Stiati că americanii au avut un plan nebunesc de a detona o bombă nucleară pe Lună?

În anii 1950, în timp ce URSS părea să fie în frunte în cursa spațială, oamenii de știință americani au pus la cale un plan bizar: să bombardeze suprafața Lunii pentru a-i speria pe sovietici.

Momentul în care astronautul Neil Armstrong a pășit pe suprafața Lunii, în 1969, este unul dintre cele mai memorabile din istorie.

Dar ce s-ar fi întâmplat dacă Luna pe care a pășit Armstrong ar fi fost marcată de cratere uriașe de efectele bombardamentelor nucleare?

La prima citire, titlul lucrării de cercetare - A Study of Lunar Research Flights, Vol 1 - sună fad și pașnic. Genul de document ușor de ignorat. Și probabil că acesta era scopul.

În centru este înfățișat un scut care reprezintă un atom, o bombă nucleară și un nor ciupercă - emblema Centrului de Arme Speciale al Forțelor Aeriene de la Baza Aeriană Kirtland, New Mexico, care a jucat un rol cheie în dezvoltarea și testarea armelor nucleare, sceie bbc.com.

Jos, în partea de jos, se află numele autorului: L Reiffel, sau Leonard Reiffel, unul dintre cei mai importanți fizicieni nucleari americani. A lucrat cu Enrico Fermi, creatorul primului reactor nuclear din lume, cunoscut ca "arhitectul bombei nucleare".

Proiectul A119, așa cum era cunoscut, a fost o propunere ultrasecretă de detonare a unei bombe cu hidrogen pe Lună. Bombele cu hidrogen erau mult mai distructive decât bomba atomică aruncată asupra Hiroshimei în 1945 și reprezentau cea mai nouă tehnologie în materie de proiectare a armelor nucleare la acea vreme. Solicitat de ofițerii superiori din cadrul Forțelor Aeriene să "accelereze" proiectul, Reiffel a întocmit numeroase rapoarte între mai 1958 și ianuarie 1959 privind fezabilitatea planului.

În mod incredibil, unul dintre oamenii de știință care au permis acest plan oribil a fost viitorul vizionar Carl Sagan. De fapt, existența proiectului a fost descoperită abia în anii 1990, deoarece Sagan l-a menționat într-o cerere de înscriere la o universitate de elită.

Deși ar fi putut contribui la răspunsul la unele întrebări științifice rudimentare despre Lună, scopul principal al Proiectului A119 a fost acela de a face o demonstrație de forță. Bomba urma să explodeze pe Linia Terminator, denumită în mod corespunzător - granița dintre partea luminoasă și cea întunecată a Lunii - pentru a crea o străfulgerare de lumină puternică pe care oricine, dar mai ales Kremlinul, ar fi putut să o vadă cu ochiul liber. Absența unei atmosfere a însemnat că nu ar fi existat un nor de ciuperci.

Nu există decât o singură explicație convingătoare pentru propunerea unui astfel de plan oribil iar motivația acestuia se află undeva între nesiguranță și disperare.

Nu a ajutat nervii americanilor faptul că Sputnik a fost lansat deasupra unei rachete balistice intercontinentale sovietice.

În anii 1950, nu părea că America câștiga Războiul Rece.

Opinia politică și populară din Statele Unite susținea că Uniunea Sovietică avea un avans în ceea ce privește creșterea arsenalului său nuclear, în special în ceea ce privește dezvoltarea și numărul de bombardiere nucleare ("diferența dintre bombardiere") și de rachete nucleare ("diferența dintre rachete").

În 1952, SUA au explodat prima bombă cu hidrogen. Trei ani mai târziu, sovieticii au șocat Washingtonul prin explozia propriei lor bombe. În 1957, aceștia au mers mai departe, furând un avans în cursa spațială prin lansarea Sputnik 1, primul satelit artificial aflat pe orbită în jurul lumii.

În tot acest timp, școlarilor americani li s-a prezentat celebrul film de informare "Duck and Cover", în care Bert, broasca țestoasă animată, îi învață pe copii ce trebuie să facă în cazul unui atac nuclear.

Mai târziu, în același an, ziarele americane, citând o sursă de informații de rang înalt, au relatat că "Sovieticii vor bombarda cu bombă H Luna la aniversarea revoluției din 7 noiembrie" (The Daily Times, New Philadelphia, Ohio), iar apoi au continuat cu informații potrivit cărora sovieticii ar putea plănui deja să lanseze o rachetă cu armament nuclear asupra celui mai apropiat vecin al nostru.

Ca și în cazul altor zvonuri din Războiul Rece, originile sale sunt greu de înțeles.

În mod ciudat, această spaimă i-a motivat probabil și pe sovietici să își dezvolte planurile. Cu numele de cod E4, planul lor a fost o copie fidelă a celui al americanilor și, în cele din urmă, a fost respins de sovietici din motive similare - teama că o lansare eșuată ar putea duce la prăbușirea bombei pe teritoriul sovietic. Ei au descris potențialul unui "incident internațional extrem de nedorit".

Este posibil să fi realizat pur și simplu că aselenizarea pe Lună era un premiu mai mare.  Dar proiectul A119 ar fi funcționat.

În 2000, Reiffel și-a spus părerea. El a confirmat că proiectul era "fezabil din punct de vedere tehnic" și că explozia ar fi fost vizibilă pe Pământ.

Pierderea mediului lunar imaculat a fost mai puțin îngrijorătoare pentru US Air Force, în ciuda îngrijorărilor oamenilor de știință.

"Proiectul A119 a fost una dintre ideile care au fost lansate pentru un răspuns interesant la Sputnik", spune Alex Wellerstein, istoric al științei și tehnologiei nucleare, "care includea doborârea Sputnikului”. Se referă la ele ca la niște cascadorii... concepute pentru a impresiona oamenii.

"Acum, ceea ce au făcut în cele din urmă a fost să-și pună propriul satelit, iar asta a durat ceva timp, dar au continuat acest proiect oarecum serios, cel puțin până la sfârșitul anilor 1950. Este o fereastră destul de interesantă către un fel de mentalitate americană de la acea vreme. Acest imbold de a concura într-un mod care să creeze ceva foarte impresionant. Cred că, în acest caz, impresionant și înfiorător sunt un pic prea aproape unul de celălalt."

El nu este sigur că teama de vânătoarea de vrăjitoare anticomuniste i-a făcut pe fizicienii nucleari să lucreze la acest proiect. "Oricine se află în aceste roluri este probabil auto-selectat într-o oarecare măsură", spune el. "Pe ei nu-i deranjează să facă această muncă. Dacă le-ar fi frică, ar putea face un milion de alte lucruri. O mulțime de oameni de știință au făcut acest lucru în timpul Războiului Rece; au spus că fizica a devenit prea politică."

Majoritatea detaliilor proiectului A119 sunt încă învăluite în mister. Multe dintre ele au fost aparent distruse.