Titu Maiorescu mai puțin cunoscut

Oricine citește numele din titlu se gândește imediat la un scriitor și, mai ales, la un mare critic al literaturii române, implicat în studierea operei lui Mihai Eminescu și în evoluția societății literare Junimea. Documentele publicate conțin mereu date interesante despre aspectele mai puțin cunoscute ale vieții înaintașilor.

Titu Maiorescu a fost implicat în politică, fiind de orientare conservatoare, și a ocupat funcția de prim-ministru și ministru de externe atunci când s-a semnat tratatul de pace de la București prin care România primea Cadrilaterul. Totuși, averea nu-i provenea din scris, din mediul universitar sau din politică. Titu Maiorescu mai avea și interese economice deosebite. Era procuratorul domnilor G. Dallemagne și H. Müller, proprietarii fabricii din cătunul Lăculețe, comuna Glodeni, județul Dâmbovița.

Aflăm astfel dintr-un document din februarie 1888 că scriitorul renunța la monopolul privind producția și vânzarea pulberilor militare. Statul român plătea pentru capacitățile industriale 1.600.000 lei aurplus alte despăgubiri. Suma era enormă pentru acele timpuri și afecta grav bugetul țării. Așa se explică nivelul de trai deosebit al profesorului și omului de litere.

Se observă că elitele intelectuale scoteau bani din orice activitate și nu se gândeau la nivelul de trai al maselor pe care le păstoreau.Nu s-a verificat dacă afacerea a fost în favoarea statului român și Titu Maiorescu ajungea în martie 1888  Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice. Ar mai fi un aspect interesant. Contractul era semnat de către I. C. Brătianu în calitate de Ministru de răzbel ad-interim, adică de un reprezentat liberal, și de Titu Maiorescu, de orientare conservatoare. Documentul a fost aprobat de Parlament în aprilie 1888.