TOP 3 Cele mai inventive evadări din Turnul Londrei

Autor: Redacția

Cu zidurile și turnurile sale masive, Turnul Londrei a rămas, de-a lungul îndelungatei sale istorii, aceeași fortăreață impenetrabilă pe care a început să o construiască William Cuceritorul în 1078. Dar Turnul – destinat nu doar să reziste în fața unui asediu, ci și să-i ”adăpostească” pe prizonierii VIP ai statului – s-a dovedit a fi o închisoare nu atât de sigură precum se dorea a fi. De fapt, mai bine de 30 de deținuți au reușit să scape din Turn în secolele XII-XVIII. Vă prezentăm aici cele mai inventive și îndrăznețe evadări:

Prizonierul care a așteptat ca gardienii să se îmbete – Sir Roger Mortimer, 1 august 1323

Mortimer era un lord influent care, în copilărie, a fost un prieten apropiat al viitorului Eduard al II-lea. Însă odată ce acesta a ajuns pe tron, comportamentul său tiranic și anturajul său corupt l-au făcut pe Mortimer să se îndepărteze de rege și, în cele din urmă, să se revolte împreună cu alți baroni.

În 1322, Eduard a zdrobit armata rebelilor în bătălia de la Boroughbridge și a ordonat executarea acestora. Totuși, regele i-a cruțat viața lui Mortimer și a decis înciderea sa în Turn. Probabil că acesta e locul în care Sir Roger a cunoscut-o pe viitoarea sa amantă și co-regentă, neglijata Regina Isabella.

În ziua sărbătoririi sfântului patron al Turnului, garnizoana s-a îmbătat la banchetul organizat de conducerea închisorii. După ce soldații beți au adormit, Gerard D'Alspaye, sublocotenentul Turnului, a reușit să-l scoată din celulă pe Mortimer și pe companionul său, Richard de Monouth, cu ajutorul unei răngi. Cei trei au coborât pe o scară din sfoară pe unul din coșurile ce duceau în bucătăria palatului regal – ajutați probabil și de bucătar – de unde s-au strecurat în curtea exterioară a cetății. De acolo s-au cățărat peste zid și apoi au fugit în Franța. Când Mortimer s-a întors în Anglia în 1326, era acompaniat de Isabella și de o armată de invazie. Regele a fost înlăturat, iar el și Isabella au condus țara pentru scurtă vreme, înainte de a fi înlăturați la rândul lor de Eduard al III-lea. Acesta l-a închis din nou în Turn pe Mortimer, dar de data aceasta nu avea să mai scape:a fost executat prin spânzurare în noiembrie 1330.

Prizonierul care a coborât pe o sfoară de mătase – Generalul John Lambert, 10 aprilie 1660

Dintre puritanii din anturajul lui Oliver Cromwell se remarcă John Lambert, un talentat locotenenet, carismatic și afabil, care părea a fi cel mai potrivit succesor al șefului său. Asta bănuia și Cromwell, care a decis să-l dea la o parte pe Lambert în favoarea fiului său complet lipsit de talente, Richard Cromwell. Lambert a văzut astfel cum cauza republicană penntru care luptase se prăbușește în fața ochilor săi. În 1660, alt general, George Monck, a venit la Londra cu o armată într-o tentativă de restaurare a lui Carol al II-lea. Ca opozant al acestei idei, Lambert a fost acuzat de parlament de răzvrătire și aruncat într-o celulă din Turnul St. Thomas.

Șederea sa acolo avea să fie însă una scurtă. Una din frumoasele admiratoare ale generalului a reușit să-i aducă o sfoară de mătase (în valoare de 100 de lire, o sumă importantă la vremea aceea), în timp ce altă femeie, o servitoare pe nume Joan, a acceptat să ia locul generalului în patul din celulă pentru a putea răspunde, pe o voce mai groasă, la salutul de noapte bună al gardianului. Între timp, generalul s-a strecurat pe fereastră și a coborât zidul cu ajutorul sforii de mătase. Ziua următoare, gardianul a descoperit-o pe Joan în celula lui Lambert, îmbrăcată în hainele acestuia.

După ce a evadat, Lambert a încercat să strângă o forță armată pentru a lupta împotriva Restaurației regelui. A fost însă capturat și închis din nou în turn. Nu a fost condamnat la moarte, dar și-a petrecut restul zilelor în închisoare.

Prizonierul care s-a deghizat în soția sa – Lord Nithsdale, 23 februarie1716

Lord Nithsdale, un iacobit scoțian, s-a alăturat nefericitei tentative de restaurare a lui James Edward din 1715. Învinși la Preston, Nithsdale și alți rebeli s-au predat și au fost aduși la Londra, unde au fost închiși în Turn. Ei urmau să fie condamnați la moarte. Nithsdale a scăpat însă de execuție datorită intervenției îndrăznețe a soției sale, Winifred. Nelăsându-se intimidată de cea mai grea iarnă ce lovise Anglia de mulți ani și acompaniată doar de o menajeră, Winifred a călătorit din Scoția până la Londra călare pentru a încerca să-și salveze soțul.

În mod uimitor, ea a făcut în așa fel încât să ajungă până în biroul regelui George din Palatul St. James. L-a implorat pe rege să-i ierte soțul, dar monarhul a rămas neînduplecat. Așa că Winifred a conceput o schemă elaborată pentru a-l ajuta pe Nithsdale să evadeze;planul prespunea ajutorul din partea unor femei alese special pentru că erau suficient de înalte pentru a putea trece drept Nithsdale. Chiar în ajunul execuției sale, Winifred și prietenele sale, toate îmbrăcate în haine identice cu pelerină și închise la culoare, au mers spre Turnul Londrei cu trăsura și au intrat, pe rând, să-l viziteze pe Nithsdale. Soldații din Turn au văzut mai multe femei plângând ieșind pe rând din celula lui Nithsdale și nu și-au dat seama că una dintre ele, având fața acoperită cu o batistă și sprâncenele groase scunse sub un strat de pudră, era chiar prizonierul.

Winifred a rămas în celula soțului, purtând o conversație intensă cu soțul ei absent, răspunzând chiar în locul lui pe o voce groasă. Această șaradă a continuat până când s-a convins că soldații nu și-au dat seama de șiretlic, apoi – după o ”despărțire dureroasă” – Winifred a plecat, rugându-i pe gardieni să nu-i deranjeze soțul care își făcea ultimele rugăciuni.