Sentinela despre Rebeliunea legionară

Rebeliunea legionară, afacere încâlcită din Istoria țării, prin care confruntarea dintre General și Legiune a fost tranșată în favoarea Generalului de Germania, sau mai precis prin trupele germane venite deja în România (ceea ce a înhămat România pentru trei ani la carul de Război al Germaniei) s-a încheiat joi, 23 ianuarie 1942.

Primul număr al Sentinelei după înăbușirea Rebeliunii apare duminică, 26 ianuarie 1941.

O publicație, mai ales dacă ea are caracter de revistă, apare pe piață cu o zi înaintea datei de apariție.

Sentinela a fost pe piață, așadar, sâmbătă, 25 ianuarie 1942.

Luând în calcul și tipărirea, materialul a fost dat la tipar pe 24 ianuarie, la o zi după Rebeliune.

Noua Schimbare de Regim se regăsește cum era și de așteptat, în conținutul paginii întâi:

Afișul reprezintă un Soldat Român, echipat de război, care ține în mână un muncitor (în stânga) și un țăran (în dreapta).

Textul lămuritor se intitulează:

„Soldatul Român asigură Unirea și liniștea țării”:

„Ziua de 24 ianuarie ne găseşte cu sufletele adânc zbuciumate. Se pare că paharul suferinţelor n-a fost prea plin în aceste vremuri de mari încercări.

Dumnezeu a vrut ca în preajma Sărbătorii Unirii, Ţara să treacă printr-o mare cumpănă, aşa cum n-a mai cunoscut istoria noastră. Cete de nevrednici şi comunişti, sprijiniţi pe rătăcirea unor copilandri neştiutori, au făptuit omoruri şi jafuri, vrând să aducă neorânduială în ţară.

Dar Oşteanul neînfricat, pus de Dumnezeu la conducerea Statului, nu s-a lăsat nici o clipă clătinat în curajul şi patriotismul lui. Ştiind că tot poporul este cu El, a dat ordin Armatei să aducă liniştea în ţară şi ostaşii au executat imediat, aşa cum scrie la carte:„fără murmur, fără şovăire”, făcând ordine în mai puţin de 24 de ore.

Cinste ostaşului român care a dovedit încă o dată că Ţara îşi poate pune toată nădejdea în el, la orice primejdie dinăuntru sau din afară!

Cinstire veşnică şi glorioasă camarazilor care au căzut la datorie, făcându-se demni de a fi trecuţi în cartea de aur a Neamului!

Azi, ca întotdeauna, cetăţenii Ţării strâng mâna cu încredere Ostaşului Român cu sufletul plin de toată dragostea ce trebuie să domnească între fraţii de acelaşi sânge, ştiind că pe umărul soldatului se reazămă viaţa şi avutul lor.

Trăiască Ostaşul Român!

Trăiască unirea între fraţi!”

În interiorul numărului sunt publicate toate documentele oficiale emise de Ion Antonescu, după Victorie.

Numărul următor e datat 2 februarie 1941.

Elogierea Soldatului român continuă în marș triumfal.

Afișul de pagina întâi surprinde un ostaș român în ținută de război căruia Patria, întruchipată de o despletită picată din cer se pregătește să-i pună o cunună de lauri.

Cuvintele de sub afiș sunt lămuritoare:

„Patria încununează cu recunoștință pe ostașul român”.

Numărul e consacrat Jertfei de sânge a Ostașului Român în înăbușirea Rebeliunii legionare.

De remarcat însă că revista evită cu brio denunțarea celor înfrânți, concentrându-se pe elogiul ostașului român.