Revoluția rusă, fără cerneală roșie

Napoleon spunea că revoluţiile nu se fac singure, ele trebuie făcute de liderii lor. În toamna lui 1917, Lenin cita cu mândrie filozofia lui Bonaparte. Şi totuşi, ce înseamnă o revoluţie care aparţine poporului? Istoria întoarce clepsidra veacului – au trecut 100 de ani de când frământarea interioară a unui popor a prins culoare. Roşu, roşu aprins. Acel roşu care a fost o schimbare de macaz ce a afectat jumătate de planetă. Cum s-a ajuns la evenimentele din 1917? Care sunt elementele ce amestecate între ele au dat lumii roşul de Rusia?

Tradiţie şi modernizare, două elemente pe care ruşii au dorit dintotdeauna să le facă să coabiteze, dar cărora niciodată nu le-au oferit un mediu prielnic. O piruetă continuă în acest cerc vicios, al cărui singur fundament stabil l-au păstrat de pe vremea lui Rurik: silnaia ruka. Un pumn de fier, îmbracat sau nu în mătase, care să îi conducă. Un lider absolut, dedicat Rusiei. Cât de mult a fost influenţat anul 1917 de balanţa dintre cele două dorinţe ale poporului rus? Şi în ce măsură a fost voinţa directă a mulţimii venirea noului silnaia ruka?

Martie 1872. O idee care s-a vândut de la primul tiraj în totalitate: 3000 de exemplare. Relaţia dintre „Capitalul” lui Marx şi oamenii din Rusia a fost subestimată de către ţarişti. Marxismul a prins, le-a dat oamenilor varianta unei ideologii occidentale, aplicabilă pe Rusia, care o putea duce într-un sistem modern şi liber. A influenţat: era deja la modă ca, în special tinerii, să îmbrăţişeze cartea de căpătâi a filozofiei germane din secolul al XIX-lea. Tânărul Lenin, inspirat, a creat încă de pe atunci ceea ce avea să fie manifestul acţiunii sale din 1917: „Ce-i de făcut?”. Idee şi ideologie. Unde s-a poziţionat 1917 pe axa marxism – leninism?

1891, omul era învins de foamete. Nici natura nu ţinea cu el, stepa sălbatică şi primejdioasă, dikoe pole aşa cum o numeau, le biciuia cu ger năpraznic oasele. Sankt Petersburgul nu îşi mai deschidea geamul spre Occident. Ţarul trăsese obloanele în faţa societăţii abrupt împărţite. Pe de o parte,ţăranii, muncitorii, cei cu crăpături în mâini şi găuri în stomac. Pe de alta, elita, nobilii, scriitorii. Intelighenţia. De ce aceştia din urmă au ieşit din case şi au scris revoluţia cu cerneală roşie? „Împărăţia cerului” o găsise acolo Tolstoi, îmbătrânit de durerea fără leac a poporului rus. Încă îl mai căutau pe Jivago.

Timpul a trecut, dar în faţa foametei, a sorţii şi a Ţarului, nici Dumnezeu nu i-a ajutat. Părintele Gapon a stat în fruntea muncitorilor care cereau pâine. Atât. Oamenii încă mai credeau în legătura lor cu Romanovul, creştinul credincios. Înarmaţi cu pancarte albe, pe care scria „Nu trage în popor!”, ei înaintau către palat, în 1905. Soldaţii au ascultat ordinul: două focuri de avertisment şi apoi în cei aflaţi în prima linie. „Nu pâinea-i ţinea în viaţă, ci pâinea-i ucidea.”, spunea o veche baladă rusească, neştiind ce prevestea. Şi aşa se pierde credinţa, în stat şi în divinitate – pentru o pâine. Preotul a scăpat şi a dat de veste întregii Rusii: „Nu mai avem ţar! Nu mai avem nici Dumnezeu!”. Poporul rus învăţase să strângă din dinţi, dar foametea periodică trebuia să înceteze. După vechiul calendar, 23 februarie era Ziua femeii, iar ele au „sărbătorit” în stradă. Era 1917, şi Februarie Glorios se vindea... pe o pâine.

Revoluţia rusă. 1917 este ştiut de întreaga lume pe repede înainte: un eveniment în februarie, apoi Romanovii au abdicat, haos, haos şi iar haos, până în punctul 0 al lui octombrie, când bolşevicii au preluat puterea şi de atunci istoria omenirii a luat un alt drum. În cei 100 de ani care au trecut, trebuie să fii învăţat că 1917 al Rusiei a însemnat mai mult de atât. Clasele sociale, lideri şi idei, propagandă şi mărturie, Armata Albă şi Armata Roşie, prăbuşirea uneia dintre cele mai importante dinastii din istorie, oamenii de-a dreapta tronului şi din spatele deciziilor, tatăl Petersburg şi văduva ţarină Moscova, revoluţie şi coup d’Etat. Dar, mai ales, a însemnat parte din identitatea unui popor. Şi peste toate, de pe frontul Marelui Război, ecoul evenimentelor ruse ajunge până în România şi nu rămâne fără impact. Rând pe rând, în fiecare lună, vom încerca să completăm, dar nu cu cerneală roşie, punctele de suspensie rămase goale de un secol. Rusia, 1917 – 100 de ani de la revoluţia care a schimbat cursul istoriei.

...

„În februarie-a nins tot aşa. /Mare ninsoare. /Pe masă-o lumânare ardea, /O lumânare.”