Top 10 medici remarcabili din Evul Mediu

Faceți cunoștință cu zece bărbați și femei care au avut un impact durabil asupra medicinei în lumea medievală.

Paul din Egina

Bizantin, c. 625–690

Paul a fost unul dintre cei mai de seamă medici ai perioadei bizantine. A studiat medicina la Alexandria, în Egipt, și a intrat în contact cu medicina arabă în timpul călătoriilor sale în Orientul Mijlociu.

A scris Epitoma Medicinei, o lucrare în șapte volume despre diverse subiecte, inclusiv igienă și toxicologie, combinând operele lui Hipocrate și Galen cu noi proceduri medicale, precum cauterizarea. Cartea sa a avut o influență uriașă și a rămas ghidul de referință pentru medicină și chirurgie timp de aproape 800 de ani.

Al-Zahrawi

Spaniol/ maur, 936–1013

Cunoscut pe scară largă drept „părintele chirurgiei moderne”, Al-Zahrawi a fost cel mai mare chirurg al Epocii de Aur Islamice. În jurul anului 1000, a finalizat vasta enciclopedie medicală ilustrată Al-Tasrif, alcătuită din 30 de volume, destinată studenților la medicină.

Rezultatul a aproape 50 de ani de experiență medicală, lucrarea trata anatomia umană, patologia bolilor și multe alte subiecte. Al-Tasrif a influențat profund dezvoltarea medicinei și chirurgiei atât islamice, cât și europene, fiind manual universitar standard timp de 500 de ani. În plus, Al-Zahrawi este creditat cu introducerea a circa 200 de instrumente chirurgicale noi în lumea medievală.

Anna Comnena

Bizantin, 1083–1153

Prințesa bizantină Anna Comnena a studiat medicina de la o vârstă fragedă și și-a câștigat o reputație de bun medic. Tatăl ei, împăratul Alexios I, a numit-o administratoare a unui mare spital și a unui orfelinat din capitala Constantinopol.

Se crede că în această funcție a tratat mii de pacienți și că a predat medicina și în alte spitale. Era considerată o expertă în gută și chiar și-a tratat personal tatăl în timpul crizelor sale.

Avicenna (Ibn Sina)

Persan, 980–1037

Considerat unul dintre cei mai importanți medici ai Epocii de Aur Islamice, Avicenna a scris sute de lucrări, multe dedicate medicinei. Cea mai celebră este enciclopedia Canonul Medicinei (Al-Qanun fi al-Tibb), care a rămas în uz până în secolul al XVII-lea, fiind unul dintre cele mai respectate manuale medicale din lume.

Avicenna a fost influențat de medicul grec Galen, dar a integrat și elemente din medicina persană și indiană. Deși multe teorii au fost infirmate de știința modernă, contribuțiile sale privind anatomia, simptomele și medicina preventivă au fost revoluționare pentru vremea sa.

Ibn Zuhr (Avenzoar)

Spaniol/ maur, 1094–1162

Ibn Zuhr a fost considerat cel mai renumit medic al Spaniei musulmane. Provenind dintr-o familie de medici, a studiat medicina de tânăr și a fost inițiat de tatăl său în operele lui Hipocrate și Galen, jurând chiar jurământul hipocratic.

A scris Kitab al-Taisir, o lucrare axată pe descrieri clinice și diagnostic, la cererea contemporanului său Averroes, ca lucrare complementară enciclopediei acestuia, Colliget. De asemenea, este cunoscut pentru introducerea testării pe animale în evaluarea procedurilor medicale, contribuind semnificativ la dezvoltarea chirurgiei medievale.

Hildegard von Bingen

Germană, 1098–1179

Călugăriță benedictină, Hildegard a fost celebră pentru abordarea ei holistică a vindecării și pentru tratamentele pe bază de plante. A scris Physica (nouă volume) și Causae et Curae (cinci volume), care acoperă subiecte precum fiziologia umană, proprietățile medicinale ale plantelor și terapiile naturale.

Deși nu se știe exact unde a studiat medicina, scrierile ei arată că era familiarizată cu medicina populară, medicina arabă și lucrările lui Galen.

Maimonide (Moise Maimonide)

Spaniol, c. 1135–1204

Maimonide a intrat în contact cu medicina în perioada petrecută în Maroc (1160–1165), iar reputația sa de medic l-a făcut să devină medicul de curte al sultanului Egiptului, Saladin.

Influențat de medicina greacă și arabă, dar și de propria experiență, Maimonide a scris cel puțin zece tratate medicale, discutând afecțiuni precum astmul și pneumonia. Lucrările sale au contribuit la răspândirea cunoștințelor medicale în rândul comunității evreiești medievale.

Ibn al-Nafis

Sirian, 1213–1288

Ibn al-Nafis a realizat una dintre cele mai importante descoperiri medicale ale lumii medievale, descriind corect circulația pulmonară – mișcarea sângelui de la partea dreaptă la partea stângă a inimii prin plămâni.

Aceasta contrazicea teoria lui Galen, care susținea că sângele trece prin pereții inimii. Abia după trei secole savanții europeni aveau să confirme corectitudinea observațiilor sale. Ibn al-Nafis a prezis și existența circulației coronariene și capilare, cu 400 de ani înainte de descoperirea lor – un medic cu mult înaintea timpului său.

Averroes (Ibn Rushd)

Spaniol, 1126–1198

Averroes, medic la curtea regală a dinastiei Almohade, a fost celebru pentru erudiția sa medicală. A scris mai multe lucrări, cea mai importantă fiind Cartea generalităților despre medicină (Kitab al-Kulliyat fi al-Tibb), redactată în 1162.

Cunoscută în latină ca Colliget, lucrarea cuprinde șapte volume despre anatomie, igienă și terapie, concentrându-se pe fundamentele teoretice ale medicinei și sintetizând opera lui Galen. Aceasta i-a adus lui Averroes o mare recunoaștere în lumea medicală latină.

Guy de Chauliac

Francez, c. 1300–1368

După ce a studiat medicina la Montpellier, Paris și Bologna, Guy de Chauliac a practicat medicina la Lyon și a fost chirurg personal al trei papi din perioada papalității de la Avignon.

A scris Chirurgia Magna, unde a discutat o varietate de tratamente și proceduri chirurgicale, influențat puternic de Galen. Lucrarea a devenit rapid unul dintre cele mai importante manuale de chirurgie din lumea medievală și a rămas o referință timp de aproape 400 de ani.