„Situaţia privilegiată” a evreilor dorohoieni: Transnistria
Ȋn 22 iunie 1941 au fost arestați 22 de fruntași ai comunității evreiești din Dorohoi ȋmpreună cu liderul lor, Isidor Abramovici-Băluș. Aceștia, alături de alți 200 de tineri suspectați de comunism, au fost evacuați ȋn lagărele din Tg. Jiu și Craiova.
Ȋn 8 septembrie 1941, Wilhelm Filderman era primit ȋn audiență de către Ion Antonescu și vicepremierul Mihai Antonescu. Șeful statului a spus atunci celor prezenți că distinge pe evreii din Vechiul Regat față de ceilalți și că intenționează să le ofere o situație privilegiată.
„Situația privilegiată” promisă de către Antonescu a fost dramatică pentru evreii dorohoieni. La 5 noiembrie 1941 prin oraș circulau zvonuri că se pregătește deportarea. Ȋn 6 noiembrie, conducătorul comunității evreilor din Dorohoi este anunțat de către primar că ȋn 24 de ore evreii trebuie să predea Băncii Naționale toate obiectele de aur, argint, bijuterii, valută și titluri, fiecare persoană avȃnd dreptul să păstreze o mie de lei.
Avocatul romȃn Constantin Mușat a fost trimis de la București la Dorohoi de către Federația Comunităților Evreiești. Raportul său descrie cum a avut loc deposedarea de valori: „Un funcționar al B.N.R., ȋn special controlorul Munteanu, s-a comportat cu o sălbăticie nemaipomenită, smulgȃnd din degete pȃnă și verighetele de cununie. La protestul vicepreședintelui comunității, acesta a fost chemat ȋntr-o cameră și bătut crunt. Ȋn gară, ȋnainte de ȋmbarcare, li s-au luat, de asemenea, păturile, hainele, cămășile și toate alimentele, fără a li se da ȋn schimb nicio despăgubire, fie chiar ridicolă”.
Primul transport a plecat spre Transnistria ȋn 7 noiembrie cu evreii din Darabani și Rădăuți-Prut. Au urmat comunitățile evacuate din Mihăileni și Săveni, iar ȋn 12 noiembrie a ȋnceput deportarea evreilor localnici, din Dorohoi. Evreii care fuseseră ofițeri activi ȋn armata romȃnă, decorații, văduvele și orfanii de război au cerut autorităților să nu fie deportați. Apelul lor a rămas fără reacție.
Erou de război, mort în lagărul de la Moghilev
58. Acesta este numărul de ordine din dreptul numelui lui David Bril de pe lista pe care Legiunea de jandarmi Moghilev a ȋntocmit-o ȋn februarie 1944. Tabelul cuprindea 260 de evrei romȃni din ghetourile de pe raza legiunii care erau decorați pentru merite speciale sau fapte de arme din războaiele Romȃniei. Probabil că jandarmii care au lucrat la respectiva listă n-au dat vreodată mȃna cu cei care luptaseră cȃndva pentru statul care, mai tȃrziu, i-a trimis ȋn Transnistria.
Dacă ar fi ȋncercat să-l găsească pe David Bril și, eventual, să-l ȋntrebe pentru ce fapte primise „Avȃntul Țării” și „Crucea Comemorativă cu baretele Ardeal, Carpați și Tg. Ocna”, ar fi aflat că acesta murise ȋn 28 decembrie 1941.
David, cu soția, Clara, și Fani, fiica cea mică, au fost deportați ȋn noiembrie 1941 ȋmpreună cu ceilalți evrei din Dorohoi. Cei trei au ajuns la Moghilev, iar din cauza frigului, foamei și mizeriei, David a fost printre cei care n-au rezistat. Trupul lui a ajuns ȋntr-o groapă comună a ghetoului, alături de alți deportați. Pe certificatul său de deces, la cauza morții stă scris sec: senilitate. David Bril avea 55 de ani!