Semișenilatele, viteză și putere
Născute din pragmatism, din dorinţa de a combina capabilităţile off-road ale tancului și manevrabilitatea unei mașini pe roţi, vehiculele semișenilate au o tracţiune hibridă: în faţă au roţi normale, pentru direcţie, iar în spate, șenile pentru propulsie.
Semișenilatele au apărut încă de la începutul secolului XX, anume în 1911, când inginerul francez Adolphe Kégresse a convertit câteva mașini din colecţia Ţarului Rusiei. Sistemul care i-a purtat numele, șenilele Kégresse, folosea o curea flexibilă în locul segmentelor metalice cuplate. Din curtea regală, mașinile au ajuns și în armata rusă. Începând cu anul 1916 a existat un proiect prin care se dorea fabricarea de semișenilate la uzina Pulitov. După Revoluţia Rusă din 1917, Kégresse s-a întors în Franţa. Aici, sistemul său a fost folosit pe mașini Citroën, din 1921 până în 1937. În Primul Război Mondial, semișenilatele au fost ignorate în favoarea mașinilor cu patru sau șase roţi și a tancurilor, vehicule considerate mai practice în condiţiile războiului de tranșee.
Semișenilatele cunosc perioada de glorie începând cu anii 1930. În cel de-Al Doilea Război Mondial, în SUA, au fost produse 43.000 de semișenilate de către trei companii, dintre care cea mai mare a fost White Motor Company, care a construit 15.414 de vehicule. Celelalte două companii au fost Auto Car și Diamond T, care au fabricat 12.168, respectiv 12.421 de vehicule semișenilate. Un al patrulea fabricant a fost International Motor Truck Company, care a produs 12.853 de vehicule care au fost transportate în Europa pentru a fi folosite de soldaţii britanici și francezi.
În august 1944, când forţele Aliate au eliberat Parisul, primul vehicul care a intrat în oraș a fost semișenilatul M3, denumit „ España Cañi“, condus de soldaţi spanioli sub steag francez. În timpul unei parade ce a avut loc pe 25 august 1944 pe Champs Élysées, Charles de Gaulle conducea mulţimile de parizieni, iar soldaţii francezi conduceau semișenilate produse de International Motor Truck Company. Vehiculele semişenilate au continuat să fie folosite până în anii 1960. Cele din Armata Franceză au fost angajate în primul război din Indochina și în Algeria, în conflictele și războaiele indo-pakistaneze și în primele războaie arabo-israeliene.
M2, deschizătorul de drumuri
Semișenilatul M2 a fost un vehicul blindat produs de White Motor Company în 1940. Proiectul vehiculului a fost evaluat folosind vehiculele Citroën-Kégresse aduse din Franţa în anii ’30. Necesitatea pentru construcţia de semișenilate a venit ca urmare a faptului că mașinile blindate ale Cavaleriei se deplasau cu greutate pe vreme ploioasă. În 1940, după crearea vehiculului M2, s-a constatat că acest proiect putea fi folosit de infanteria mecanizată. Astfel, a fost creată o versiune mai mare a sa, numită M3. Atât M2, cât și M3 au intrat în producţie la sfârșitul anului. M2 a fost fabricat de Autocar Company, White Motor Company și Diamond T Company, iar primele mașini au fost primite de Armată în 1941. În total, au fost produse 13.500 de semișenilate M2 și derivatele sale.
În ceea ce privește M3, au fost fabricate aproximativ 15.000 de unităţi. Semișenilatele M2 au fost folosite pentru prima dată în luptă în Filipine, Africa de Nord și Europa de către Armata SUA, și în Pacific de către Marina SUA. Aproximativ 800 de M2 și M9 (o variantă mai mare a M2) au fost trimise în Uniunea Sovietică. Alte v e h i c u l e a u fost transferate Aliaţilor, mai ales în America de Sud; de exemplu, Garda Naţ ională din Nicaragua a primit 10 M2 în 1942, care au fost utilizate și în timpul revoluţiei din 1978-1979. Iar Armata Argentiniană și-a retras din uz în 2006 semișenilatele M9 și le-a donat Boliviei. În 1947, producătorul finlandez Vanajan Autotehdas a cumpărat 425 de M2 din surplusul Aliaţilor, localizat în Franţa și Germania.