Top 10 cele mai proaste arme de foc din istorie

📁 Istoria Armelor
Autor: Redacția

Istoria omenirii este plină de descoperii uluitoare în materie de amre de foc și de prototipuri care au influențat soarta omenirii. Totuși dincolo de aceste modele celebre au existat și numeroase modele de arme de foc care nu ar fi trebuit să fie produse niciodată, ba chiar mai mult nu ar fi trebuit să părăsească placa de desen. Iată un top al celor mai prost concepute arme care au fost făcute vreodată.

1. Chauchat

În timpul Primului Război Mondial, armata franceză a folosit mitraliera Chauchat ca arma ușoară standard. Conceptul de mitralieră ușoară prevedea ca aceasta să poată fi cărată și deservită de un singur soldat, totuși mitraliera Chauchat era de foarte proastă calitate .Atât de proastă a fost construcția ei, încât părțile ei nu erau interschimbabile de la o armă la alta. Magazia era deschisă, permițând trăgătorului să vadă câte gloanțe i-au mai rămas . Acest lucru în condiții de luptă făcea ca arma să se blocheze foarte des, din cauza murăriei și noroiului care puteau pătrunde foarte ușor. Există numeroase povești cu soldați francezi care își vindeau mitraliera Chauchat din dotare de îndată ce le primeau în în schimbul a orice altceva.

2. FP-45 LiberatorPistolul FP -45 Liberator a fost conceput și proiectat ca o armă clandestină pentru a fi utilizată în spatele liniilor inamice în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Teoria a fost că acestea ar putea fi parașutată forțelor de rezistență și utilizată pentru a ucide un inamic de aproape (aproximativ 7-8 m) și apoi partizanul să ia arma invadatorului.

Problema este că arma avea un cartuș foarte mare pentru dimensiunea ei și reîncărcarea armei ar fi durat extrem de mult. Cu toate astea arma venea cu un kit de încărcare de 10 cartușe și un instrumet de extragere, total nefolositor . Deși au fost foarte ieftine de produs și unele au fost distribuite în China și Filipine, nu există cunoștințe că au fost vreodată folosite în luptă.

3. Revolverul Cochran

Produs la începutul anilor 1830, Cochran a fost un revolver (a existat și o pușcă corespunzătoare) al cărui cilindru se rotea orizontal, în loc de vertical. Ceea ce însemna că fiecare dată când cineva a tras un foc înainte exista posibilitatea ca cel de-al doilea glont să îl tragă înapoi spre cel care ține pistolul.

4. Arma Nock Volley

Nock Volley a fost creată în timpul războielor napoleoniene si era o arma cu cremene menită să fie folosită în bătăliile navale. Avea mai mult țevi încercând astfel să producă cât mai multe pagube, dar avea foarte multe probleme.

În primul rând în momentul în care erau trase toate cele 12 țevi deodată, se crea o minge de foc din câlți, care aprindea cu ușurință barca sau pânzele celui care o folosea. Mai mult decât atât, reculul armei era atât de puternic încât ghinionistul care o manevra se putea allege cu ușurință cu un umăr dizlocat

5. Krummlauf

Krummlauf nu este propriu zis o arma de foc, ci mai degrabă un dispozitiv – o țevă îndoită care era creată să se potrivească cu pușca de asalt nemțească Sturmgewehr 44. Acest dispozitiv venea în mai multe variante cu o variație cuprinsă între 30-90 grade și permitea soldaților să tragă în poziții imposibile, fără a se expune.

În practică acest dispozitiv avea destul de multe probleme din cauza forțelor extreme la care era supusă țeava din partea gloanțelor. Durata de viață a acestui dispozitiv varia extreme de mult în funcție de gradul de curbură. Astfel la o curbura de 30 de grade se puteau trage maxim 300 de focuri, pentru o curbură mai mare durata de viață a țevii era mult mai scurtă.

Mitraliera-pușca anti-tank Boys a fost o armă folosită cu rezultate nule la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. Era o armă destul de grea 16, 3 Kg, care trăgea cu cartușe de 13, 97 mm, capabile să străpungă un blindaj de 21mm de la 300 de metri.

Totuși în fața tancurilor germane nu a avut nicio șansă. Mai mult era prea grea și prea lungă pentru un singur soldat, iar reculul era de-a dreptul feroce.

7. Tunul cu țeavă dublă

Proiectat și construit de un privat într-o unitate militară a Armatei Confederate în 1862, tun cu două țevi a fost doar atât:un tun cu două butoaie. Acesta a fost proiectat pentru a trage două proiectile/bile de 6 pounds fiecare legate printr-un lanț. Teoretic ele ar fi trebuit să „cosească” tot ce ar fost în cale lor. În ciuda distrugerii unui coș de fum în apropiere și a uciderii unei vaci, în timpul testării inițiale și modelul nu a fost adoptat oficial.

În timp ce rapoartele despre fiabilitatea aceastei armă abundă, ceea ce deranjează cel mai tare este concepul lor. Pentru început arma este foarte mare și greu de ținut într-o singură mână, asta dacă nu ești bachetbalist. Apoi este extrem de scumpă și mai are o problemă uriașă:reculul. Un om normal nu poate folosi un asemenea pistol fiindcă ar trebui să îl țină cu două mâni . Cel mult poate fi folosit într-un poligon, dar niciodată în luptă

9. Modelul 94 NambuModelul  94 Nambu este cu siguranță cel mai urât pistol din lume, însă problemele sale nu se opresc aici. Produs pentru armata imperială japoneză între 1934 și 1945, acest pistol folosește anemicul  cartuș 8x22mm Nambu. Acurațea lui este oribilă, producerea cartușelor este costisitoare, iar puterea foarte mică.

În plus pârghia de declanșare este expusă ceea ce duce la blocarea sau descărcarea accidentală a pistolului. Toate aceste lucruri îl fac unul dintre cele mai periculoase și mai proaste arme de foc concepute vreodată .

10. Breda 30

Mitraliera Breda 30 a fost mitraliera ușoară standard a armatei italiane în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Mitraliera folosea gloanțe de cartușul 6, 5mm (6, 5 x52) dintr-o magazie montată lateral. Ulterior a fost adaptata pentru gloanțe de cartuș 7, 35mm. Problema era că dacă magazia sau sistemul de blocare se îndoiau, arma devenea inutilizabilă.

Pentru că sistemul de încărcare era acționat de un șurub și de multe ori acțiunea era foarte violentă. Pentu a preveni acest lucru, cei care au creat aceasta arma au făcut un sistem prin care sistemul de încărcare a armei era lubrefiat la fiecare ultizare a armei, dar acest lucru ducea la supraîncălzirea mitralierei cât era folosită mai mult timp.

Sursa:warhistoryonline.com

Mai multe