Recurs la ISTORIE: De ce s-a "prăbuşit" România la Olimpiada de la Londra?

Londra, duminică, 9 august, 2012. Ora 23.59 GMT. Ultima explozie a unui imens foc de artificii anunţă tragerea cortinei peste cea de a XXX-a ediţie a Jocurilor Olimpice. A sosit timpul bilanţului oficial pentru cele 204 ţări participante. Presa din România titrează la unison:„Dezastru! Cea mai slabă Olimpiadă din ultimii 60 de ani!” Lipsa banilor este motivul cel mai des invocat în a explica acest insucces.

Lăsăm presei sportive ingrata misiune de a căuta cauzele eşecul de la Londra, în schimb vom apela la istorie pentru a înţelege panta descendentă pe care s-a înscris sportului românesc la ultimele ediţii a Jocurilor Olimpice.

Într-un clasament neoficial al medaliilor câştigate la Jocurilor Olimpice, România ocupă un excelent loc 2, după Ungaria, între ţările care nu au organizat această competiţie supremă. Sportivii români au participat la 20 de ediţii ale Jocurilor Olimpice, cucerind 302 medalii. După strălucirea lor, situaţia arată astfel:88 de aur, 94 de argint şi 120 de bronz. Un palmares remarcabil.

Prima medalie la Olimpiadă

Până după cel de-al Doilea Război Mondial, România, atunci când a participat la Jocurile Olimpice, a avut rezultate modeste. La prima Olimpiadă modernă, Atena 1896, ţara noastră nu a participat. Debutul a avut loc la Paris, în 1904, unde sportivii români nu au reuşit să câştige nicio medalie. A urmat apoi o lungă perioadă de absenţă de la patru ediţii ale Jocurile Olimpice:St. Louis – 1904, Londra – 1908, Stockholm 1912, Anvers – 1920.

În 1924, România avea să participe din nou la Olimpiadă şi chiar să cucerească prima medalie. În ciuda a două eşecuri usturătoare, naţionala de rugby a României a câştigat, la Paris, medalia de bronz. Pe 4 mai 1924, naţionala juca la Paris împotriva Franţei în turneul de rugby. Apoi, pe 10 mai, „stejarii” au jucat împotriva SUA. Ambele întâlniri au fost pierdute, 3-59 şi 0-37, eseul echipei noastre fiind reuşit de Florian Tudor. De remarcat este faptul că jucătorii naţionalei au mers pe propria cheltuială la Paris, pentru a reprezenta România la cea de a 8-a ediţie a JO. Mai mult, şi-au făcut singuri echipamentul de joc şi au călătorit două săptămâni cu trenul, pe bănci de lemn pentru a ajunge în capitala Franţei.

La următoarea Olimpiadă, cea de la Amsterdam 1928, sportivii români nu au reuşit să câştige nicio medalie. A urmat o nouă absenţă pentru România la JO. Probabil distanţa pe care o aveau de parcurs, în 1932, până la Los Angeles. i-a descurajat pe olimpicii români să participe.

În 1936, România avea să cucerească o nouă medalie la Olimpiadă. La Berlin, Henri Rang a cucerit medalia de argint la călărie, după o luptă strânsă cu germanul Kurt Hasse. A fost nevoie de o întrecere de baraj pentru desemnarea campionului, cei doi concurenţi s-au aflat la egalitate pe parcursul concursului. La baraj, românul s-a clasat pe locul al doilea.

După Olimpiada de la Berlin s-a aşezat liniştea peste întrecerile olimpice. Zgomotul gloanţelor celui de-al Doilea Război Mondial avea să ducă la anularea a două ediţii a JO.

La prima ediţie postbelică, Londra 1948, România nu a participat. Ediţia de la Helsinki, 1952, a reprezentat revenirea sportivilor români la Jocurile Olimpice. Palmaresul obţinut avea să fie mult peste rezultatele realizate de sportivi românii în perioada interbelică. Iosif Sîrbu la tir (puşcă, calibru mic 40 de focuri) avea să aducă României prima medalie olimpică de aur din istorie. Vasile Tiţă cucerea medalia de argint la box (categoria, mijlocie-75 kg), iar Gheorghe Fiat la box (categoria semiuşoară-60 kg) şi Gheorghe Lichiardopol la tir, pistol viteză, aveau să câştige medaliile de bronz. Cu un palmares de o medalie de aur, una de argint şi două de bronz, România avea să se claseze pe locul 23, din 69 de naţiuni participante. Totuşi, ediţia de la Helsinki avea să fie cea mai slabă pentru sportivii români după cel de-al Doilea Război Mondial.

Jocurile Olimpice cu cele mai bune rezultate

De departe, Olimpiada la care România a câştigat cele mai multe medalii a fost cea de la Los Angeles din 1984. Trebuie amintit faptul că Uniunea Sovietică şi ţările din fostul bloc comunist nu au particpat la această ediţie, în replică la boicotul aplicat de americani, Olimpiadei găzduită de Moscova în 1980. La Los Angeles, România a câştigat nu mai puţin de 53 de medalii:20 de aur, 16 de argint şi 17 de bronz. Medaliile cucerite au propulsat România pe poziţia a doua, din 140 de ţări participante, în clasamentul pe medalii. Iată topul 5 al celor mai bune participări ale României la Jocurile Olimpice:

1.      Los Angeles, 1984:20 medalii aur, 16 argint, 17 bronz; total 53

2.      Sydney, 2000:        11                    6              9                    26

3.      Atena, 2004,            8                    5              6                    19

4.      Seul, 1988,              7                    11             6                    24

5.      Moscova, 1980         6                     6            16                    25

Sporturile care au dus „greul” pentru România la Jocurile Olimpice

De departe, gimnastica a adus României cele mai multe medalii la Jocurile Olimpice. Cu 25 de medalii de aur, 21 de argint şi 26 de bronz, acest sport se clasează la mare distanţa în clasamentul medaliilor pe discipline obţinute de România de-a lungul timpului. Priviţi cum arată topul 5 al acestui clasament:

1.      Gimnastică:25 medalii de aur,  21 argint, 26 bronz; total 72

2.      Canotaj:     19                       10              8                    37

3.      Atletism:    11                       14            10                    35

4.      Caiac-canoe:10                      10            14                 34

5.      Lupte:         7                         8            17                     32

De ce s-a prăbuşit România la Olimpiada de la Londra?

Dacă privim tabelul de mai sus, răspunsul la această întrebare este cât se poate de simplu. La Londra, România a câştigat, 9 medalii:trei la gimnastică, două la judo, două la haltere, una la scrimă şi una la tir. Cu excepţia gimnasticii, niciunul dintre sporturile clasate în top 5 medalii „all-time” pentru România nu a adus vreo medalie. Este pentru prima dată în ultimii 40 de ani când, la canotaj, sportivii români nu au câştigat nicio medalie. La caiac-canoe situaţia este aproape identică cu cea de la canotaj. Cea mai bună clasare la Londra a sportivilor români la caiac-canoe a fost doar un modest loc 7.

Situaţia este cu adevărat catastrofală la atletism. Ce s-a întâmplat la această Olimpiadă reprezintă cea mai slabă clasare a atletismului românesc la Jocurile Olimpice:nici măcar o finală pentru sportul care a avut cei mai mulţi reprezentanţi în delegaţia României. Cât despre lupte, această disciplină nu a mai adus de 20 de ani nicio medalie pentru România la Jocurile Olimpice. Ultima distincţie la lupte la Olimpiadă a fost un bronz câştigat de Ioan Grigoraş (lupte greco-romane-130 kg) la Barcelona, în 1992.

Prăbuşirea celor patru sporturi din top 5 „all-time”, canotaj, atletism, caiac-canoe şi lupte, este răspunsul rezultatelor dezastruoase de la Londra. Acest lucru ar trebui să dea de gândit celor ce conduc destinele sportului românesc şi nu numai.