Tamara Buciuceanu, refugiată în propria ţară: «Stăteam pe niște saltele din foi de porumb. Aveam fiecare doar câte o haină…»
Tamara Buciuceanu-Botez, supranumită „Doamna comediei româneşti”, a trecut la cele sfinte pe 15 octombrie 2019, la fix 21 de ani după moartea unei alte mari actriţe a teatrului nostru, Leopoldina Bălănuţă. Actriţa avea 90 de ani şi a murit la Spitalul Elias, în urma unor complicaţii cardiace.
Tamara Buciuceanu s-a născut în nopatea lui 10 august 1929, la Tighina, oraş aflat pe atunci în România Mare, astăzi, în Republica Moldova. S-a născut într-o familie înstărită şi a avut o copilărie minunată, după cum îşi amintea chiar actriţa:
„Aveam o casă mare, cu o intrare superbă. Era o casă boierească. Doar tata era magistrat… Aveam multe camere și un salon în care aveam un pian cu placă de bronz, adus de tata de la Bruxelles. Acolo luam masa zilnic. Mamei îi plăcea să pună masa ca și cum am fi avut oaspeţi mereu. Ce-i drept, aveam casa plină. Punea tacâmurile de argint, cristalurile și porţelanurile cele mai bune, în fiecare zi. Spunea că vrea să ne simţim bine și să ne bucurăm mereu. Am avut o copilărie minunată. Nu ne lipsea nimic, iar părinţii se înţelegeau perfect. Mama era o gospodină exemplară. Avea și ajutoare: bucătăreasa Fima… era o figură“.
Viaţa frumoasă, alături de cei trei fraţi ai săi, nu a durat mult. În 1939 se semna pactul de neagresiune între Germania şi URSS, începea cel de-al Doilea Război Mondial, iar în iunie 1940 sovieticii ocupă Basarabia şi Bucovina de Nord – Tamara avea doar 11 ani.
„Când s-a anunţat că trebuie să fugim, era în 1940. Am plecat în treizeci de minute. Chiar atunci când s-a declanșat refugiul“.
Familia Buciuceanu a trecut Prutul, la Iaşi, la bunicii materni.
„Am pierdut tot. Vă daţi seama prin ce am trecut noi. Prin ce au trecut părinţii… Să fugi în câteva minute… cu toată familia… cu patru copii [n.n. – în familia Buciuceanu se va mai naște un copil în România: Constantin]. Ne-a fost foarte greu să o luăm de la început… de la ac și aţă. Foarte greu…“.
Familia Tamarei a dus-o greu – sărăcia şi nevoile nu i-au ocolit, mai ales că erau oameni intelectuali, greu încercaţi la acea vreme.
„Am făcut liceul la internat. Stăteam pe niște saltele din foi de porumb. Aveam fiecare doar câte o haină… Era foarte greu!… Ca să ne mai descurcăm cu banii, am fost suplinitoare la o școală ce se afla la trei kilometri de Suceava. Aveam clasa I. Mergeam pe jos până acolo…“, povesteşte actriţa în cartea monografică „Tamara Buciuceanu-Botez. O viaţă închinată scenei” apărută în 2013 la editura Litera.
Citeşte şi: