Rasputin, misteriosul călugăr care i-a distrus pe Romanovi
În anul 1904 a avut loc aşa numita „Renaştere a dinastiei Romanovilor”. Ţarul Nicolae al-II-lea şi soţia lui Alexandra erau acum cei mai fericiţi părinţi-se născuse moştenitorul tronului. Această bucurie avea însă să fie rapid umbrită, problemele dinastiei Romanov ducând şi la distrugerea ei.
În momentul naşterii Ţareviciului Alexei, ţarul Nicolae al-II-lea şi soţia lui s-au considerat binecuvântaţi de Dumnezeu, deoarece Alexei avea să fie moştenitorul tronului, având în vedere că până atunci ţarul avusese doar fete. Bucuria s-a transformat imediat în grijă şi disperare deoarece, ţareviciul a fost diagnosticat cu o boală numită hemofilie, moştenită de la mama sa Alexandra.
Deşi era bolnav, mama sa, măcinată de gândul că datorită ei copilul e bolnav, i-a purtat o grijă deosebită dar în acelaşi timp şi-a dorit ca Alexei să ducă o viaţă cât de cât normală. Durerea şi disperarea ţarinei Alexandra era ascunsă bine de aceasta, deoarece nimeni nu a ştiut de la început de tragedia familiei ţariste.
De mic copil, Alexei era lăsat să participe la toate evenimentele publice şi era foarte familiarizat cu mediul politic, pentru a fi bine pregătit atunci când va ajunge pe tron, speranţă pe care ţarul şi soţia lui nu şi-au pierdut-o nici măcar când doctorii au mărturisit că nu aveau nici o soluţie pentru tânărul Alexei. Datorită bolii sale, Alexei nu avea voie să se lovească, mama sa numind un marinar, Daravenko care avea în permanenţă grijă de Alexei şi îl însoţea peste tot.
Disperarea care o cuprinsese pe ţarina Alexandra a facut ca ea să caute un vindecător pentru fiul ei, deşi doctorii îi spusese ca nu mai există nici o speranţă. În 1905, Alexandra a aflat de un aşa numit vraci Rasputin, care ar putea să-i vindece fiul prin puterea rugăciunii. Invitat la palatul ţarului, Rasputin a intervenit atunci când Alexei se simţea foarte rău şoptindu-i ceva la ureche iar spre mirarea tuturor sângerarea s-a oprit. Din acel moment Rasputin a căpătat încredere în ochii familiei ţariste dar mai ales în ochii Alexandrei, asupra căreia va avea o enormă influenţă mai târziu.
Controversatul Rasputin
După ce reuşise să ii uşureze puţin suferinţa tânărului Alexei, Rasputin era considerat prieten al familiei ţariste, un prieten în care aceştia aveau o mare încredere, considerându-l şi raspunsul la rugăciunile lor către Dumnezeu. Lucrurile nu aveau să rămână aşa, Rasputin urcând rapid pe scara socială şi apărând tot mai des alături de familia regală. Cu toatea acestea, Rasputin nu rămânea foarte mult timp la palat, preferând să stea alături de familia sa în Siberia.
În 1911 familia regală decide să plece la o cabană de vânătoare însă ţareviciul Alexei râmâne în grija lui Daravenko. Dorind să se urce într-o barcă pentru a face o plimbare, Alexei cade şi se loveşte, acest lucru provocându-i o hemoragie puternică, iar Daravenko îl duce repede la spital. Familia regală se întoarce imediat la aflarea veştii. Ţarina văzându-şi fiul în agonie îi scrie o telegramă lui Rasputin care se afla în Siberia prin care îi cere să se întoarcă urgent pentru că Alexei este în stare gravă. Rasputin îi răspunde tot printr-o telegramă în care îi spune scurt că „Băiatul nu va muri!”. Se pare că, la scurt timp dupa primirea telegramei hemoragia lui Alexei s-ar fi oprit iar starea lui s-a îmbunătăţit, acest lucru fiind considerat un miracol de către familia regală.
Cu toate acestea, speculaţiile care circulau în jurul persoanei lui Rasputin au făcut ca acesta să nu fie privit de toată lumea ca un sfânt, mai ales de membrii Dumei. Nu era acceptat de societatea aristocratică, aceştia considerând că nu se potriveşte cu rangul familiei regale. Rasputin a stârnit o serie de controverse ducând o viaţă tumultoasă alături de femeile din înalta societate. A fost văzut de multe ori bând până la pierderea cunoştiinţei sau apelând la prostituate. Mai mult decât atât, se pare că avea un comportament scandalos în public.
Relaţia lui Rasputin cu biserica era una foarte tensionată. Sfântul Sinod l-a acuzat de multe ori pe Rasputin de practici imorale şi necredincioase. Totuşi, Rasputin credea, ca mai toţi ortodocşii, că trupul lumesc este un dar sacru oferit de Dumnezeu. Se pare că una din teoriile practicate de Rasputin ar fi fost aceea că harul divin se dobândeşte prin păcat.
În 1913 Romanovii au sărbătorit 300 de ani de existenţă a dinastiei printr-un pelerinaj spre Moscova. Ajunşi la Moscova, tânărului Alexei i s-a făcut rău a şi a trebuit purtat pe braţe majoritatea timpului. Atunci a fost prima dată când lumea a văzut problema cu care se confrunta familia ţaristă. Subiectul a ajuns pe primele pagini ale jurnalelor ruseşti provocând o şi mai mare tristeţe asupra lui Nicolae al-II-lea şi ţarinei Alexandra. Dorind să se detaşeze puţin de probleme, familia regală a plecat în 1914 în anuala croazieră fără a bănui măcar că întreaga lor lume va fii distrusă de Primul Război Mondial şi de revoluţie.
La 28 iunie 1914, arhiducele Austriei, Franz Ferdinand a fost ucis de un naţionalist sârb. Deşi Wilhem al-II-lea era văr cu ţarul Nicolae al-II-lea, se pare că relaţia de rudenie nu l-a împiedicat pe acesta să-şi continue planurile de extinere a Imperiului, acesta fiind ocazia perfectă. Austria a cerut ajutor Germaniei pentru a pedepsi Serbia, cu scopul de a atrage şi Rusia în război, germanii anticipând că Rusia ar fi sărit în ajutorul Serbiei.
Când Rusia se pregătea de război, Rasputin i-a trimis o telegramă ţarului în care îi spunea să nu plece la război pentru că acest lucru va însemna sfârşitul Rusiei şi al familie ţariste. Ţarul nu l-a ascultat şi a plecat la război. Rasputin s-a arătat interesat şi de a veni pe front şi a binecuvânta trupele înainte de începerea războiului însă Marele Duce Nicolae, care a fost numit comandantul armatelor, i-a transmis lui Rasputin că dacă apare pe front îl va spânzura. Rasputin ar fi avut o revelaţie conform căreia armatele ruseşti nu vor avea succes până când ţarul în persoană nu va prelua conducerea. Ţarul Nicolae al-II-lea şi-a asumat o mare responsabilitate, având în vedere că nu a avut nici un fel de pregătire militară, ceea ce a avut consecinţe tragice pentru el, famili sa şi pentru Rusia întreagă.
Influenţa lui Rasputin asupra ţarinei avea să crească odată cu plecarea ţarului pe front. A devenit un apropiat al ţarinei Alexandra, dar şi un confident de încredere pentru ea. A convins-o pe aceasta să înlocuiască anumite persoane din guvern cu persoane alese de către el. Urcând pe scara puterii, Rasputin a ajuns să întreţină relaţii intime cu femei din înalta societate în schimbul unor favoruri politice.
Datorită Primului Război Mondial şi efectelor feudalismului, economia Rusiei scădea văzând cu ochii. Pentru multe dintre probleme Rusiei au fost învinovăţiţi ţarina Alexandra şi confidentul ei Rasputin. Influenţa lui Rasputin asupra familiei Romanov a fost folosită de politicieni şi jurnalişti care doreau să slăbească puterea ţarului pentru a-l forţa pe acesta să renunţe la puterea politică dar şi pentru a separa biserica ortodoxă rusă de stat. Rasputin a contribuit la propagandă dusă în jurul familiei Romanov datorită disputelor sale cu membrii ai clerului, influenţa asupa ţarinei dar mai ales datorită modului desfrânat de viaţă pe care îl avea.
Sfârşitul dinastiei Romanov
Datorită condiţiilor grele din spatele frontului şi incapacitatea armatei de a menţine succesele militare, ţarul Nicolae al-II-lea a fost obligat să abdice în favoarea fratelui său Marele Duce Mihail Alexandrovici. Guvernul provizoriu a hotărât să-i ţină închişi pe Romanovi în Palatul Alexandru. În 1917 au fost duşi în Tobolsk, Siberia, pentru a-i proteja de revoluţie. Au fost nevoiţi să plece odată ce bolşevicii au pus mâna pe guvernul provizoriu al lui Kerensky. Au fost mutaţi la ultima lor destinaţie, oraşul Yekaterinbug, în casa unui inginer militar, Nikolay Nikolayevich Ipatiev. Ţarul şi familia sa precum şi câţiva servitori care îi însoţiseră au fost împuşcaţi în subsolul casei de un pluton de execuţie bolşevic condus de Yakov Yurovsky în noaptea de 16 spre 17 iulie 1918.
Cât despre moartea controversatului Rasputin, aceasta rămâne încă o legendă. Se spune că odată ce influenţa lui a ajuns mult prea mare, un grup de nobili l-ar fi momit la palat şi i-ar fi dat mâncare şi băutură în care se afla o cantitate mare de cianura. Se pare că cianura nu a reuşit să-l doboare pe Rasputin, unul dintre ei, prinţul Yusupov aducând un revolver cu care l-a împuşcat în piept, însă Rasputin şi-a revenit o jumătate de oră mai târziu când Yusupov s-a întors după o haină. Dorind să-şi termine treabă, au tras din nou în Rasputin iar pentru a se asigura ca va muri l-au bătut crunt. Aceasta este doar un dintre versiunile care circulă în jurul morţii lui Rasputin, pentru că, se pare, în urma ultimelor cercetări asasinul ar fi fost cu totul altcineva, mai exact un ofiţer englez ataşat staţiei SIS din Petrograd. Deşi există câtva dovezi, ofiţerul ar fi distrus orice însemnări înainte de moartea sa, lăsân un semn de întrebare asupra morţii lui Rasputin.