Surprizele din ianuarie 1941

România părea un stat în curs de refacere după gravele pierderi teritoriale din 1940, apele politice fiind liniştite după preluarea puterii de către generalul Ion Antonescu. Realitatea era însă dominată de manevre subterane pentru acapararea dominaţiei absolute. Nu era loc pentru douǎ centre de putere. Luna ianuarie 1941 a fost marcată de declanşarea rebeliunii legionare, înfrântă numai prin intervenţia armatei, inclusiv cu tancuri. Serviciile de informaţii observau cu îngrijorare că Uniunea Sovietică urmăreşte cu atenţie situaţia de la Bucureşti şi erau aduse noi trupe în Bucovina, inclusiv o masă de tancuri estimată la peste 500 de unităţi.

Chiar dacă erau definite de unii observatori drept uşoare şi învechite, blindatele de tip BT-5 şi 7 puteau să realizeze operaţiuni în adâncimea teritoriului inamic fără să fie prea mult deranjate de apărarea din regiune. Viteza mijloacelor mecanizate trecea de 70 km/h dacă drumul permitea deplasarea fără probleme. Unele surse indică valori şi mai ridicate dacă se efectua trecerea pe roţi. Marşuri de 800 km erau perfect posibile în şase, şapte zile. Tunurile din turele erau suficiente pentru neutralizarea trupelor române, lipsite de armament antitanc în cantităţi suficiente. Infanteria ar fi fost scoasǎ din luptǎ de mai lentele T-26. Apărarea românească n-ar fi avut şanse de rezistenţă din cauza lipsei complete de experienţă în lupta cu mijloacele mecanizate, mai ales dacǎ erau lansate în masă.

Erau umplute depozitele cu alimente, muniţii şi alte produse cu destinaţie militară. Drumurile spre România erau curăţate de zăpadă, chiar dacă nu existau relaţii comerciale între cele două state. Populaţia din regiunile de frontieră era deportată în adâncimea teritoriului sovietic şi, în parte, a dispărut definitiv. Fugarii din lagărul comunist spuneau că politrucii vorbesc deschis despre necesitatea unei invazii în statul vecin pentru ocrotirea intereselor muncitorilor exploataţi de odiosul regim burghezo - moşieresc. Chiar în 21 ianuarie 1941 au fost împinse spre graniţă un regiment de schiori şi escadroane de cavalerie pentru manevre rapide în teren accidentat şi înzăpezit. Trupele române de acoperire n-ar fi avut şanse să reziste unui inamic superior în mobilitate. 

 Ofiţerii din serviciile de informaţii constatau cu uimire că trupele sovietice ştiau de evenimentele de la Bucureşti cu o săptămână înainte de declanşare, ceea ce înseamnă că aveau agenţi infiltraţi adânc în mişcarea legionară. Nu este exclus ca multe acţiuni să fi fost declanşate la ordine primite de peste Prut. NKVD-ul îşi întindea aripa aducătoare de moarte spre Dunăre.

 Marile puteri încearcă să profite de orice ocazie pentru a acapara noi teritorii şi sclavi pentru creşterea potenţialului strategic.

Bibliografie minimală

Solonin, Mark, Butoiul şi cercurile, Polirom, Iaşi, 2012.

Stângaciu, Stan, Octavian Burcin, Ovidiu Miron, Adrian Bălan, Ordinea internă şi apărarea României în anii 1939 – 1941, Editura All Educational, Bucureşti, 1999.

Suvorov, Victor, Ultima republică, Polirom, Iaşi, 1997.