Teroarea secetei în Muscelul anilor 1945 - 1947

Judeţul Muscel, conform împãrţirii administrative existente în 1945, era defavorizat total din punct de vedere al terenurilor arabile. Existau doar 20.136 hectare de teren fertile sau 6,58% din suprafaţa unităţii administrative (Enciclopedia României, vol. II, Bucureşti, 1938, p. 294). Doar în partea sudicã existau suprafeţe întinse pentru culturile cerealiere şi pe mãsurã ce se înainta spre nord doar luncile erau potrivite pentru pãioase şi porumb. Dealurile însorite erau ideale pentru podgorii (Ştefãneşti) şi livezi, vinul, ţuica şi fructele fiind folosite la schimb pentru grâu şi porumb. Mari suprafeţe rãmâneau drept fâneţe sau erau acoperite de pãduri de foioase şi conifere, pantele fiind prea abrupte sau cu solul pietros.

Zona nordicã aparţinea Carpaţilor Meridionali, grupa Munţilor Fãgãraş, şi clima rece nu era prielnicã cultivãrii plantelor. Curenţii de aer rece veniţi dinspre est sau nord provocau mari daune viţei-de-vie şi pomilor fructiferi în lunile de primãvarã. Anii 1945 - 1947 au fost marcaţi şi de secetã, iar efectele s-au vãzut îndeosebi în iarna anului 1947. Ploile din iunie 1947 au fost insuficiente pentru refacerea plantelor1, dar la începutul lunii iulie cantitãţile de apã au fost mai importante2. Însãmânţãrile la grâu pentru 1948 au fost afectate de penuria de sãmânţã de calitate, în tot judeţul existând doar 25 de vagoane pentru cultivarea a 2500 ha, ceea ce înseamnã cã numai jumãtate din teren putea sã fie lucrat conform normelor3. În plus, grâul avea o calitate scãzutã pentru cã fusese afectat de mãlurã. Situaţia recoltelor s-a mai îmbunãtãţit în luna septembrie când au încetat ploile abundente şi neîntrerupte din august şi a mai crescut temperatura. Porumbul şi grãdinile de zarzavat se prezentau cât se poate de bine4. 

Seceta a lovit din plin judeţul Muscel în 1946, dar de la Bucureşti starea de fapt se vedea altfel. Autoritãţile locale constatau cu amãrãciune cã "Acest judeţ considerat deficitar şi lovit de secetã în 1946 a fost tratat vitreg la repartizarea cotelor de cereale "5. Se constata totodatã cã "aprovizionarea judeţului a fost îngreunatã şi prin faptul cã se pun piedici iniţiativei particulare de a aduce cereale pe cont propriu"6. S-au luat mãsuri hotãrâte de cãtre autoritãţile din Argeş pentru a opri orice trecere de cereale spre nord şi la 15 octombrie 1946 Poliţia Piteşti cerea introducerea unui control sever la barierele oraşului pentru cercetarea camioanelor7. Pentru a interzice ajungerea în regiunile agricole, Poliţia Piteşti a cerut o gardã militarã formatã din 10-15 soldaţi, iar un alt detaşament înarmat sã fie postat în gara Gropeni8. Planul guvernamental de rezolvare a crizei alimentare a eşuat lamentabil şi în zona Muscel. Partea de sud a judeţului a fost afectată puternic de trecerea trupelor sovietice şi oamenii se temeau să mai cultive câmpurile arse9. Nici situaţia din mediul urban nu era mai bunã şi în iunie autoritãţile consemnau cã "în ultima vreme a devenit criticã" dupã ce în aprilie şi mai a fost deosebit de grea10. Aprovizionarea a început sã se îmbunãtãţeascã dupã introducerea raţiilor de 250 gr de cereale sau cartofi, iar populaţia nu se mai prezenta în masã la Prefecturã sau Primãrie11.

Aprovizionarea în august a fost mulţumitoare, iar la zarzavaturi, fructe, lapte, brânzã şi ouã s-a înregistrat o abundenţã în primele zile dupã stabilizare. Demnitarii nu uitau sã aminteascã rolul benefic al Uniunii Sovietice prin trimiterea de cereale şi cã starea de spirit este "cît se poate de bunã datoritã avantajelor pe care le-a adus stabilizarea"12. Un alt raport al prefectului consemna cã "Îmbunãtãţirea se datoreşte ajutorului preţios acordat de URSS", dar judeţul nu avea în toamnã surplus de cereale şi aprovizionarea cu carne s-a fãcut "cu oarecari deficienţe" pentru cã locuitorii aveau suficiente furaje şi ţineau animalele peste iarnã. Zarzavaturile şi legumele se gãseau din belşug, dar cantitãţile de lapte nu satisfãceau consumul decât în urma interzicerii realizãrilor de stocuri pentru mai mult de o zi13. Piaţa a fost dereglatã de stabilizarea monetarã din cauza lipsei de numerar14. Starea de spirit era consideratã bunã, dar comercianţii şi cei înstãriţi erau afectaţi de stagnarea pieţei15. Prin ordinul nr. 6652/18 august 1947 erau anunţate preţurile maximale şi cetãţenii erau avertizaţi cã orice platã peste limita stabilitã se pedepseşte cu asprime16. În octombrie se constata o aprovizionare cu mãlai şi pâine mulţumitoare, dar de piaţã au început sã disparã legumele, laptele şi brânzeturile. Grãsimile vegetale şi animale lipseau complet, iar muncitorii, salariaţii şi pensionarii erau îngrijoraţi de o posibilã reapariţie a inflaţiei. Autoritãţile erau mulţumite cã starea de spirit este liniştitã17, deci privilegiile nu le erau ameninţate. Situaţia alimentarã a ţãranilor era consideratã bunã în urma inspecţiilor18.

Apropierea iernii aducea noi lipsuri. Dacã era adusã o cantitate suficientã de grâu din alte judeţe, producãtorii locali aduceau puţine alimente pentru cã aveau drept scop "sã înfometeze populaţia muncitoare de la oraşe", iar reacţiunea era acuzatã cã a lansat zvonul despre o nouã stabilizare şi ţãranii preferau sã pãstreze produsele decât sã le vândã pe bani lipsiţi de valoare19. Preţurile au început sã creascã, dar cazurile descoperite au fost deferite justiţiei20. Probleme de aprovizionare au persistatşi în decembrie nu s-au adus decât 28 de vagoane de grâu din cele 60 alocate din Teleorman, dar celelalte nu existau. Nici la cartofi nu se stãtea mai bine, din cele 120 de vagoane alocate ajungând doar 45. Mãsurile dure luate împotriva producãtorilor locali n-au dat rezultate şi dovedesc absurditatea politicii unui stat comunist. Nici comerţul cu produse industriale n-a fost reorganizat. Lipseau total cuiele, tabla, sîrma, geamurile, lemnele şi materialele feroase. Autoritãţile erau totuşi mulţumite pentru cã starea de spirit pe luna noiembrie a fost din ce în ce mai liniştitã "deoarece mãsurile luate de guvern sunt în binele lor"21. Raportul din 5 ianuarie 1948 al prefecturii Muscel cuprinde printre cifrele seci eşecul politicii centralizate într-o epocã de secetã. Din cele 1.240 de vagoane cu cereale repartizate pentru mediul rural n-au sosit decât 69 şi porumbul a început sã lipseascã în mediul rural şi urban. Din cele 220 de vagoane de cartofi au ajuns doar 24 în decembrie. Uleiul lipsea în continuare de pe piaţã, dar se pare cã exista o abundenţã a produselor lactate. Starea de spirit era liniştitã, iar abdicarea regelui a fost primitã cu calm. S-au regizat şi manifestaţii spontane unde poporul a întâmpinat cu multã însufleţire proclamarea republicii. Prefectul constata cu satisfacţie cã diferitele categorii de salariaţi s-au prezentat grabnic pentru depunerea jurãmântului de credinţã "fãrã a aştepta vreun ordin"22.

Starea de spirit era liniştitã pentru cã autoritãţile comuniste reuşiserã sã frângã opoziţia democraticã şi orice atitudine ostilã. O recunoşteau indirect şi demnitarii musceleni în iunie 1947. "Opinia publicã a fost neliniştitã în urma mãsurilor luate de guvern în vederea ordinei şi siguranţei publice, pentru arestarea elementelor periculoase şi colportoare de ştiri tendenţioase. Aceastã nelinişte a fost mãritã prin faptul cã elemente reacţionare în dorinţa de a face panicã şi întreţine o stare încordatã au lansat zvonul cã se vor face noi arestãri. Ca o consecinţã a acesteia, s-a constatat cã mulţi cetãţeni de la sate şi oraşe au pãrãsit locuinţele prin fugã…. Partidele istorice, în urma mãsurilor luate de guvern, s-au abţinut de la orice fel de comentarii, în ultimul timp observându-se un început de acalmie printre aceştia. În prezent nu se mai observã niciun fel de mişcare printre aceste partide, membrii lor nu se mai întrunesc, zvonurile au fost mult diminuate, iar atunci când se mai iveşte câte unul este fãrã importanţã"23.

Teoretic, situaţia se prezenta bine în 1947, dar realitatea era mult mai durã şi se putea observa prin urmãrirea stãrii de sãnãtate şi a natalitãţii. Seceta din 1946 a dus la o înfometare puternicã în cursul iernii 1946/1947, iar lipsa grãsimilor a dus la dispariţia sãpunului. Tifosul exantematic a apãrut cu furie în luna martie 1947, dar în iunie se mai înregistrau doar 9 cazuri. Înfometaţii din Moldova au adus o boalã neobişnuitã în judeţ, febra recurentã, dar tratamentele au dat rezultate şi în iunie mai erau 10 cazuri.

Tuberculoza, boalã specificã sãrãciei, devenise o adevãratã “plagã” pentru populaţie, dar medicamentele se gãseau foarte greu. Înaintarea era favorizatã de lipsa cerealelor şi, mai ales, de lipsa grãsimilor animale şi a zahãrului. Mişcãrile de populaţie, haosul de dupã rãzboi şi lipsa medicamentelor au favorizat rãspândirea unei temute boli cu transmitere sexualã, cu efecte dezastruoase asupra sistemului nervos şi a moştenirii genetice: sifilisul24. Boala era periculoasã deoarece purtãtorii de spirochete nu se prezentau la medic dupã apariţia primelor semne de ruşine sau din lipsa banilor, dar continuau relaţiile intime. Nici animalele nu erau ferite de epidemii. În 1946 au apãrut cazurile de dalac, cea mai temutã boalã, şi s-au executat vaccinãri anticarbonoase la Ştefãneşti, Goleşti, Mãrãcineni, Piscani şi Colibaşi. S-a executat vaccinare de necesitate la Colibaşi la finele lui august 1947 pentru cã s-a declanşat cea mai mare epidemie de dalac din istoria modernã a judeţului Muscel25. Lipsurile şi bolile au dus la cea mai scãzutã natalitate în judeţul Muscel.

 Guvernul şi-a pus mari speranţe în măsura de stabilizare monetară, dar a acţionat încă o dată complet greşit. Jandarmii trimiteau la 26 septembrie 1947 un raport detaliat privind starea de spirit a funcţionarilor, ofiţerilor şi a subofiţerilor şi era catalogată drept foarte îngrijorătoare, am putea spune chiar deplorabilă. Documentul conţine şi explicaţia stării de lucruri. La început părea că stabilizarea va îmbunătăţi oarecum situaţia grea a marei mase de funcţionari publici. Totuşi evoluţia actuală a preţurilor pentru obiectele de strict necesar îi pune pe gânduri spulberându-le orice speranţe26. Regimul a avut multă grijă de forţele de ordine şi valoarea nutritivă a hranei a trecut de la 2.500 la 3.200 de calorii, toate posturile de jandarmi aveau popote, cazarea şi echipamentul erau în general bune27. Se observă grija deosebită a regimului pentru forţele de ordine/represiune în timp ce intelectualii închişi în faimoasa şi odioasa temniţă de la Piteşti aveau un tain de 570 şi chiar de 300 de calorii.

În concluzie, se poate spune cã nici în zona Muscel mãsurile autoritare şi autarhice ale regimului Groza n-au asigurat refacerea fãrã suferinţe mai mari ca-n epoca rãzboiului mondial. Politica guvernamentalã a eşuat lamentabil. Un raport din 7 ianuarie 1947 consemna că 80% din populaţia comunelor nordice şi 60% din cea a aşezărilor sudice era lipsită complectamente de cereale şi restul va mai rezista cel mult două luni28. Nimic n-a înmuiat inima guvernanţilor şi judeţul n-a fost inclus pe lista celor afectate de calamităţile naturale. Mortalitatea ridicată a asigurat cea mai scăzută creştere demografică din perioada 1940 – 1949.

NOTE Judeţul Muscel în anii 1945-1947

1. AN, DJ Ag, fond Prefectura Judeţului Muscel, dos. 1/1947-1948, f. 145. Nici legumele cultivate nu s-au prins sau n-au încolţit din cauza secetei în satul Vieroş al comunei Colibaşi (Ibidem, f. 148). Toate semãnãturile de primãvarã au fost afectate de lipsa precipitaţiilor şi doar cele de toamnã aveau o dezvoltare normalã (Ibidem, f. 117). 

2. Ibidem, f. 169.

3. Ibidem, f. 195.

4. Ibidem, f. 195

5. Ibidem, f. 119.

6. Ibidem, f. 119.

7. AN, DJ Ag, fond Prefectura Judeţului Argeş, dos. 56/1946, f. 4.

8. Ibidem, dos. 6/1947, f. 26. Controlul asupra căii ferate nu era eficient dacă nu se întărea paza la graniţa dintre cele două judeţe. Contrabandiştii scăpau de jandarmi în zona comunei Căteasca unde erau doar trei reprezentanţi ai forţelor de ordine. Se vehiculau cantităţi apreciabile de cereale, carne, făină şi ţuică. O întreagă reţea de informatori stânjenea activitatea autorităţilor în primăvara anului 1946 (AN, DJ Ag, fond Prefectura Judeţului Argeş, dos. 8/1946, f. 9).

9. Nici recoltele de struguri n-au fost întotdeauna mari din cauza gerurilor.

10. AN, DJ Ag, fond Prefectura Judeţului Muscel, dos. 1/1947-1948, f. 119.

11. Ibidem, f. 137.

12. Ibidem, f. 181.

13. Ibidem, f. 196/197. Producţia la pãioase s-a prezentat în 1947 astfel: 748.790 kg grâu, 4664 kg secarã, 5158 kg orz şi 6727 kg ovãz. Din totalul de 765.339 kg cereale statul a luat drept impozite 130.532,600 kg, adicã 17,05% din producţia totalã (Ibidem, f. 203). Recolta din 1947, afectatã de secetã şi ger, era absolut insuficientã pentru satisfacerea consumului intern dacã se ţine cont şi de cantitãţile necesare întemeierii noilor culturi. Nu trebuie să omitem faptul că rezultatele sunt cele consemnate la arie, dar cantităţile scad prin procesul normal de uscare. Nu sunt de neglijat pierderile provocate de rozătoare şi cele din diferite accidente (incendii, inundaţii) şi cele din procesul de măcinare. Un calcul interesant ar fi să raportăm cantitatea la totalul populaţiei oraşului Câmpulung din 1938/1939. Cei 13.454 de orăşeni (Enciclopedia, vol. II, p. 293) ar fi primit doar 56,88 kg cereale dacă s-ar fi consumat absolut tot pe loc. Cum ceea ce a luat statul trebuie în mod logic eliminat, atunci se ajunge la doar 47,18 kg. Orzul şi ovăzul însă mergeau mai mult spre hrana animalelor. Urmau celelalte scăderi şi totuşi autorităţile de la Bucureşti n-au considerat judeţul drept calamitat, l-au supus colectelor forţate şi benevole şi au trimis copii din Moldova pentru hrănire şi întremare.

14. Ibidem, f. 197.

15. Ibidem, f. 199.

16. Ibidem, dos. 17/1947, f. 42.

17. Ibidem, dos. 1/1947-1948, f. 227.

18. Ibidem, f. 233 şi 234 v.

19. Ibidem, f. 240.

20. Ibidem, f. 245.

21. Ibidem, f. 256.

22. Ibidem, f. 269.

23. Ibidem, f. 126. Un alt document vine să completeze modul eronat în care era percepută situaţia din plasa Topoloveni la sfârşitul anului 1946, după victoria în alegerile libere. Vina pentru toată situaţia dificilă a ţării a fost aruncată pe reacţiune, pe opoziţie. Ca întotdeauna s-au găsit şi persoane recalcitrante, unelte inconştiente ai reacţiunei care profitând de situaţia critică prin care trece ţara nu au pierdut ocazia ce l-i se oferă pentru a-şi manifesta nemulţumirea faţă de conducere… În timpul alegerilor s-a încercat de către fruntaşii reacţiunii agitarea spiritelor şi provocarea de dezordini, însă graţie vigilenţei organelor administrative care au fost tot timpul la post, lucrurile au decurs în cea mai perfectă linişte şi rezultatul alegerilor a fost cea mai bună răsplată pentru munca depusă. Alegerile odată trecute şi totodată reacţionarii văzându-şi visul spulberat, starea de spirit a revenit la normal. În prezent în întreaga plasă starea de spirit este bună (AN, DJ Ag, fond PJ Muscel, dos. 41/1947-1948, f. 41).

24. Ibidem, f. 118. Măsurile luate de autorităţile centrale şi locale împotriva tifosului exantematic se limitau în iunie 1947 la trimiterea a 1000 de litri de petrol şi a 100 kg de săpun, cantităţi mai mult decât derizorii în raport cu livrările de animale către ocupantul sovietic. Nu este de mirare că pe raza judeţului Muscel se înregistraseră în prima jumătate a anului 1400 de cazuri de tuberculoză, 2212 de sifilis, 758 de pelagră (boală provocată de lipsa alimentelor bogate în proteine), 462 de malarie, 1894 de guşă, 29 de sifilis şi 9 de scarlatină (An, DJ Ag, PJM, dos. 3/1948, f. 121 şi 124). Incidenţa tuberculozei indică o evidentă stare de sărăcie, iar pelagra confirmă lipsa alimentelor. Autorităţile locale erau obligate să recunoască faptul că insuficientă a hranei, a apei de băut şi a prea multului alcool au provocat o recrudescenţă a bolilor sociale (Ibidem, f. 124).

25. Ibidem, f. 203. Situaţia era identicã la nivelul întregii ţãri dupã haosul provocat de trecerea trupelor sovietice (Valentin Vasile, Sãnãtatea românilor în vreme de rãzboi şi secetã (1941-1948), în Historia, nr. 48, decembrie 2005, p. 38 - 41).

26. AN, DJ Argeş, fond Legiunea de Jandarmi Muscel, dos. 12/1948, f. 54.

27. Ibidem, dos. 13/1947-1948, f. 8.

28. AN, DJ Ag, fond PJM, dos. 1/1947-1948, f. 44.

            Résume

L’article présente les effets de la sécheresse sur la population du département de Muscel (aujourd’hui en département Argeş) dans les années 1945 – 1947.