Top 5 cele mai sângeroase bătălii din Antichitate
Un clasament precis al celor mai sângeroase bătălii din Antichitate este greu de realizat. Izvoarele antice au tendința de a exagera numărul morților. Vezi mai jos un top alcătuit în funcție de cifrele acceptate de cei mai mulți istorici contemporani.
5. Bătălia de la Cannae (216 î. Hr.): între 45.000 și 90.000 de morți
Bătălia de la Cannae a fost cea mai gravă înfrângere militară romană. Conform surselor antice, între 45.000 și 90.000 de oameni au murit în confruntarea dintre trupele cartagineze conduse de Hannibal și armata romană condusă de consulii Lucius Aemilius Paullus și Gaius Terentius Varro. Dispunerea trupelor punice în formă de semilună a constituit o capcană pentru romani. Pedestrimea cartagineză a cedat mijlocul pentru atragerea adversarului, convins de un succes facil. Victoria cartagineză a fost deplină. Armata romană a fost distrusă aproape în întregime. Roma a fost salvată numai de indecizia lui Hannibal, care a ales să nu se îndrepte spre Cetatea Eternă.
4. Bătălia de la Thymbra (547 î. Hr.): circa 100.000 de morți
Bătălia de Thymbra a fost lupta decisivă în războiul dintre Lydia și Imperiul Ahemenid. Circa 100.000 de oameni au murit în lupta dintre armatele lydiene conduse de Cresus și armata persană condusă de Cyrus cel Mare. Bătălia a avut loc pe o câmpie la nord de capitala lydiană Sardes și s-a încheiat cu victoria perșilor, împotriva unui adversar de două ori mai numeros. În anul următor, perșii au ocupat orașul Sardes, după un asediu de 14 zile. În urma victoriei asupra lui Cresus, perșii au ocupat Asia Mică, inclusiv orașele grecești de pe țărmul Mării Egee.
3. Bătălia de la Chibi (208 d. Hr.): peste 100.000 de morți
Cea mai sângeroasă bătălie de la sfârșitul dinastiei Han a avut loc în anul 208 d. Hr., pe Fluviul Albastru (Yangtze), în locul cunoscut sub numele de Chibi (Stâncile Roșii). Peste 100.000 de oameni și-au pierdut viața în această bătălie. În urma luptelor de la sfârșitul dinastiei Han, trei comandanți militari și-au impus autoritatea asupra Chinei, Cao Cao, la nord de Yangtze, Liu Bei și Sun Quan, la sud de marele fluviu.
Bătălia de la Stâncile Roșii a fost probabil cea mai mare luptă navală din istorie, din punct de vedere al numărului de combatanți. Trupele aliate conduse de Liu Bei și Sun Quan (circa 50.000 de soldați) au reușit să obțină o victorie neașteptată împotriva armatei mult mai numeroase a lui Cao Cao. Acesta din urmă pretindea că armata sa număra 800.000 de oameni, însă conform estimărilor lui Zhou Yu, un general din armata lui Sun Quan, Cao Cao conducea circa 220.000 – 240.000 de soldați.
2. Bătălia de la Kalinga (262 î. Hr.): circa 200.000 de morți
Bătălia de la Kalinga a marcat apogeului imperiului Maurya (321-185 î.Hr.), care a unificat pentru prima dată în istorie toată India, sub conducerea lui Aşoka cel Mare. Legenda spune că Aşoka a renunțat la violenţă şi a îmbrăţişat modul de viaţă paşnic al budismului în urma bătăliei de la Kalinga, chinuit de remușcări din cauza distrugerilor şi vărsării de sânge. Conform estimărilor oferite chiar de Aşoka cel Mare, peste 200.000 de oameni au fost uciși în urma campaniei din regatul Kalinga, situat pe coasta de est a Indiei.
1. Bătălia de la Changping (260 î. Hr.): peste 500.000 de morți
Cel mai mare măcel din lumea antică avut loc în anul 260 î. Hr., în „Perioada Statelor Combatante”, când șapte regate s-au înfruntat pentru supremație în China. Conform surselor antice, peste 500.000 de oameni și-au pierdut viața în lupta dintre armatele statelor Zhao și Qin. Bătălia de la Changping s-a încheiat cu victoria regatului Qin, care ulterior va unifica China (221 î. Hr.).
În anul 260 î. Hr., armata statului Zhao, condusă de Zhao Kuo, a lansat o ofensivă de mare amploare împotriva regatului Qin. După primele confruntări, unitățile armatei Qin au început să se retragă, păcălind inamicul că nu îi puteau ține piept. Zhao Kuo nu a sesizat că armata sa este atrasă într-o capcană și a ordonat urmărirea și atacarea inamicului. În zona Changping, armata statului Zhao a fost încercuită de trupele statului Qin. Zhao Kuo a încercat să se retragă, dar era prea târziu. Armata Qin a trecut imediat la ofensivă, blocând drumul și încercuind forțele inamice. Zhao Kuo a încercat să iasă din încercuire cu forţa, însă a fost ucis de arcaşii inamici.
Supraviețuitorii armatei Zhao, rămași fără comandant, au depus armele. Comandantul armatei Qin, generalul Bai Qi a ordonat ca cei 400.000 de prizonieri Zhao să fie îngropați de vii.