Scrisori de dragoste din secolul al XIX-lea
Cu doua secole in urma, cand indragostitii nu dispuneau de sms-uri si de internet, singurul mod de a exprima dragostea inflacarata sau dorul mistuitor era prin intermediul penitei.
Flaubert, despre dragoste
Flaubert si poeta Louise Colet au avut o poveste de iubire furtunoasa si romantic intre 1846 si 1854. In 1846, 15 august, Gustave Flaubert, chinuit de dorul sotiei sale, ii scria:
“O sa te acopar cu dragoste si tandreturi cand o sa ne revedem. Vreau sa te sugrum cu toate placerile carnii, asa incat sa lesini si sa mori. Vreau sa fii uimita de mine si sa iti marturisesti tie insati ca nu ai visat niciodata la asemenea emotii. Cand o sa fii batrana vreau sa iti amintesti de aceste cateva ore, vreau sa oasele tale uscate sa tremure cu bucurie cand o sa te gandesti la aceste clipe.“
Beethoven, îndrăgostit
Si marele compozitor Beethoven este prins in mrejele iubirii. Se stie ca a iubit multi ani o femeie, al carui nume nu a fost facut niciodata public, desi multe dintre simfonii i-au fost dedicate ei. Dupa moartea compozitorului a fost gasita corespondenta intre el si aceasta femeie misterioasa, dar numele ei este in continuare necunoscut. A ramas posteritatii ca “Iubita nemuritoare” a lui Beethoven, asa cum el insusi o alinta.
In anul 1806, compozitorul ii scris iubitei sale:
“Ingerul meu, doar cateva cuvinte azi, si astea scrise cu stiloul tau... Doar pana maine locuinta mea inchiriata va mai fi stabila, ce pierdere de timp. De ce aceasta adanca tristete unde necesitatile vorbesc? Poate iubirea noastra indura aceste sacrificii? …. Poti schimba ceva cand nu esti pe de-a intregul a mea si nu sunt pe de-a intregul al tau? Oh doamne! Uita-te afara la frumusetea naturii si consoleaza-te cu ea – iubirea cere totul si merita – asta e in ceea ce te priveste. Daca am fi fost in intregime uniti, ai fi simtit durerea, cel putin la fel ca mine.
Acum o schimbare rapida de la lucruri ce tin de interior la cele exterioare. Ar trebui sa ne vedem, mai mult decat atat, nu iti pot spune observatiile pe care le-am facut in ultimele zile referitoare la viata mea. Daca inimile noastra ar fi fost intotdeauna apropiate, nu ar fi fost la fel. Inima mea e plina de multe lucruri pe care vreau sa ti le zic. Ah! Uneori sunt momente cand simt ca discursul asta nu e nimic. Inveseleste-te! Ramai adevarata si singura mea comoara, toata a mea, asa cum sunt si eu al tau;zeii ar trebui sa ne trimita odihna care ar trebui sa fie cea mai buna pentru noi.
Al dumneavoastra,
Ludwig”
Victor Hugo, cu dragoste
Scriitorul francez Victor Hugo avea o inima inflacarata, cum se observa din corespondenta pastrata din el si amanta lui actrita Juliette Drouet. Aceasta i-a fost amanta mai bine de 20 de ani. In 1851, 31 decembrie, Hugo ii scria:
“Ai fost minunata, Juliette a mea, in toate aceste intunecate si violente zile. Daca am avut nevoie de iubirem, tu mi-ai oferit, fii binecuvantata. Cand, din ascunzatorile mele, mereu periculoase, dupa o noapte de asteptat, am auzit cheia usii mele tremurand intre degetele tale, riscul si intunericul m-au parasit, ce a intrat apoi a fost lumina!
Nu trebuie sa uitam niciodata acele teribile, dar dulci, ore cand ai fost aproape de mine. Sa ne amintim vietile noastre in acea camera intunecata, cuierul vechi, cele doua fotolii puse fata in fata, mas ape care am luat-o pe coltul mesei, conversatia noastra dulce, tandreturile noastre, temerile noastre, devotamentul tau. Ai fost surprinsa sa ma gasesti calm si senin. Stii de unde vin calmitatea si seninatatea? De la tine…”