Sucidava, cetatea de la Dunăre, renovată din bani europeni

O fântână secretă, din secolul al VI-lea, unică în Europa, descoperită în 1958 graţie unor localnici care căutau cărămizi, o biserică ridicată în vremea lui Justinian, în incinta căreia s-a găsit scheletul unui bărbat neobișnuit de înalt pentru acea vreme – 1, 97 cm, o incintă pentru prepararea hranei veche de 4000 de ani. Sunt câteva dintre piesele de rezistenţă ale Cetății Sucidava, construită în 257-275 d.Hr., situată la 8 km de orașul Corabia, Olt, și renovată recent în urma unei investiţii de 3 milioane de euro din fonduri europene. Povestea e spusă pe larg de un custode neobișnuit...

Cetatea Sucilor-Sucidava, apărută inițial drept centru economic și militar al tribului geto-dacic „sucii”, are din acest an o nouă față:după trei ani de lucrări, există un circuit în interiorul sitului arheologic care permite şi persoanelor cu dizabilităţi să viziteze locul. Tot din bani europeni, cetatea a fost împrejmuită, s-a construit un muzeu, s-au pus marcaje noi și o zonă pietonală care face locul accesibil în orice anotimp.

Istoria cetății, pe repede înainte, de la romani încolo, sună cam aşa:în urma cuceririi Daciei de către romani, pe teritoriul actualei comune Celei s-a ridicat un castru roman care a contribuit la dezvoltarea orașului civil roman Sucidava. Sub împăratul roman Aurelian (270-275) a fost zidită prima cetate de apărare. Împăratul Constantin cel Mare (306-337) a rezidit această fortăreață, a construit un pod de piatră peste Dunăre și a restaurat drumul roman. Ca multe alte cetăți din acest areal, invaziile i-au grăbit sfârșitul. Cetatea a fost distrusă prima dată de către huni (442-447). În anii 527-533, ea a fost refăcută de împăratul Justinian, însă a fost definitiv distrusă de invaziile avaro-slave în jurul anului 600.

Nea Gică Șapcă, un altfel de custode 

Custodele care întâmpină turiștii ce trec pragul Sucidavei este atipic pentru un muzeu sau cetate:nea Gică Șapcă locuiește peste drum de cetate şi este descendent al lui Radu Popa Şapcă, unul dintre capii Revoluţiei de la 1848, care a strâns oamenii din zonă să participe la revoltă și care are statuie ridicată chiar într-un părculeț din apropierea cetății. Ineditul custode este omul pregătit să facă față oricărui grup de turiști, străini sau români, copii sau adulți – şi cunoaşte cetatea ca pe propriile buzunare. Nicio întrebare nu rămâne fără răspuns și niciun turist fără fotografii, pe care se oferă să le facă, profesionist, în punctele importante din incinta cetății.

Când l-am cunoscut, nea Gică Şapcă ghida un grup de copii veniți la bunici în vacanță, aduși la cetate să învețe câte ceva despre vestigiile importante ale locului. Prima oprire:muzeul amenajat și inaugurat recent chiar la intrare, unde sunt adăpostite obiectele de valoare descoperite în cetate și în împrejurimi:de la cermică geto-dacică găsită în zona Sucidava-Celei, brățări din bronz, inele sau rame de oglindă din plumb, până la fragmente de ceramică cu inscripţii creștine și obiecte de podoabă cu semnul crucii, mai recente.

Imediat după muzeu, urmează zona pietonală, care duce la intrarea în cetate, şi ea beneficiind de o prezentare pe măsură din partea ghidului. „Ia uitaţi-vă, copii! Prima pădure care se vede este a noastră. Dincolo de ea, este cursul actual al Dunarii;unde sunt eolienele este malul bulgăresc. Ce vedeți ieșite în afară sunt turnurile de apărare ale cetății Sucidava, în număr de 10 pe toată circumferința cetăţii. În dreptul turnului, vedeți o clădire care s-a păstrat mai bine și care a beneficiat și de restaurări. Însă este de spus că restaurările importante s-au făcut pe timpul lui Ceaușescu, după Revoluție nu s-au mai făcut în același ritm. Dacă s-au mai restaurat 10 metri pătraţi din cetate... În 1964-1965 se lucra de la 1 aprilie si până când dădea zăpada”, își amintește custodele vremurile în care s-au făcut și cele mai multe descoperiri. Și acum vin profesori și studenți în timpul verii, și fac cercetări la şantierul arheologic Sucidava, care funcţionează ca şantier-şcoală pentru studenţii Facultăţii de Litere şi Istorie, de la Universitatea din Craiova, însă pentru perioade mult mai scurte de timp.

Anii ’70:perioada de glorie a descoperirilor de la Sucidava

Intrarea în cetate este clar delimitată și datorită restaurărilor și descoperirilor făcute în timp. Poarta de Vest, de pildă, a ieșit la iveală în anul 1977, cu ocazia decopertării zidului din partea de vest. Făcea legătura între podul construit de Constantin cel Mare, situat la aproximativ 132 de metri vest, și interiorul cetății. Cele două porți au fost folosite împreună până în anii 364-366, când intrarea în cetate a fost zidită, din cauza atacurilor goților.

„Fotografiați poarta asta... În pietre sunt urme de scoici, fosile de scoici. Pietrele au fost aduse cu plutele pe Dunăre, de la bulgari, de pe fundul Mării Sarmatice, și au 55-60 cm grosime. Între piloni şi ziduri erau locuințele soldaţilor. Iar aici avem o construcţie cu un tip de cărămidă foarte bine frământată”, vine cu detalii custodele, prezentând zona de vest a cetății, pe unde se face şi accesul.

Frigiderul de acum 4000 de ani

La câteva sute de metri se află un alt vestigiu important, acoperit cu un geam din sticlă, pentru a fi protejat. „În anul 1978-1979 a fost descoperit acest complex:este un fel de cantină, datată 4000 de ani î.Hr. Este locul unde se lua masa:aveau vase din lut care se țineau în pămant, un fel de frigider din acea vreme”, explică şugubeţ ghidul.

Înainte de ajunge la punctul forte al cetății, Fântâna Secretă, custodele ne mai invită să facem o oprire, în zona unor scări, și le spune povestea:„Să ne oprim puțin aici. Vedeți aceste căramizi? Au 1800 de ani și sunt 48 de ani de când au fost puse în acest loc. Aici avem semnul peștelui – primul semn al creştinismului – și un fragment dintr-o râșniță... Pietrele acestea au fost puse odată cu resturarea fântânii, din anul 1968”.

Hoții de cărămizi şi fântâna ascunsă

Atracția locului, Fântâna Secretă, a fost pentru sute de ani necunoscută, deși a fost construită în veacul al VI-lea d.Hr. de Justinian, împreună cu o biserică creștină aflată în imediata apropiere. „Fântâna a fost descoperită de-abia în anul 1958, foarte târziu. Localnicii furau cărămizi din zona cetății, pentru a le folosi la ridicarea caselor. Astfel, un hoț a dat de fântână... A fost descoperită de la izvor spre interior. La început intram în fântână cu lumânările, până în 1973, când s-a făcut și o instalație electrică”, mai spune nea Gică Şapcă. 

Imediat după descoperire nu au fost fonduri pentru restaurare, așa că a fost astupată și, zece ani mai târziu, în 1968, a fost scoasă la lumină cu toate detaliile ei. „Nu este o fântână obișnuită, forată pe verticală, ci în plan înclinat. Tunelul coboară în plan înclinat 26 de metri – până la o adâncime de 18 metri, fiind situată la 14 metri în afara zidului de sud al Cetății Sucidava. E unică în Europa”, adaugă ghidul cu mândrie. 

Orice turist care pășește la Sucidava este invitat să coboare până la izvorul cu apă rece și proaspătă. Însă înainte de a ajunge la capătul tunelului, custodele ne îndeamnă să citim lista arheologilor care au cercetat Sucidava încă din 1691, listă plasată după primele scări de acces. „Încă mai vin arheologii să cerceteze locul, mâine spre exemplu vine profesul Dumitru Tudor, de la Universitatea din Craiova, cu studenții”, spune custodele în timp ce ne conduce pe culoarul răcoros. 

Cu răbdare, după fotografiile de rigoare făcute în tunel și la capătul lui, fiecare vizitator este invitat să privească piramida aflată deasupra fântânii, să bea un pahar cu apă rece, să îşi ia apă de rezervă pentru drum și să-și pună şi-o dorință. „Apa în fântână are un metru adâncime acum. Când Dunărea crește, mai crește și nivelul fânânii. În anul 2006, când a fost inundată valea din apropierea cetății, a crescut mult nivelul fântânii;acum nu mai există un risc, pentru că s-a construit un dig”.

Rezervă pentru militarii și locuitorii de la Sucidava

Panourile amplasate la intrarea în tunel oferă detalii despre rolul fântânii de-a lungul timpului și despre modul în care a fost ea construită:„un monument unic în arhitectura romano-bizantină, cu rolul de a aproviziona cu apă militarii din garnizoana Sucidavei şi a familiilor acestora care locuiau în cetate. Accesul se făcea de pe platoul cetății până la puțul fântânii printr-n coridor subteran, lung de 26 de m. La o adâncime de 19 m, la nivelul Luncii Dunării, a fost captat unul din puternicele izvoare de la poalele platoului, aflat la circa 14 m sud de zidul de incintă, amenajându-se aici puțul de formă pătrătă, acoperit cu o boltă de cărămidă de forma unui turn. Fântâna a fost distrusă în anii 600-601 de atacurile avaro-slave”.

Clădirea cu Hypocaust, rămasă de la romani

O altă atracție a locului, aflată la câțiva pași de fântână, descoperită tot cu ocazia cercetărilor arheologice din anul 1977, datează din secolul V d.Hr. Este vorba despre clădirea cu Hypocaust sau camera termală. Are zidurile lucrate din piatră și cărămidă, legate cu mortar, și este de formă dreptunghiulară. Pe sub podeaua clădirii se află pilae-le, construite din cărămizi suprapuse, iar în partea de sud-vest se află praerfurnium, unde se făcea focul pentru încălzirea aerului de sub podea, care era uniformizat cu ajutorul pilae-lor. Din hypocaust porneau spre alte clădiri tuburi din ceramică îngropate în pereții locuințelor, prin care circula aer cald. 

„În partea de nord era bazinul cu apă. Încălzirea locuințelor prin pardoseală era cunoscută din secolele IV-V. În partea de vest era un cuptor. Acolo se încălzea apa. Aerul cald circula printre pilele care susțineau pardoseala. Aveau apeducte, viaducte și toate celelalte”, detaliază ghidul.

Șase schelete, îngropate în sicrie de cărămidă, în biserică

Ultimul obiectiv al cetății este basilica paleocreștină – prima biserică creștină descoperită la nord de Dunăre și la sud de Carpați. Are forma unei corabii, cu altarul orientat la răsărit, ca orice biserică creștină. „Dincolo de capacul metalic pe care îl vedeți a fost descoperit un schelet, îngropat creștinește, cu capul la apus, picioarele la răsărit, foarte înalt pentru acea vreme, care avea dantura completă, probabil și datorită mierii de albine care se consuma din belșug în acea vreme. Din păcate, nu mai e expus:scheletul avea 1, 97 m şi a fost dus la Muzeul de Istorie din Bucureşti, pentru conservare. Fiind îngropat în biserică, a fost cu siguranţă o personalitate, însă nu s-au găsit nici veștminte de preot, nici armament... Lângă el au mai fost găsite alte 5 schelete, de dimensiuni mai mici, în sicrie din căramidă. Până în secolul VI nu se făceau sicrie din lemn...”, concluzionează ghidul Gică Șapcă, în timp ce ne conduce, pe traseul amenajat, către ieșirea din cetatea Sucidava.