Scufundarea navei Struma, cel mai mare dezastru maritim civil din anii celui de-al Doilea Război Mondial

La 24 februarie 1942, prin scufundarea în apele Mării Negre a navei Struma, având la bord peste 760 de pasageri emigranți evrei din România, se înregistra cel mai mare dezastru maritim civil din anii celui de-al Doilea Război Mondial, un memento teribil al perioadei Holocaustului.

Problematica emigrării evreilor în anii celei de-a doua conflagrații mondiale reprezintă unul dintre subiectele dezbaterii privind situația evreilor din România anilor 1940 – 1944. Struma a fost ultimul vas cu emigranți evrei care a părăsit portul Constanța în anul 1941, tragedia pasagerilor săi fiind elocventă pentru condițiile în care se desfășurau transporturile de emigranți. Nava aparținea unor armatori greci, frații Singros, reprezentați în România de agenții maritimi Jean Pandelis și D'Andreia Stefan, fiind pusă sub pavilion panamez și comandată de Grigor Tomofev Garbatenco, de naționalitate bulgară, notează Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, pe pagina de Facebook a instituției.

Struma, ambarcațiune de tip barcaz pescăresc amenajată la Constanța ca navă pentru transport de pasageri, sub pavilion panamez, a părăsit portul românesc la 12 decembrie 1941, cu destinația Palestina, având la bord 769 de pasageri evrei. 

După declarațiile singurului supraviețuitor al navei, David Stoliar, „banii, bijuteriile și alte lucruri au fost luate de vameși, care s-au purtat cu noi dur, neprietenoși. După ce am trecut de vamă, am fost preluați de reprezentanți ai Strumei, care au insistat să ne cântărească bagajele. Nu puteam lua cu noi decât un singur geamantan care să nu cântărească mai mult de 10 kg. Tot ce era în plus trebuia lăsat pe mal”.

Între neregulile constatate cu prilejul plecării navei, remarcăm că echipajul nu era încadrat cu doi membri de o importanță capitală: medicul de bord și ofițerul radiotelegrafist. Conform unui raport al Căpităniei Portului Constanța privind plecarea Strumei, „în ziua de 11 decembrie 1941, orele 20, controlul a fost terminat. Vasul a plecat a doua zi la orele 14.30 în urma ultimei verificări a identității și numărului emigranților ce s-a făcut de echipajul de prize, în prezența Detașamentului român, german, delegațiilor Vămii, Poliției de frontieră, B.N.R. și Căpităniei. S-a găsit perfectă ordine după care s-a dat plecarea vasului”.

Nava Struma, lovită de o torpilă lansată de un submarin sovietic 

La 16 decembrie nava a ancorat la nord de Bosfor, în portul Büyükdere, unde a fost pusă de autoritățile turce în carantină. Aflându-se în imposibilitatea continuării călătoriei, iar majoritatea pasagerilor nebeneficiind de vize de intrare în Palestina, la 23 februarie 1942 guvernul turc a dispus executarea manevrelor de plecare din port, Struma fiind trasă în larg cu ajutorul unui remorcher și abandonată la 5 mile de țărm.

La 24 februarie 1942 nava a fost scufundată cu toți cei aflați la bord, fiind atinsă de o torpilă lansată de submarinul sovietic ,,Щ-213” (SCI-213), care avea misiunea torpilării oricărei nave care ieșea din Bosfor spre porturile bulgărești sau românești.

Cercetări de arheologie subacvatică, efectuate în urmă cu douăzeci de ani sub coordonarea lui Levent Yüksel, au condus la identificarea epavei în apele teritoriale turcești, la aproximativ 6 mile nord de strâmtoarea Bosfor, la o adâncime de circa 80 metri .

Tragedia Strumei nu a determinat o schimbare radicală în politica Marii Britanii, puterea mandatară a Palestinei, privind emigrarea evreilor, considerându-se că o nouă politică în Orientul Apropiat nu putea să ducă decât la tulburări în regiune. În legătură cu acest episod nefast, dr. Iaacov Geller, profesor la Universitatea Bar Ilan, a concluzionat:

,,Se poate spune că la această tragedie și-au dat concursul trei țări: Uniunea Sovietică, prin torpilarea navei, Turcia și Marea Britanie. Guvernul turc a refuzat primirea emigranților pe teritoriul său, interzicând și acostarea navei în portul Istanbul, din teama de a nu fi nevoit să ofere azil politic emigranților. Marea Britanie se face vinovată de soarta vasului Struma, prin refuzul categoric de a deschide drumul emigranților spre Israel. Când într-un final a făcut-o parțial, a fost prea târziu”.

Foto sus: David Stoliar, singurul supraviețuitor al tragediei navei Struma (© Yad Vashem - The World Holocaust Remembrance Center)