Tezaurul lui Priam, la Moscova. Cui aparține el, de fapt?
Schliemann a scos ilegal din Imperiul Otoman, în întregime, așa-numitul „tezaur al lui Priam”. Cuferele au fost ascunse, timp de trei ani, pe proprietatea familiei soției sale, la Atena, Schliemann plătind pe loc 50.000 de franci de aur, în locul celor 20.000 ordonați de justiția otomană, doar pentru a avea voie să revină la Troia și să continue săpăturile. A procedat, clar pentru toată lumea, ilegal, așa că Turcia ar putea să emită pretenții.
De altfel, la sfârșitul lui 2021, a fost inaugurată, la Istanbul, o expoziție care înfățișează, reconstruite, straturile culturale de la Troia, descoperite de Schliemann. La rândul său, muzeul din Troia cuprinde, printre alte exponate, fotografii ale obiectelor de aur excavate, cu solicitarea explicită ca toate acestea să se întoarcă „acasă”, Ridvan Gölcük, directorul muzeului, neezitând să clameze: „Când vorbim în Turcia despre Schliemann și descoperirile sale, ne referim la tezaure furate. Și nu vom uita asta niciodată”.
Dacă includem și o declarație recentă a însuși șefului statului turc, Recep Tayyip Erdoğan („Troia are o însemnătate deosebită pentru Turcia, înglobând 5.000 de ani ai istoriei noastre. Și vom avea grijă ca toate bunurile ce ne-au fost furate să se întoarcă în țara lor”), avem o imagine care nu necesită comentarii suplimentare.
Aparține Germaniei?
Rudolf Virchow este cel care l-a convins pe Schliemann să cedeze magnifica descoperire Berlinului, după ce „omului momentului” i-au fost îndeplinite condiţiile: să fie decorat de împărat și să devină cetățean de onoare al capitalei germane.
Virchow va rezolva totul în timp record. Schliemann va deveni și membru de onoare al Societății Berlineze de Antropologie, Etnologie și Istorie Antică (tocmai el, ironizat în trecut de compatrioții săi că e un outsider fără studii), iar atunci când, în cele din urmă, tezaurul va ajunge la Berlin, în 1881, Schliemann se va bucura de o primire de gală, în prezenţa întregii elite politice, în frunte cu împăratul Wilhelm I, cu prințul moștenitor și familiile lor.
Schliemann a donat tezaurul „poporului german în stăpânire veșnică și în păstrare integrală în capitala Reichului”, acesta fiind expus începând din 1882 și păstrat în nou construitul Muzeu Etnologic din Berlin, exponatelor adăugându-li-se restul descoperirilor de la Troia (răscumpărate de la statul otoman) și vestigii descoperite în Egipt.
În 1939, după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, muzeelor berlineze li s-a sugerat/ordonat să-și pună la adăpost prețioasele exponate, inclusiv tezaurul lui Priam, acesta fiind depozitat în trei containere în subsolul muzeului. În 1941, pentru o și mai mare siguranță, el a ajuns în seiful subteran al Băncii Prusiei, apoi a fost mutat în subteranul unui turn special construit în Tiergarten, unde a rămas până în martie 1945.
RUSIEI?
Directorul Muzeului de Preistorie, Wilhelm Unverzagt, a ignorat ordinul lui Hitler de a muta toate obiectele de artă mai spre vestul Europei, pentru a scăpa de raptul sovietic, păstrând cele trei containere și având încredere în Armata Roșie și în comandantul Berlinului, Nikolai Erastowich Bersarin, care l-a asigurat că tezaurul va fi în siguranță.
Într-adevăr, la 26 mai 1945, tezaurul va fi preluat, pentru ca, după patru zile, să ajungă, cu un avion special, la Moscova, fiind depozitat, pe 10 iulie 1945, la Muzeul Pușkin, unde a fost ținut în mare secret.
În iunie 1993, deci după aproape cinci decenii de negare continuă, cu ocazia unei vizite oficiale de stat la Atena, Boris Elțîn a recunoscut pentru prima oară existența tezaurului, arătând, cu ocazia unui banchet, o vază și promițând că va trimite tezaurul în capitala elenă, pentru a bucura publicul larg, demers care va fi stopat și (implicit) zădărnicit de Duma rusă.
La 26 octombrie 1994, directorul Irina Antonowa și alți oficiali ai muzeului au primit vizita unui grup de oameni de știință berlinezi, primii care au avut posibilitatea de a admira tezaurul. Doi ani mai târziu, acesta avea să fie din nou expus, de astă dată în beneficiul publicului larg. Mai mult, analize efectuate de specialiști în materie din cele două țări au relevat că obiectele din aur din tezaurul lui Priam conțin 70 la sută aur, fapt care îndepărtează acuzațiile de fals aduse lui Schliemann. Deci, da, toate obiectele sunt originale.
Într-o luare de poziție specifică politicienilor, directorul Muzeului Ermitaj, Michail Piotrowski, avea să clameze că „însuși președintele Putin este de părere că cel mai important lucru este ca tezaurul lui Schliemann să fie arătat oamenilor din întreaga lume, fără ca locația sa să fie importantă”. De o altă părere a fost ex-Cancelarul german Angela Merkel, care, cu ocazia unei vizite întreprinse la Sankt Petersburg în 2013, i-a solicitat lui Vladimir Putin returnarea tezaurului.
Până astăzi, Rusia nu a dat niciun semn în acest sens, iar aşa-numitul tezar al lui Priam continuă să se afle la Moscova, la Muzeul Puşkin.
Fragmentul face parte din articolul „Troia. Câte descoperiri, atâtea controverse”, publicat în numărul 246 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 15 iulie - 14 august, și în format digital pe platforma paydemic.
FOTO: GETTY IMAGES