Rosy Canale sau când Icoana anti-Mafia se dovedește o escroacă pur și simplu
12 decembrie 2013, dimineaţa. La sediul Comandamentului de Carabinieri din provincia Reggio Calabria, din Reggio Calabria, are loc o conferinţă de presă extraordinară despre rezultatele unei noi operaţiuni anti-’Ndrangheta:Inganno (Înşelătoria).
Sunt invocate cinci persoane acuzate de associazione per delinquere di tipo mafioso, între care se numără fostul primar din San Luca, Sebastiano Giorgi. E o lovitură de presă, dat fiind că primarul din San Luca a beneficiat din plin de imaginea unui luptător anti-Mafia. Vine însă adevărata lovitură. Pe ecranul de pe perete, sub textul conţinând acuzaţiile, apare un chip cunoscut de întreaga Italie:Rosy Canale, preşedinta Asociaţiei Movimento delle donne di San Luca, arestată la domiciliu, sub acuzaţia de truffa agravatta şi peculato (escrocherie în formă agravantă şi fraudă).
Potrivit Declaraţiei de presă, Operaţiunea Inganno a permis:„De a constata că o parte din finanţarea lărgită a Ministerului Tineretului, a Preşedinţiei Consiliului Regional Calabria, a Oficiului Teritorial al Guvernului Reggio Calabria şi a Fundaţiei Enel Cuore, pentru a gestiona, ca parte a Movimente delle donne di San Luca – a unui bun confiscat coscei (clanului ’Ndrangheta – n.n.) Pelle, alias Gambazza, din San Luca, destinat unei ludoteci (inaugurată în 2009 şi niciodată intrată în funcţiune), a fost folosită de fondatoarea şi preşedinta, Canale Rosa, alias Rosy, în scopuri exclusiv private, între care cumpărarea unui automobil, mobilier şi furnituri pentru propria casă, cu un grav prejudiciu adus Statului, de asemenea de natură patrimonială rezultat din non-exploatarea bunurilor confiscate”.
Timp de cinci ani – din 2008 pînă în 2013 – Rosy Canale a fost pentru întreaga Italie şi nu numai simbolul luptei anti-Mafia, Icoana anti-’Ndrangheta.
Nu era acuzată de asociere mafiotă. Era acuzată de deturnare de fonduri anti-mafia în interes personal. Potrivit propriilor mărturii din ziarul italian din SUA, „La Voce di New York”, publicate în 6 februarie 2014, Rosy Canale a fost arestată în noaptea de 11 spre 12 decembrie 2013, la Cosenza, la finele spectacolului „Malaluna”, cu care se afla în turneu.
A primit arest la domiciliu. Pe 31 decembrie 2013 a fost pusă în libertate. Pe 27 iunie 2014 a fost trimisă în judecată. Prima şedinţă a avut loc pe 16 octombrie 2014. Pe 22 ianuarie 2016, Tribunalul din Locri a condamnat-o pe Rosy Canale la 4 ani închisoare pentru fraudă şi deturnare de fonduri. Procurorul ceruse, în şedinţa din 20 ianuarie 2016, 7 ani închisoare, după un rechizitoriu de trei ore. Fundaţiei Enel Coure, Rosy Canale trebuia să-i plătească în avans 40.000 de euro.
Scene obişnuite în sudul Italiei:carabinierii inspectează intrarea într-un tribunal din Reggio Calabria, parţial distrusă de o explozie cu bombă;principalii suspecţi erau membri ai ’Ndrangheta, care ar fi încercat astfel să intimideze procurorii (2010)
Cu banii anti-Mafia și-a luat țoale scumpe
Comentată de presa italiană, sentinţa e un bun prilej pentru a reaminti infracţiunile comise de Rosy Canale în ipostaza de luptătoare anti-Mafia. De la Prefectură şi Consiliul Regional Calabria, ea a primit 160.000 de euro şi un bun confiscat clanului Pelle din San Luca pentru a amenaja şi a face să funcţioneze aici o Ludotecă, pentru copiii din San Luca. Din aceşti bani, doar o parte au fost folosiţi pentru inaugurarea aşezământului, care n-a funcţionat niciodată. Restul au mers în buzunarul eroinei.
Prefectura Reggio Calabria a dat 40.000 de euro pentru Proiectul Magazinele de artizanat. Potrivit Proiectului, femeile din San Luca urmau să producă aici broderii şi săpun. Rosy Canale a cumpărat săpun pe care l-a revândut cu logoul asociaţiei. Cu banii daţi de Ministerul Tineretului, Rosy Canale şi-a cumpărat un Fiat 500.
Până la arestarea din 12 decembrie 2013, Rosy Canale și-a povestit viața într-o carte, într-un spectacol și-n zeci de emisiuni TV și articole din presa italiană și străină.
Rosy Canale s-a născut în 1972 în Fiumero di Muro, din Reggio Calabria. Era o adolescentă când a început (în 1985) cel de-al doilea război ʼNdrangheta. Mențiunea cu cel de-al doilea război din ʼNdrangheta e făcută de Rosy în toate istorisirile publice ale vieții ei pentru a explica decizia de a pleca în Statele Unite. Unul dintre scopurile plecării era și cel de a tatona terenul pentru a se face cântăreață. Nu găsește de lucru decât ca chelneriță într-un restaurant din New York. Aici – zice ea – s-a produs și-n ipostaza de cântăreață.
Se întoarce în Italia pentru a-și petrece Crăciunul acasă. În avion cunoaște un bărbat, un concetățean. Se îndrăgostesc fulgerător. În termen de doi ani, se căsătorește, are o fiică și divorțează. După divorț, rămasă cu un copil, Rosy Canale se stabileşte la Reggio, căutându-și de lucru. Cineva îi oferă lui Rosy postul de directoare artistică la discoteca „Malaluna”, din Centrul oraşului, lângă Teatrul Comunal Cicea. Cine e acel cineva Rossy Canale nu ne spune. Cel puțin ciudățenia asta e remarcată de articolul din „LʼEspresso”.
Într-un timp scurt, clubul renaște pînă la a deveni nespus de rentabil:7 mii de euro încasați zilnic. Anual, profit de 2 milioane de euro. Șase luni mai târziu, Rosy Canale cumpără localul.
Potrivit mărturisirilor sale din spectacolul-confesiune „Malaluna”, într-o seară a zărit în local un băiat care vindea clienților praline în staniol. Chemați, oamenii de ordine desfac staniolul și descoperă cocaină. Rosy Canale nu anunță Poliția c-a descoperit un distribuitor de droguri. Ea îl dă afară pe băiat. Acesta revine și-n seara următoare, și-n alte seri. Scena se repetă. De fiecare dată, Rosy îl alungă. Până într-o zi – zice eroina – când o cunoștință o roagă să-l lase pe băiat să lucreze. Rosy refuză. Din istorisirile ei mediatice, rezultă că i-a zis cunoscutului ceva istoric despre localul în care ea nu va permite așa ceva. Băiatul revine. La un moment dat e înlocuit cu un altul. Curios, scrie „LʼEspresso” (doar acum, când Rosy a fost arestată!), în Reggio, unde ʼNdrangheta are sub control până și căderea frunzelor, localul lui Rosy nu pățește nimic. Nici ea nu e contactată de vreun boss prin intermediari. Într-o noapte (pe la 4 dimineața) –istorisește Rosy – suindu-se în mașină, a văzut că e urmărită de o motocicletă.
Rosy nu sună la 112, cum ar proceda o speriată. Continuă să se joace cu motocicleta. Se oprește la un automat să cumpere țigări. Urmăritorii, după ea. Un pistol se îndreaptă spre ea. Mai ceva ca-n filme, agață motocicleta. Pierde controlul volanului. Mașina intră într-o altă mașină parcată. Cei doi de pe motocicletă se ridică de pe jos și se apropie de ea. N-o împușcă. O bat. Intră în spital. Pierde localul.
Ca să se reabiliteze pleacă la Roma, unde stă trei ani. Când taică-său, de ziua ei de naștere (împlinea 40 de ani), a primit într-un pachet (elegant) un cap de iepure retezat, a socotit că trebuie să plece din Italia de teama Mafiei.
În august 2007, la Duisburg, în Germania, şase italieni, membri ai clanului Pelle-Vottari, sunt împuşcaţi în faţa unei pizzerii de către membri ai clanului Nirto-Strangio, într-un conflict vechi de 16 ani şi cunoscut sub denumirea de Feuda di San Luca
Jurnaliştii italieni erau proşti sau complici?
Pentru documentarea în vederea acestui eseu, am citit aproape toate interviurile date de Rosy Canale presei italiene şi străine, şi-am vizionat pe youtube multe dintre emisiunile la care eroina a participat. După câteva interviuri, ştiam deja pe de rost ce va spune Rosy Canale despre cum s-a luptat ea cu ’Ndrangheta. Treptat-treptat, văzând aceste interviuri, am început să mă întreb dacă jurnaliştii italieni erau proşti sau complici.
Rosy Canale istoriseşte peste tot (inclusiv în carte şi în spectacol) că a cumpărat cea mai profitabilă discotecă din Reggio Calabria. Cine ştie cât de cît despre ’Ndrangheta, ca mine, se întreabă imediat:bine, bine, dar cum de a lăsat-o Mafia să cumpere o asemenea găină cu puii de aur?
’Ndrangheta e specializată în traficul de cocaină. Unul dintre cele mai tari locuri pentru vânzarea cocainei e cel în care petrec tinerii. O discotecă precum cea cumpărată de Rosy Canale e un loc sigur de distribuire. Cum de n-a pus mâna ’Ndrangheta pe „Malaluna”, o discotecă rentabilă şi financiar? Cum de n-a blocat-o pe Rosy Canale în tentativa de a cumpăra discoteca?
Rosy Canale zice peste tot că s-a trezit cu vânzătorii de cocaină în discotecă. ’Ndrangheta trebuie să fie tare nătângă dacă procedează aşa. Trimite un puşti să vândă droguri în localul cuiva, fără să fi discutat cu respectivul proprietar în prealabil, pentru a încheia cu el o înţelegere, vizând taxa de protecţie. Aici taxa putea fi angajamentul de a închide ochii la cei care vindeau.
Rosy Canale spune tuturor, la nivelul întregii Italii, că i-a zis un cunoscut să-i lase pe vânzătorii de cocaină. Care cunoscut? Era din Mafia sau în legătură cu Mafia, dacă ştia de vânzători? Toate aceste întrebări se cereau puse de către jurnaliştii italieni în articolele din ziare şi emisiunile TV. De ce nu le-au pus?
Pentru că Rosy Canale era invitată ca starletă anti-Mafia. Emisiunile nu erau de descoperire a adevărului, ci de vânzare a unei mărfi publicitare.
15 august 2007. De Sfânta Maria, șase italieni care au sărbătorit o aniversare la o pizzerie din Duisburg (Germania) sunt ciuruiți de alți italieni, în cadrul a ceea ce va intra în istorie sub numele Masacrul de la Duisburg, moment culminant al Feuda di San Luca.
În mărturiile din presă Rosy Canale prezintă momentul drept unul care i-a schimbat viața. Decide să se întoarcă în Calabria, mai precis la San Luca, pentru a ajuta femeile mafioților din capitala ʼNdrangheta să se ocupe și de altceva decât de operațiuni criminale. Despre acest moment de răscruce, presa din Italia și din lume a povestit până la exasperare.
Cu ocazia lansării la Milano, în timpul Festivalului de bunuri confiscate de la Mafia, a cărții La mia ʼNdrangheta, scrisă de Rosy Canale împreună cu jurnalista Emanuelle Zucallà, pe 11 noiembrie 2012, ziarul „Il Fatto Quotidiano” (cel care și-a pus pe frontispiciu anunțul Nu primim nicio finanțare publică) reia istoria felului în care Rosy Canale a decis să-și schimbe viața:
„Imaginile corpurilor ciuruite (cei şase italieni asasinaţi în 15 august 2007 la Duisburg în cadrul Faida di San Luca – n.n.) fac înconjurul lumii şi i-au sărit în ochi de la televizor unei femei care a cunoscut ’Ndrangheta de aproape. Se numeşte Rosy Canale şi, în 2004, a fost cât pe-aci să moară, pentru că n-a făcut pe placul Clanului din Reggio Calabria, care voia să transforme localul ei în cartierul general al distribuţiei de cocaină. Refăcută după o lungă convalescenţă, ea voia să abandoneze pământul iubit şi, în acelaşi timp, mamă vitregă. Masacrul a făcut-o să-şi schimbe ideea. Decide să meargă la San Luca, pentru că «dacă o sămânţă poate germina în stâncă, atunci o poate face oriunde».
Se mută la San Luca şi, graţie unui contract, iniţiază un curs de desen pentru copii. Deschide apoi un loc de joacă în interiorul unei proprietăţi confiscate de stat de la Mafie, un atelier de broderie şi o mică fabrică de săpun.
În toate aceste întreprinderi, ea angajează femeile din San Luca, în cea mai mare parte şomere. Aşa s-a născut, la 27 ianuarie 2008, Movimento delle Donne di San Luca”.
În articolul „Exiled Italian victim of ’Ndrangheta defies the Calabria Mobbsters” (Italianca exilată victimă a ’Ndranghetei sfidează gangsterii din Calabria), publicat de „The Guardian” în 31 august 2012, Rosy Canale face precizări importante despre cum a ajuns la proiect. După Masacrul de la Duisburg, prefectul Reggio Calabria a lansat un concurs de proiecte vizând să dea o viaţă mai bună celor din San Luca. Rosy Canale a decis să participe. Aşadar, toate vorbele despre cum au zguduit-o pe ea imaginile masacrului au fost strict publicitare.
În realitate, lucrurile au stat mult mai prozaic. S-a prezentat la Prefectură cu un proiect.
Control al carabinierilor la intrarea in San Luca, în august 2007;această localitate de 4.000 de locuitori, din munţii Aspromonte, e patria ’Ndrangheta, cea mai puternică mafie din Italia zilelor noastre
Strategia abil planificată de a se da victimă a Mafiei
Rosy Canale devine rapid vedeta întregii Italii. E prezentă nu numai în buletinele de ştiri ale televiziunii naţionale, care-i consemnează sârguincioase orice tresărire, dar şi în emisiunile spectacol cu sau fără public, menite a satisface plăcerea telespectatorilor italieni de a se întâlni cu vedeta îndrăgită.
Are toate atuurile pentru asta. E tânără (doar 35 de ani), a suferit loviturile Mafiei, a avut curajul de a înfrunta ’Ndrangheta la ea acasă, la San Luca, dar mai ales şi-a propus un ţel senzaţional într-o ţară de macho – să încurajezi revolta nevestelor de mafioţi împotriva bărbaţilor mafioţi.
La 29 aprilie 2009, RAI 3 îi consacră o mare parte din emisiunea „Cominciamo bene”. Înainte de a intra în platou Rosy, moderatoarea Elsa Di Gati îi face o prezentare măgulitoare:„Una bella ragazza, molto coraggiosa”. În timp ce Rosy Canale, guest star, istoriseşte momentul cu sfidarea ’Ndrangheta, pe întregul ecran curge textul:„Coraggiosa testimonianza di Rosy Canale, la fondatrice del Movimento delle donne di San Luca”.
Rosy Canale devine o vedetă și a presei internaționale. Despre ea scriu elogios „Los Angeles Times”, „Seattle Post”, „Washington Post”, „The Guardian”. Publicația suedeză „Dagens Nyheter” îi dedică, în noiembrie 2011, nu mai puțin de 16 pagini.
Fervoarea mediatică îşi are una din cauze şi în exploatarea abilă de către Rosy Canale a posturii de luptătoare anti-Mafia. În motivarea sentinţei, Curtea de Apel din Locri reliefează strategia mediatică savant planificată, constând în plângeri de ameninţări false, dar trompetizate „cu unicul scop de a spori alarma socială, pentru a câştiga în credibilitate, atât politic, cât şi în relaţie cu organismele instituţionale”.
Din când în când, Rosy Canale, semnând „dottoressa Rosy Canale, presidènte del Movimento della Donne di San Luca”, remite presei comunicate care o prezintă drept victimă a ʼNdranghetei pentru eroica ei activitate. Pe 15 august 2008, ea se plânge că i-a fost deteriorată mașina parcată în fața sediului Mișcării, iar cuvîntul Rosa, pictat pe un perete, a fost șters. „Neliniștitoare și dramatică”, descrie Rosy această întâmplare.
Articolul din „The Guardian”, din 31 august 2012, ne dezvăluie cum funcţionau trucurile lui Rosy. Corespondentului de la Roma al ziarului ea îi vorbeşte la telefon „dintr-un loc necunoscut din America”. De ce? Explică Rosy. Pe la începutul anului s-a decis să scrie o carte despre lupta ei cu ’Ndrangheta. Atunci, prin februarie, la uşa casei părinţilor din Roma s-au prezentat doi tipi care au pretins că sunt poştaşi. Când mama le-a deschis uşa, cei doi au împins-o, au intrat şi i-au zis, că dacă ea publică volumul, o s-o taie în bucăţi şi o s-o dea la porci. Atunci ea a fugit în SUA, unde e acum. Urmare a ameninţărilor, Poliţia din Roma i-a zis fiicei sale, de 18 ani, să nu mai meargă la şcoală. Fiică-sa s-a baricadat în casă.
Dar ea, Rosy Canale merge mai departe.
Cartea sa a apare pe 8 octombrie 2012. „Nu sunt eu omul să mi se închidă gura”, conchide ea. Strategia lui Rosy se desfăşoară aici în uriaşa-i splendoare. Pentru a crea suspansul publicitar în vederea cărţii (aceasta va fi scumpă, aproape 63 de dolari!), pune la cale şmecheria cu fugitul în SUA de teama mafiei. Care Mafie o ameninţase să nu publice Cartea. Da, dar ea o publică!
Din articolul apărut în „La voce di New York”, un ziar în limba italiană de la New York, la care colaborează Rosy, aflăm că din 2012 şi-a vândut casa de la Reggio şi s-a mutat la New York. Aici şi-a luat o casă, şi-a găsit un job şi stă cu noul companion, care „o înţelege”.
Pe 21 decembrie 2012, Sibari tv transmite pe Internet întâlnirea dintre Rosy Canale şi elevii unei şcoli din Reggio despre carte. Moderatoarea anunţă că discuţia va fi prin skype:„Rosy Canale e în America, la New York, pentru că ’Ndrangheta o consideră inamicul ei şi ea trebuie să se protejeze faţă de tot ce poate fi mai rău”.
Se vâră pe fir și președintele Italiei!
Pe 11 noiembrie 2012, la Milano, în cadrul Festivalului de bunuri confiscate de la Mafia, se lansează cartea La Mia ’Ndrangheta, scrisă de Rosy Canale împreună cu jurnalista Emanuela Zuccalà, de la revista „Io Donna”, carte tipărită de Paoline Editoriale Libri. O variantă a cărţii apare şi în Polonia, în 2014. Cartea costă nu mai puţin de 62, 70 $.
Un nou val de mediatizare se declanşează imediat. Site-ul Rai Televidio consacră un întreg grupaj cărţii. Fabrizio de Jorio semnează portretul „Storia di una donna che difende la legalità. Rosy Canale da solo contro la ’Ndrangheta” (Istoria unei femei care apără legalitatea. Rosy Canale-singură contra ’Ndrangheta). Ditirambismul rândurilor surprinde şi dacă n-am şti acum cine era în realitate Rosy Canale:„La Mia ’Ndrangheta e o carte adevărată, istoria unei tinere femei din Calabria, cu durerea sa, cu solitudinea sa, cu lupta sa contra ’Ndrangheta şi cu indiferenţa instituţiilor”.
Pe 8 octombrie 2013, cu două luni înainte de arestare, Rosy Canale apare la una dintre cele mai cunoscute emisiuni spectacol din Italia:La Vita in Diretta de pe RAI Uno, la rubrica Italia in Diretta. Titlul părţii dedicate lui Rosy:Rosy Canale, il mio No alla ’Ndrangheta (Rosy Canale, Nu-ul meu spus ’Ndranghetei). Pe parcursul interviului, pe burtieră curg texte precum:Massacrata per aver cacciato spacciatori (Masacrată, pentru că a dat afară dealerii de droguri). Interviul (aproape 15 minute) luat de moderatorul emisiunii – faimosul Marco Liorni – e prefaţat de un film de 2 minute şi jumătate cu secvenţe din viaţa eroinei.
Femeile din San Luca, purtând în permanenţă haine de doliu – în marea familie a ’Ndrangheta, moartea face parte din cotidian
La finele emisiunii, vine vorba de „Malaluna”, prilej pentru Rosy să-i invite pe italieni la spectacolul cu care va pleca în turneu prin ţară. Pe 13 octombrie 2013, la Soverato (Cantazaro), are loc avanpremiera spectacolului „Malaluna, storie di ordinaria resistenza nella terra di nessuno” (Malaluna, istoria unei rezistenţe obişnuite pe pământul nimănui).
Pe 18 octombrie 2013, la teatrul Franco Parenti din Milano, are loc premiera operei „Malaluna”;textul îi aparţine lui Rosy. Regia e semnată de William Fer, iar muzica, de Franco Batiato. Eroină şi interpretă, în spectacol apare însăşi Rosy Canale, care-şi povesteşte viaţa sub titlul „Malaluna”, cum se numea localul prin care i-a sfidat pe mafioţi. Site-ul teatrului face din Rosy Canale Icoana Luptei împotriva Mafiei. Textul publicitar conţine precizarea:„Con l’adesione del presidente della Republica e sue medaglia di reprezentanza”.
Sunt două dintre gesturile prin care preşedintele Republicii italiene premiază pe cineva.
Pe 7 decembrie 2013, puțin înainte de a fi arestată, Rosy Canale primește Premiul Național Borsellino pe 2013 la Capitoliu, din Roma. Cu această ocazie îl invită public pe Papa Francisc să vină la San Luca.
Premio Nazionale Paolo Borsellino (după numele procurorului italian asasinat de Cosa Nostra, pe 19 iulie 1992), creat la 3 decembrie 1992, se decernează anual unei personalități care se distinge în lupta împotriva Mafiei. Nu e singurul premiu de care beneficiază luptătoarea. În 2008 primește Premio per la Legalità del Comune di Locri. Pe 25 octombrie 2012 i se decernează Premio Brutium din partea oraşului Cosenza. Rosy Canale a beneficiat și de Trei Medalii de adeziune din partea Președintelui Republicii, Giorgio Napolitano, pentru activitatea sa în fruntea Movimento. Una dintre ele a fost atribuită spectacolului „Malaluna”.
Locul icoanelor e în biserici
Nenorocita experiență cu Rosy Canale, dar şi cu Sebastiano Giorgi, Caroline Girasole, obligă presa italiană la mai multă prudență față de luptătorii anti-Mafia iviți peste noapte.
În numărul din 5 iulie 2015, site-ul „Gli Statigenerali” publică sub semnătura lui Antonio Murzo articolul „Non pronunciare il nome dellʼantimafia invano” (Nu rostiți numele Antimafia în van).
Fenomenul descris de autor? „Sunt persoane care fluturând steagul Legalității în conferințe, întâlniri, interviuri reușesc să facă din ele însele Icoane”.
„Pământul unde aceste icoane se cufundă treptat-treptat în noroi e Calabria” – scrie autorul. Nicola Gratteri, procuror adjunct la Reggio Calabria, specialist în Mafia, e citat de autor cu această zicere înțeleaptă de la conferinţa de presă din 12 decembrie 2013:
„De atâția ani atrag atenția asupra celor care se dau drept campioni ai luptei anti-Mafia fără a avea în spate o istorie. Luptătorul anti-Mafia trebuie să fie intransigent și să nu accepte niciun aranjament. Cine vrea să lupte împotriva Mafiei n-are nevoie de subvenții publice. Antimafia se face pe gratis”.
Finalul articolului e magistral:
„Iar icoanele să se ducă acolo unde totdeauna au avut un sens:
În Biserici”.
Cum de-au dat bani autoritățile?
Că Rosy Canale, dotată și cu un deosebit talent histrionic, și-a propus să scoată parale dintr-o inițiativă funambulească precum atragerea femeilor din San Luca la brodat și făcut săpun mai poate fi înțeles. E dreptul oricărui escroc de a încerca. Fie și marea cu degetul.
Uluitoare, de neînțeles, rămâne însă graba cu care autoritățile i-au dat bani.
Realitatea, realitatea simplă, cunoscută pe de rost de autorități, se opunea din răsputeri deciziei de a finanța inițiativa lui Rosy Canale. Era greu de crezut că neveste și fiice din familii mafiote, care se scaldă în bani, vor lăsa postura de femei de acasă pentru a merge să câștige din brodat. În volumul colectiv The ʼNdrangheta and Sacra Corona Unita:The History, Organization and Operations of Two Unknown Mafia grups (’Ndrangheta şi Sacra Corona Unita:istorie, organizare şi operaţii ale două grupuri mafiote necunoscute), apărut la Springer, în 2014, sub coordonarea Nicoletta Serenata, un întreg studiu, iscălit de Ombretta Ingrasci, e consacrat rolului şi locului femeii în ’Ndrangheta:’Ndrangheta Women în Contemporary Italy:Between Change and continuity (Femeile ’Ndranghetei în Italia contemporană:între schimbare şi continuitate).
Premisa e categorică:„Femeile joacă multe roluri în ’Ndrangheta. În casă, ele transmit codul cultural al Mafiei, încurajează vendetta, acţionează ca garante ale reputaţiei onoarei bărbaţilor şi sunt obiecte de schimb în mariajele aranjate. În materie criminală, ele aduc mesajele de la închisoare, transportă arme, gospodăresc banii familiei, cei obţinuţi din extorsiune, şi uneori conduc efectiv casca”.
E limpede că proiecte precum cel al Rosy Canale aveau o doză uriaşă de since-fiction. Cum de-a putut primit banii? Cum de a fost atât de mediatizată?
Din interese meschine, pur şi simplu. Din interesul politicienilor de a arăta că se preocupă de formarea unei conştiinţe civice anti-mafiote. Din interesul jurnaliştilor de a crea şi amplifica o vedetă.