Terorism sovietic în teritoriile românești

În timpul evacuării Transnistriei, jandarmii români au fost supuși la diferite acte de sabotaj de către grupe de partizani sovietici. Istoricul Vasile Bobocescu făcea cunoscut faptul că, în vara anului 1944, numeroase grupe terorist-diversioniste atacau spatele frontului.

Atac asupra unei patrule de jandarmi

O notă a Centrului Nr. 3 Odessa, din ianuarie 1944, descria un asemenea caz. La 12 decembrie 1943 s-a prezentat la postul de jandarmi Dobrojanovca, din județul Golta, cetățeanul Basunov Dimitrie. El a declarat că, în noaptea de 29/30 septembrie 1943, la orele 03.00, patru planoare trase de un singur avion au aterizat lângă gara Slabodka; în fiecare planor erau câte 11 parașutiști, în total fiind 44. Ei aveau misiunea de a sabota evacuarea Transnistriei.

Parașutiștii au avut ordin să acționeze în raioanele Vradievca, Troițchi și Cernova. Nu erau înarmați. Jandarmii români, în calea ofensivei sovietice, evacuau un teritoriu care nu era românesc și pentru guvernarea căruia România și-a atras numeroase proteste, dar în acel proces erau sabotați chiar de sovietici. Asemenea acțiuni însemnau provocări la adresa unor persoane în uniformă. Se urmărea atragerea jandarmilor români în acțiuni subversive.

În cazul menționat, dacă jandarmii ar fi răspuns armat provocărilor sovietice, ar fi putut fi acuzați că au deschis focul împotriva unor cetățeni neînarmați sau contra unor persoane civile (nu se precizează dacă parașutiștii erau militari, sau dacă planoarele erau militare). Un caz mult mai grav s-a întâmplat în satul Hulubovca din nordul Transnistriei. În dimineața zilei de 18 ianuarie 1944, partizanii comuniști au omorât o patrulă de jandarmi români, compusă din doi subofițeri și șapte jandarmi.

Ca represalii, autoritățile române au dat foc satului Hulubovca. Exterminarea fizică a nouă jandarmi români, care se aflau mobilizați în procesul de evacuare a teritoriului Transnistriei, a fost un sabotaj criminal, un adevărat genocid comis împotriva unor angajați ai Ministerului de Interne, fapt care nu putea fi tolerat. Colegii celor uciși au pedepsit acțiunea criminală a partizanilor. Nu aprobăm distrugerea unei localități, fapt care lovea direct în populația civilă, dar acțiunea trebuia pedepsită în mod exemplar.

În cazul în care criminalii nu au fost capturați, iar acțiunea criminală, în contextul unei înaintări rapide a ofensivei sovietice, trebuia pedepsită imediat, distrugerea satului Hulubovca a fost o consecință a acțiunii criminale a partizanilor sovietici. Trista întâmplare a fost raportată de Detașamentul „Vulturul“ al S.Sp.I., Statului Major al Armatei a III-a. Același detașament raporta la 31 ianuarie 1944 despre manifestul răspândit de „Comandamentul Partizanilor Ucrainieni“, intitulat „Pentru Statul Ortodox Independent Ucrainean, libertate popoarelor, libertate omului“. Manifestul condamna, deopotrivă, acțiunile Berlinului și ale Moscovei și era semnat „Comandamentul General al Armatei Ucrainene Răsculate“.

Jaf în uniforme de camuflaj

Rapoartele din iunie 1944 ale Statului Major al Comandamentului Suprem „Sudukraine“ descria noi acțiuni diversioniste care loveau în populația română, civilă sau militară. În data de 20 iunie 1944, după lăsarea serii, o bandă compusă din 20 de oameni echipați în uniforme germane, înarmați cu pistoale și cu grenade în mănă, au pătruns în comuna Schinoasa (30 km. sud de Chișinău), au furat alimente și au forțat trei oameni un bărbat și două femei să îi urmeze. Camuflajul, în cazul acesta uniformă germană a asigurat succesul respectivei acțiuni.

Pe 18 iunie 1944, la Hîrtop (25 km. nord-nord-est de Chișinău), un șef de stație feroviară, român, a fost găsit împușcat, iar doi jandarmi români, care însoțiseră pe șeful stației, au fost dați dispăruți. La 20 iunie 1944, pe raza localității Mihai Bravul (27 km. sud-vest de Tulcea), au fost lansați 6 parașutiști. În 21 iunie, pe raza comunei Iacobeni, au fost lansați 15 parașutiști, iar șase bandiți înarmați au pătruns la o stână din comună. În ziua următoare, 60 de bandiți înarmați au jefuit o stână situată la 6 km. nord-vest de comuna Rusca.

În aceeași zi, pe șoseaua Boltun-Cristești, la 40 km. vest de Chișinău, 12 teroriști echipați în uniforme germane, dar vorbind rusește, au asasinat un primar român, iar la 23 iunie, respectivii au ucis un soldat. Teroriștii aparțineau grupului „Budienny“, cu cartierul general la nord-vest de Straja. În aceeași zi, un grup de 30 de teroriști au atacat satul Cornești din comuna Pașcani, situat la 35 km. vest-sud-vest de Chișinău.

Acțiunea teroristă a fost respinsă de riposta jandarmilor români. La 28 iunie, la Mărășești (20 km. nord de Focșani), a fost împiedicat un sabotaj care viza linia ferată, iar la 30 iunie, la Mărășești (42 km. nord-vest de Focșani), a fost semnalat un atac terorist. Aceste exemple confirmă că populația civilă, dar și autoritățile civile sau militare românești de pe teritoriul Transnistriei sau al României, zona Moldovei, erau supuse atacurilor subversive ale inamicului. Bandele de teroriști sabotau, furau și asasinau, încurajate de evoluția ofensivei sovietice. Populația și teritoriul României erau ținta terorismului și trebuiau apărate.

Voroșilov, creierul bandelor de teroriști

Serviciul Special de Informații semnala în 25 iulie 1944 capturarea la Luncavița (14 km. vest de Isaccea), a unui grup de parașutiști sovietici. Erau conduși de căpitanul Polișcuc și au fost lansați în zona Deltei Dunării în noaptea de 10/11 iunie 1944. Ei au fost recrutați și instruiți de Serviciul de Informații sovietic condus de colonelul Asmolov. Serviciul funcționa pe lângă Frontul III Ucrainean, care avea comandamentul la Nicolaev și se afla cartiruit pe strada Kersonskaia, nr. 154-155, din acel oraș.

Serviciul de Informații urma a se deplasa din orașul Nicolaev, într-o localitate aflată la vest de Odessa. Personalul respectivului serviciu informativ se compunea din: col Asmolov, care conducea statul major al unui grup de partizani și se afla în legătură directă cu Moscova, prin intermediul a două stații de radio și a unui avion-curier; lt.-col. Concicov, în vîrstă de 35 ani, locțiitorul lui Asmolov, lt.col. Filipov, în vârstă de peste 40 ani; maior Susov, deputat în Sovietul Suprem și decorat cu numeroase medalii, alcătuia grupurile partizane de luptă; maior Artichov, cca. 40 ani, era ofițer pentru instrucțiunile speciale; căpitan Vitovici, cca. 45 ani, șef pentru înarmare și înzestrare; căpitan Terescenko, șef al sistemului de telecomunicații; lt. Petuhov, șeful grupului de parașutiști; col. Nasov, comandantul aerodromului Kosa; maior Procosov, 33 ani, comandantul secției politice, slt. Colea, 25 ani, instructor al grupului parașutiști.

Merkulov (dreapta), unul dintre membrii Comitetului Apărării Naționale sovietic, care coordona mișcarea partizanilor ce acționa pe Frontul de Est

Informația a fost comunicată Agenturii Frontului de Est. Mișcarea partizanilor sovietici, care acționa pe frontul de Est, era coordonată la nivel central de Comitetul Apărării Naționale, compus din Stalin, Molotov, Voroșilov, Beria, Merkulov. Acest comitet avea în imediata subordine Statul Major al Partizanilor, condus de Voroșilov.

În concluzie...

După ce am văzut ce acțiuni criminale desfășurau grupele de partizani, deconspirarea unui asemenea grup reprezenta un succes operativ și venea întotdeauna la momentul oportun. Nicolaev era o locație importantă a terorismului sovietic. Armata sovietică, dar și membri ai conducerii centrale sovietice, ca deputatul Susov, coordonau în mod direct acțiunile partizanilor teroriști.

Organizațiile terorist-diversioniste aveau obiective majore în ce privește distrugerea României. Multe dintre acestea au fost preîntâmpinate, fiind salvată astfel siguranța economiei românești, fiind salvate atâtea vieți omenești. Terorismul și diversiunea sovietică la adresa României în anii 1941-1944 a fost o etapă premergătoare epocii de tristă amintire care a urmat pentru țara noastră.