Războiul Cailor Divini: când China antică i-a întâlnit pe grecii lui Alexandru cel Mare
În secolul I î.Hr., China dinastiei Han trăia sub amenințarea constantă a vecinilor din nord – temutul neam al Xiongnu. Cavaleria lor ușoară, mobilă și letală domina stepele Asiei, în timp ce oastea chineză, greoaie și dependentă de care de luptă, părea sortită înfrângerii. Dintr-un imperiu ce se voia atotputernic lipseau tocmai caii – arma decisivă a epocii.
Pentru a-i obține, Han-ii aveau să poarte un război lung, costisitor și aproape mitic: Războiul Cailor Divini.
De la Marele Zid la stepele Xiongnu
După unificarea Chinei sub Qin Shi Huangdi (221 î.Hr.), atenția împăratului s-a îndreptat către barbarii din nord. Cavaleria lor era superioară din toate punctele de vedere – caii chinezești, slăbiți de solurile lipsite de seleniu, erau mici, fragili și nepotriviți pentru lupta călare.
Succesorul său, Liu Bang – fost temnicer devenit împărat sub numele de Gaozu, întemeietorul Dinastiei Han – a avut aceeași soartă. În anul 200 î.Hr., armata sa a fost încercuită la Baideng de Xiongnu. Înfrângerea l-a silit pe Gaozu să accepte o pace umilitoare: tributuri anuale în mătase și o prințesă oferită în căsătorie conducătorului barbar. Pentru o vreme, pacea s-a menținut.
Totul avea însă să se schimbe odată cu urcarea pe tron a lui Împăratul Wudi (141–87 î.Hr.), conducătorul care nu suporta ideea ca marele Imperiu Han să se plece în fața unui neam de stepă.
Căutarea aliaților și drumul lui Zhang Qian
Pentru a lovi Xiongnu, Wudi (foto) avea nevoie de aliați. În vest, dincolo de „Poarta de Jad” și de deșertul Taklamakan, se aflau triburile Yuezhi și Wusun – popoare iraniene alungate cândva chiar de barbarii nordului.
În anul 138 î.Hr., împăratul trimite un sol, Zhang Qian, într-o expediție temerară. Drumul său avea să devină legendar. Capturat de Xiongnu, ținut prizonier un deceniu, el reușește în cele din urmă să evadeze și să ajungă în Bactria – un regat elen aflat pe ruinele Imperiului lui Alexandru cel Mare.
De acolo avea să trimită înapoi o veste uluitoare: în acele ținuturi trăiau cai nemaivăzuți, „cai divini” care „transpiră sânge” și ale căror oase și mușchi păreau făuriți din fier. Erau caii pe care Han-ul îi căuta.
De la Alexandru cel Mare la regatul Greco-Bactrian
După moartea lui Alexandru (323 î.Hr.), uriașul său imperiu s-a destrămat. În Orient, generalul Seleucus Nikator a întemeiat regatul seleucid, iar Bactria, la marginea acestuia, avea să-și câștige independența sub Diodotus (cca. 245 î.Hr.).
Aici, între Hindu Kush și fluviul Oxus, a înflorit Regatul Greco-Bactrian, un bastion al elenismului în inima Asiei Centrale. Orașele sale, precum Alexandria Eskate, erau centre prospere, în care cultura greacă se amesteca cu influențele persane și indiene.
Tot aici avea să ajungă Zhang Qian – și tot de aici aveau să vină „caii divini” care vor schimba soarta războaielor Han.
Solii uciși și războiul pentru cai
În anul 104 î.Hr., Wudi a trimis emisari pentru a cumpăra cai din Dayuan (denumirea chineză a Bactriei). Negocierile au eșuat lamentabil – se pare că solii chinezi au cerut un tribut, nu un comerț, iar grecii i-au ucis.
Împăratul Wu trimiţându-l pe Zhang Qian în Asia Centrală 138–126 î.Hr., Pictură murală din Peșterile Mogao, 618–712.
Împăratul a răspuns cu armele. Prima expediție, condusă de generalul Li Guangli, a traversat deșertul Taklamakan, dar lipsa proviziilor și ostilitatea localnicilor i-au decimat trupele.
Wudi a ordonat o nouă campanie – una uriașă: 60.000 de soldați și 100.000 de boi. După luni de marș prin stepă și nisipuri, armata Han a ajuns din nou în fața Alexandriei din Bactria. Orașul a rezistat asediului timp de 40 de zile, până când zidurile exterioare au căzut. Nobilii greci, temându-se de pieire, și-au executat conducătorul și au oferit generalului chinez ceea ce dorea: caii divini.
Dayuan a devenit stat clientelar al Chinei, iar toharienii din Tarim s-au predat la rândul lor. Li Guangli s-a întors victorios la Chang’an, aducând 3.000 de cai — simbol al unei noi ere.
Moștenirea „Cailor Divini”
Războiul pentru caii din Bactria, aproape uitat în cronici, a avut consecințe uriașe. Din el s-a născut Drumul Mătăsii, rețeaua care avea să lege pentru prima oară Orientul de Occident.
Pentru Dinastia Han, acești cai nu au fost doar trofee: ei au însemnat egalitatea pe câmpul de luptă cu Xiongnu și începutul marii expansiuni chineze spre vest – o frontieră care, cu mici întreruperi, a rămas sub control chinez până astăzi.
Și astfel, din dorința unui împărat de a înfrunta barbaria stepelor, s-a născut o punte între două lumi: Grecia și China, Orientul și Occidentul, legate pentru totdeauna de legenda Cailor Divini.