Timişoara, în timpul dictaturii antonesciene: „Raţia zilnică de pâine era 300 de grame. Un kilogram de carne pe săptămână“

Conjuctura politică internaţională a fost de natură să încurajeze activitatea grupărilor naţional-socialiste, ale etnicilor germani care beneficiau de sprijin din partea Germaniei. La sfârşitul anilor ’30, regele Carol al II-lea a instaurat un regim de guvernare autoritară. Prin măsurile luate de noul regim, care a afectat viaţa Timişoarei a fost cea prin care au fost dizolvate partidele politice. Reforma administrativă din 14 august 1938 introduce ţinutul, iar Timişoara devine reşedinţă de ţinut în frunte cu un rezident regal. Ulterior in 1940 regele Carol II va abdica si se va instaura dictatura antonescienă

  „Şi în Timişoara sindicatele sunt înlocuite de organizaţii profesionale cu caracter guvernamental. De asememea au fost înfiinţate organizaţii locale de copii şi tineri ale organizaţiei Straja Ţării, al cărei comandant suprem era regele şi servea educării copiilor şi tinerilor în spiritul cultului personalităţii regale”, susţine istoricul Ioan Haţegan. Propaganda naţional-socialistă s-a făcut într-un mod mascat chiar de către Consulatul german   Conjuctura politică internaţională a fost de natură să încurajeze activitatea grupărilor naţional-socialiste, ale etnicilor germani care beneficiau de sprijin din partea Germaniei. Propaganda naţional-socialistă s-a făcut într-un mod mascat chiar de către Consulatul german prin organizarea de serbări religioase şicompetiţii sportive, conferinţe pe teme culturale, împărţiri de broşuri şi ziare din Germania. S-au organizat recepţii fastuoase.  

 „Aceste activităţi au antrenat doar o parte a tineretului timişorean de etnie germană, marea majoritate a şvabilor au rămas indiferenţi. Nici ideile legionare nu au înregistrat o largă audienţă în rândul timişorenilor, deşi au existat în Timişoara organizaţii legionare care grupau o parte a studenţimii şi anumite categorii restrânse de intelectuali şi funcţinari”, a explicat Haţegan. 

Liderii bănăţeni ai PNŢ, în frunte cu Iuliu Maniu, şi-au exprimat părerea la consfătuirea de la Timişoara, din 22 februarie 1944, că războiul trebuie să înceteze. 

 Întoarcerea armelor şi sosirea refugiaţilor din Basarabia, Bucovina şi Moldova 

 În primăvara anului 1944, intrarea trupelor sovietice pe teritoriul românesc şi sosirea în Timişoara a unui număr însemnat de refugiaţi din Basarabia, Bucovina şi Moldova a determinat autorităţile oraşului să întreprindă măsuri de ajutorare a acestora. Timişorenii au dat dovadă de solidaritate cu semenii lor aflaţi în dificultate.    După lovitura de stat din 23 august 1944 şi întoarcerea armelor împotriva Germaniei, trupele germano-maghiare au atacat mai multe zile Timişoara, care au fost respinse de armata română. În 30 şi 31 octombrie 1944 aviaţia germană bombardează violent oraşul lovind puternic Gara de Nord şi cartierele învecinate. Armata sovietică a intrat în Timişoara la 1 septembrie 1944 şi impunea regimul de ocupaţie militară a oraşului, care ignora libertăţile şi drepturile cetăţenilor.

Continuarea articolului pe Adevărul.ro