Scrisori către Stela. Dragostea pe axa penitenciară Târgu Ocna-Mislea

Alexandru Moghioroş şi Estera Radoşoveţkaia s-au cunoscut în ilegalitatea comunistă. El – lăcătuş cu patru clase, ea – ziaristă, cu facultatea de Litere încă neterminată. El – ţăram maghiar din Transilvania, Salonta Mare, ea – mic-burgheză de prin părţile Tighinei, fiica lui Ianche Iudes Abramovici Radoşoveţki, legător de cărţi, „evreu habotnic“, după cum îl caracterizau agenţii Siguranţei. Orişicât, amândoi – agitatori comunişti, agenţi ai Cominternului. S-au cunoscut şi, cel mai probabil, s-au iubit. Aşa arată dragostea lor, pusă în cuvinte.

Alexandru Moghioroş, născut Mogyorós Sándor, o cunoscuse la tineretul comunist pe Estera Radoşoveţkaia, cunoscută de tanti Varvara (argou comunist pentru Siguranţă) drept Liza Lechmanova, „Stela“ în cercurile apropiate. După câteva condamnări pe care le-au obţinut pe cont propriu, sunt judecaţi amândoi şi condamnaţi în procesul Anei Pauker de la Craiova. Se întâmpla în 1936. Au fost eliberaţi în august 1944.

Vă prezentăm relaţia dintre „Sanyi“ şi „Esterca“ în vremea în care îi despărţeau două seturi de gratii. Unul – de la celula lui, altul – de la celula ei. Această relaţie e sintetizată în câteva scrisori de un analfabetism liric sublim. Aproape caraghioase, dacă n-ar fi tragice. E, totuşi, un comic grotesc aici, căci dragostea poate fi şi grotescă.

Se cuvine, înainte, să facem câteva precizări. N-ar însemna, poate, nimic acest epistolar criminal cu limba română, dacă expeditorul ar fi fost, el însuşi, măcar străin de crimă. Dar Alexandru Moghioroş, expeditorul, nu e un simplu puşcăriaş analfabet, nu e un simplu element al faptului divers:este cel care a emis ordinul de arestare a chiaburilor înstrăriţi din România şi care a accelerat campania de colectivizare, când a fost la ’49. E cel care s-a ocupat de epurarea grupului Ana Pauker-Vasile Luca-Teohari Georgescu sau a grupului Iosif Chişinevschi-Miron Constantinescu. E, timp de 11 ani, vicepremierul României, iar în Comitetul Central al Partidului stă 23 de ani. A fost coada de topor a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Doamna Stela, carevasăzică destinatarul, a fost fidelă mai degrabă „consilierilor sovietici“:delegată PCR pe lângă revista Cominformului, „Pentru pace trainică, pentru democraţie populară“, şi director adjunct al agenţiei de ştiri Agerpres.

Relaţia dintre cei doi a început în ilegalitate, a continuat prin poştă şi s-a desăvârşit în comunism. Se spune că, în intimitatea familiei, se adresau unul altuia cu apelativul „tovarăşe“. În anii ’60, când soţiile ilegaliste nu mai erau de bonton, cuplul s-a destrămat. Avuseseră împreună un fiu care s-a sinucis.

Aceasta este, însă, drama de dinainte de comunism. Drama distanţei. E inutil să mai spunem că am păstrat ortografia originală.

13.III.1943, din sanatoriul TBC Târgu Ocna, de la Alex Magyarosi, pentru domnişoara Estera Radoşovieţchi, penitenciarul pentru femei Mislea.„Nu mai suport să împac cu gândul că tu pot să fi albit de timpul, să fie ea ori cât de lungi şi grea, eu am convingerea că tu nai să îmbătrâneşti niciodată, dar cum se vede mam înşelat, nu vine să cred de loc! Am încercat ca sămi închipui cum că tu eşti albit la păr, eşti tare nostim. Liubei (n.r. – Liuba Chişinevschi, colegă de puşcărie), cred este posibil, dar tu? Mititică blondă şi sburdalincă imposibil să ştii că nu cred asemenea treabă. În ceea ce priveşte pe mine am rămas tânăr, numai timpul sa trecut peste mine, lăsând urmele în punct de vedere fizic şi ma oţelit moraliceşte, cred că suferinţele are şi părţi pozitiv. Dealtfel duc binişor cu sănătatea numai ulcerul stomachal nu mă lasă în pace. [...] Te sărut cu drag“

13.IX. 1943.„Sentimentul ca-o am pentru tine e mult mai mult decât bucurie, dar nici nu poate să fie altfel tu ştii doar că din familie eşt cel mai aproape de mine şi că tu eşt pentru mine caz ca nimeni na fost şi cred că nici nare să fie. Dea-cea poţi să fii sigur că totul ce ţi-am spus este o realitate bazat pe cele mai curat sentimente ce o am, de sigur condiţionat de reciprocitate. Am toată speranţa că dorinţa mea va fi mai târziu sau mai de vremea realizat, tu ce zic? [...] Dragă, îm-i pare nespus de bine că te-ai îngrăşat şi că eşt bine, cât de mult doresc ca să te văd. În ceea ce priveşte pe mine, nu sunt tocmai bine, mam răcit puţin, de altfel lucrez mai departe [...] Te sărut cu drag“

25.XII.1943.„Esterea mea dragă, Îţi scriu ultima dată în acest an, cu gândul la tine şi la familia ta dragă, gândindumă la acei, cine mie drag, este mai uşor să uit greutăţile şi lipsurii ce neam îndurat şi noi în decursul celor 9 ani. Anul ce vine va fi anul spre care privesc cu încredere şi cu senininătate deoarece se termină condamnarea noastră. Desigur mai avem de facut şi de aceea mai avem de indurat, dar după aceea vom fi şi mai fericiţi. Draga mea, vă doresc din toată inima sănătate. La mulţi ani cu sănătate. Te sărut cu drag“

28.XII.1943. „Draga mea, cu toate-că ţiam scris să nuţi mai scriu în acest ani, totuş după ce am primit c.p. de la tine din 20.XII. n-am avut putere suficient pentru rezistenţă, nu ştiu nici ce sa întâmplat cu mine? Şi ce anume forţă mă împinge ca săţi scriu. Ce îmi trebuie? Doar nici eu nu sunt băiat de 18 ani plin cu romantism înflăcărat, dar cauza probabil este că nam fost niciodată, deacea trebuie să plătesc azi aşa de «scump». Dragă sunt neconsolat din cauză că nam primit scrisoarea ta din 10 XII nu ştiu ce ce... de acea am citit şi citesc multe ori pe acea din urmă. Îmi pare rău că eşti bolnavă, m-i doare inima că tu sufăr aşa de multe, fără ca eu pot ajuta măcar cu o singură gest de mângâiere, ce rău îmi pare de asta, dar nu pot face nimica, decât ca să oftezi, sufăr şi eu pentru că sunt neputincioasă. Dar nui nimic trece şi asta. Draga mea, mai întrebat ce am să fac eu cu tine, deoare-ce nu ştii să găteşti, nici spălatul nuţi convine, din cauză că apa e udă şi rece iar cârpitul ştii dar nuţi place! Mi se pare că vrei să scapi de mine sau sămi speria, dar nuţi merge neică, să ştii că nu te las nici mort. Şti ce? Eu ştiu aproape de toate, am să te învăţ eu, desigur nude geaba, preţul eu stabilesc, şi dacă nai să înveţi cum trebuie, atuncea îţi trag o mamă de bătaie şi ai să vezi cum ştii de toate, ce zici de asta? Primeşti? ... cum vrei... numai cu cârpitul nu ştiu ce să facem pentru-că nici mie nu mă place deloc, deacea probabil vom fi o pereche sdrenţorioasă, însă fericiţi poate... cine ştie? Eu totuş vreau să cred... Esterca dragă cred că nu ai niciun motiv pentru ca să fii tristă, pentru că zâmbetul norocului tău este şi zâmbetul norocului meu, norocul cui va fii mai mare vom vedea ulterior. Şi acum din pragul anului cevine îţi doresc realizarea totul ce doreşti. La mulţi ani. Rămâi cu bine. Te sărută cu mult drag, Sanyi al tău.

1.II.1944. „Esterca mea dragă, sunt tare amărât din cauză că de mult namai primit nici o veste de la tine, eu totuşi îţi scriu pentru că mie este o necesitate sufletească, cu toate că nu sunt sigur că primeşti sau nu c.p. de la mine. Pe de altă parte, mă simt că şi tu gândeşti la mine deacea am iluzia că sunt oricum recompensată, şi totuşi... Dragă am primit c.p. din 3 Ian. sunt bucuros că eşt mai bine cu sănătate, sunt sigur că şi oboseala ta va dispare cu timpul, totuş te rog îngrijeştete pe cât este posibil nu fi neglijent numai eşti singuri... Dealtfel şi eu am fost bolnav de gripă am stat 7 zile în pat cu 39, 5 temperatură e drept că sa complicat puţin cu plămâni. [...] Te sărut cu mult drag, Sanyi.

19.I.1944.Esterca mea dragă, [...] voi încerca ca să fiu mai scurt posibil, e greu de tot pentru că eu nu pot ca să-nuţi scriu ce smt şi că mieşt dragă, e greu ca să ascund că gândesc mereu la tine fără să vreau, dar ce să fac? Mie necaz dar nam ce face, norocul meu că mai lucrez puţin şi atuncea am scăpat şi eu, dar pentru cât timp? Orice caz foarte puţin. [...] Te sărut cu mult drag.“

27.II.1944. „Draga mea, [...] ce rău îmi pare că nu primeşti regulat scrisoarea de la mine, cu toate că eu îţi scriu cel puţin 4 ori pe lună. [...] Esterca dragă de ce cauză eşt aşa de tristă? Eşt bolnavă? Îţi doare inima? Când am citit c.p. simţeam şi eu acelaşi regret ca şi tine, de altfel am observat că gândurile şi frământările noastre este complect în decizie (oare întâmplător) [..] Te sărut cu mult drag“