Sabia dăruită domnitorului Alexandru Ioan Cuza de către locuitorii districtului Râmnicu Sărat

Muzeul Militar National „Regele Ferdinand I” prezintă unul din obiectele de referință din colecția sa de armament, sabia dăruită domnitorului Alexandru Ioan I Cuza de către locuitorii districtului Râmnicu Sărat, în anul 1864. 

Sabia are o gardă tip „jumătate de coș” pe care sunt profilate șase ramuri, care se termină într-o ramură posterioară, rotunjită. Garda este lăcuită negru și este decorată cu motive florale aurii. Pe ramurile exterioare este reprezentată emblema județului Râmnicu Sărat, un cal alergând plasat într-un scut circular. Capul mânerului este din lac negru și are un ornament în formă de coroană, auriu, înșurubat pe lamă. Capul mânerului și partea posterioară a acestuia sunt decorate cu motive florale aurii. Mânerul, din abanos, are legături din sârmă răsucită. Lama este dreaptă, cu vârful ascuțit, cu tăiș pe ambele laturi și două șanțuri paralele în zona centrală și inferioară. Pe avers, la partea superioară a lamei este scris: „Districtul Rimnik – Sarat Ináltimei Sale / Alexandru Ioan I / Intemeietorul Unirei Restauratorul drepturelor României asupra / bunurelor monastiresti nationale înstreinate / 1863”.

Pe reversul lamei, la partea superioară, sub gardă, este scris cu litere aurii numele fabricantului: „DÉVISME A PARIS”, iar dedesubt, lama este decorată cu motive florale aurii. Teaca este metalică, lăcuită negru, cu decor floral auriu in jurul celor două brățări, la partea inferioară și pe potcoava simetrică. Brățările au inele de suspendare.

Așa cum este marcat și pe ricasso (partea superioară a lamei, aflată imediat sub gardă) sabia a fost realizată la unul din producătorii importanți de arme din Franța, de la mijlocul secolului al XIX-lea, Jean-Louis François Dévisme (1806-1873), armurier specializat în arme de foc și albe, de lux, pentru piața civilă. În colecția prestigiosului Metropolitan Museum of Art, din New York, se află un album cu 35 desene și schițe originale reprezentând decorațiuni ale armelor albe și de foc realizate de casa Dévisme din Paris. În album sunt reprezentate și decalcurile cu ornamentația florală aplicată pe sabia dăruită domnitorului Cuza.

Sabia, deși foarte asemănătoare cu modelul 1882, pentru ofițerii francezi de infanterie, este posibil să fie o variantă timpurie, civilă sau de ceremonie, copiată după sabia de infanterie britanică, model 1845, căreia i-au fost aplicate decorațiunile specifice de către Casa Dévisme, din Paris.

Sabia a fost oferită domnitorului de către locuitorii ținutului Râmnicu Sărat, posibil la începutul anului 1864, dat fiind că inscripția evocă prima mare reformă administrativă realizată în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, secularizarea proprietăților mânăstirești, măsură adoptată de camera legiuitoare la 17/29 decembrie 1863, prin care erau aduse în proprietatea statului terenuri însumând ¼ din suprafața arabilă a țării.

Sabia nu putea fi asortată la niciuna din uniformele purtate de domnitor

Nu există reprezentări grafice care să ateste purtarea acestei săbii de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza. În perioada de început a domniei sale, 1859-1861, iconografia de epocă îl înfățișează pe Cuza purtând sabie de ofițer de cavalerie austriacă, md. 1845, adoptată și de cavaleria din Moldova, fapt firesc dat fiind că domnitorul Unirii provenea din oștirea moldovenească și că purta uniforma de ulan (lăncier) al acestei armate. În reprezentările din perioada 1862-1863, când domnitorul Cuza apare îmbrăcat în uniforma de „General Primar”, el poartă spada de ofițer necombatant, md. 1859, regulamentară pentru această ținută. În ultimele reprezentări ale lui Cuza, realizate de Carol Popp de Szathmari, fotografii sau lucrări de artă (litografie sau pictură), care îl prezintă pe domnitor sub o nouă înfățișare, cea care îl va consacra pe domnitorul Unirii în ochii posterității, acesta poartă sabie de ofițer de cavalerie ușoară, md. 1861, ca urmare a faptului că este îmbrăcat în uniforma de dorobanți călări, croită „à la hussard”, în locul celei de ulani.

Sabia dăruită de locuitorii din Râmnicu Sărat, fiind de un model special, nu putea fi asortată la niciuna din uniformele purtate de domnitor, de aceea este posibil ca ea să nu fi fost niciodată purtată efectiv, fiind înregistrată ca o sabie de onoare, un simplu cadou princiar.

Sabia a fost donată în anul 1966 Muzeului Militar Central, după cum era denumit în acea perioadă, de Elena Brătianu-Sturdza (1901-1970), soția istoricului și omului politic Gheorghe Brătianu (1898-1953). Este posibil ca sabia să fi fost transmisă prin filiera mamei lui Gheorghe Brătianu, prințesa Maria Moruzi-Cuza (1863-1921), căsătorită inițial cu Alexandru Cuza (1862 – 1889), primul fiu al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.