfel ca în 1951, în Statele Unite existau 10 televizoare la 100 de locuitori, iar în Marea Britanie, 3 televizoare la acelaşi număr de locuitori. În 1951, televiziunea apare şi în ţări considerate drept sărace, cum ar fi Cuba, Mexic sau Brazilia, pentru că în ţara noastră să aibă loc, pe 31 decembrie 1956, prima emisiune televizată trasmisă în mod oficial.
3. Telefonul
Invenţia acestui obiect este încă un subiect controversat, mai mulţi inventatori disputându-şi acest lucru. Se susţine că Philip Reis a inventat un telefon în 1860 şi a vorbit prima teză, "Das Pferd keinen Gurkensalat frisst" (calul nu mănâncă salată de castraveţi). Pe de altă parte este recunoscut că primul dispozitiv construit de Alexander Graham Bell a fost în Boston, Massachusetts, în 1876. Printre altele, şi despre inventatorul italian Antonio Meucci se spune că a inventat aparatul în 1849, iar în luna iunie 2002 Meucci, acesta fiind creditat în mod oficial de către Cameră Reprezentanţilor din SUA, cu inventarea de telefon, în loc de Bell.
Practic nu se poate vorbi de un singur inventator al telefonului, rezultatul fiind produsul muncii a mai multor mâini ce merită recunoaştere pentru aportul lor adus produsului ce astăzi ne este nelipsit. Cele mai vechi telefoane erau mai degrabă dispozitive mecanice ce se bazau pe transmisia sunetului prin aer sau alte medii fizice decât dispozitive electrice bazate pe semnale electro-magnetice.
În prezent se poate vorbi de o tot mai puţină utilizare a telefoanelor clasice, evoluţia tehnologiei punându-ne la dispoziţie tot mai performanţele telefoane mobile. Acestea au la bază dispozitivele de emisie-recepţie din dotarea taxiurilor, unde era necesară o intervenţie promptă şi operativă. Acestea nu puţeau fi considerate telefoane mobile în sensul actual al cuvântului:nu puteau fi conectate la reţeaua de telefonie fixă clasică şi nu erau dotate cu numere pentru apelare. Telefonia mobilă modernă înregistrează un salt uriaş pe 3 aprilie 1973 când Dr. Martin Cooper de la Motorola, în timp ce se deplasa pe o stradă din New York, efectuează o convorbire cu Dr. Joel S. Engel, şeful direcţiei de cercetare de la AT&T Bell Labs, fiind prima convorbire cu un telefon mobil În afară de Martin Cooper de la Motorola căruia i se atribuie primul telefon mobil practic, bazat pe utilizarea undelor radio, putem menţiona şi alţi inventatori care şi-au adus contribuţia în evoluţia telefoniei mobile:Nathan B. Stabbefield din Kentucky;George Sweigert din Ohio căruia i se atribuie primul telefon modern fără fir;Charles A. Gladder şi Martin H. Parelman din Nevada, invenţie patentată în 1979 ce prevedea utilizarea frecvenţelor radio.
4. Automobilul
Şi această invenţie nu poate fi atribuită unui singur inventator. istoria automobilelor reflectă o evoluţie care a avut loc la nivel mondial. Se crede că primele automobile cu motoare pe benzină cu motor cu combustie internă au fost finalizate aproape simultan în 1886 de către inventatorii germani care au lucrat independent:Carl Benz pe 3 iulie 1886 în Mannheim, resp. Gottlieb Daimler şi Wilhelm Maybach în Stuttgart (de asemenea, inventatori de biciclete primul motor) şi inventatorul austriac Siegfried Marcus din Viena.
La începutul secolului XX asistăm la o dezvoltare fără precedent a industriei automobilului mai ales în ţările dezvoltate. Astfel, firmele americane constructoare de automobile, precum Ford şi General Motors, cunosc o dezvoltare rapidă fără precedent. Astfel, între 1908 şi 1927, automobilul Ford Model T va revoluţiona istoria automobilului, atât prin schimbările în design, cât mai ales prin producţia de mare serie în care este realizat şi această folosind o linie de asamblare, ajungând că în 1914 să fie vândute 250.000 de bucăţi.
În perioada anilor '50, viteză şi puterea motoarelor cresc tot mai mult, design-ul caroseriilor devine tot mai armonios şi are loc răspândirea fără precedent a automobilului în întreagă lume. Maşini de dimensiuni mici, că Mini (produs de British Motor Corporation) şi Fiat 500, se răspândesc în întreagă Europa. De un deosebit succes se bucură germanul Volkswagen Beetle,
Dacă la începutul secolului XX existau câteva sute de mii, la începutul perioadei postbelice existau pe plan mondial peste 500.000 de automobile, că în 2007 producţia mondială anuală să depăşească 70 de milioane de unităţi. Industria auto a viitorului trebuie să răspundă unor cerinţe că:spaţii tot mai mici de parcare şi de deplasare, utilizarea energiei regenerabile, preţ redus de fabricaţie etc.
5. Bomba atomică-armele nucleare
Armele nucleare sau bombele atomice, sunt tipul de arme cele mai de distrugătoare şi care se bazează pe energia eliberată prin următoarele procese fizice:la prima generaţie:bombă prin fisiune nucleară (realizată iniţial în SUA (1944) şi apoi în URSS), respectiv la a două generaţie:bombă cu hidrogen:prin fisiune, urmată de fuziune nucleară, realizată iniţial în URSS).
Armele nucleare au fost fost folosite doar de două ori în istorie-în ultimele zile ale celui de-al Doilea Război Mondial. Primul bombardament a avut loc în dimineaţa zilei de 6 august 1945, când Statele Unite au lansat un dispozitiv de tip pistol cu uraniu numit "Little Boy", asupra oraşului japonez Hiroshima, fiind urmat trei zile mai târziu de un alt atac. La 9 august 1945, SUA lansează un dispozitiv tip implozie, cu plutoniu, cu numele de cod "Fat Man" (Grasul), aruncat asupra oraşului Nagasaki. Norul, sau "ciupercă" acestei bombe s-a înălţat mai mult de 18 kilometri deasupra hipocentrului exploziei.
Puterile nucleare recunoscute oficial sunt Statele Unite, Rusia, Marea Britanie, Franţa, Republică Populară Chineză, India, şi Pakistan. Însă cursa înarmării nucleare a cuprins şi alte state. Israelul pare să aibă şi el un program nuclear extensiv, Coreea de Nor având şi ea un program de acest gen, fiind de asemenea cunoscut că şi Iranul are capabilităţi nucleare indigene. Gurvenul iranian spune însă că activităţile sale nucleare, cum ar fi îmbogăţirea uraniului, urmăresc numai scopuri paşnice.