Tancuri Tigru în înzestrarea Armatei române?

Istoricul Andreas Hillgruber a scris o lucrare bine documentată despre relaţiile româno-germane în Al Doilea Război Mondial (Hitler, Regele Carol şi Mareşalul Antonescu (Relaţiile româno-germane 1938 – 1944), Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 260) şi care a fost bine primită de comunitatea ştiinţifică.

Narând intervenţia militară germană după cotitura de la 23 august 1944, autorul aminteşte de intervenţia unui detaşament românesc înzestrat cu tancuri Panzer VI Tiger, renumite prin tunurile de calibrul 88 mm, arme capabile să neutralizeze un blindat inamic şi de la peste 3000 m. Două atacuri ale germanilor au fost respinse de aceste arme minune.

Informaţia pare ciudată din moment ce nicio sursă românească nu aminteşte de livrări de astfel de tancuri, cele mai bune fiind din modelul Panzer IV. Sursele româneşti consemnează participarea la lupte a blindatelor Renault R-35 şi T-38, modele perimate şi greu de confundat cu silueta Tiger-ului.

O maşină de zece tone nu se poate compara cu una de 56 de tone. Şi efectele proiectilelor la ţintă erau complet diferite, inconfundabile. Autorul afirmă că blindatele noi tocmai fuseseră livrate părţii române (p. 261) şi  putem să presupunem că n-au mai fost incluse în scripte din cauza evenimentelor din august 1944. Nu mai apar în cărţile despre tehnica blindată aflată în înzestrarea Armatei române din această cauză. Se poate presupune că au fost ridicate apoi de către trupele sovietice drept captură de război sau trofee, mai ales dacă aveau vopsite însemnele germane.          Informaţia pare exactă şi din alt punct de vedere. Militarii germani angajaţi în lupte nu puteau să-şi scuze eşecurile prin existenţa unor arme nelivrate. Pe de altă parte, dacă Germania a trimis în august 1944 tancuri Tigru României, înseamnă că Berlinul nu-şi dispreţuia aliatul de la Dunăre. Cantităţile de tehnică militară erau limitate din cauza producţiei insuficiente. Tancul era performant prin puterea de foc şi prin blindaj, dar se producea prea lent pentru un conflict mondial.          Viitoarele cercetări în arhive vor confirma sau infirma datele oferite de istoricul Andreas Hillgruber.