Prohibiția în Europa

Când se vorbește de prohibiția alcoolului, inevitabil ne gândim la perioada de după primul război mondial din Statele Unite. Acest lucru se datorează „medierii” de care s-au bucurat atât anii `20 și cei ai crizei economice (1929 – 1930) cât și prohibiția propriu-zisă, despre care s-a scris foarte mult și s-au realizat numeroase filme. Mai puțin cunoscut este faptul că Europa a avut o tradiție „solidă” în acest domeniu.

În Islanda, prohibiția a fost „instaurată” în anul 1915, deși referendumul în urma căruia s-a hotărât acest lucru avusese loc în 1908. Inițial s-a aplicat tuturor categoriilor de băuturi dar, în 1935 interdicția a fost ridicată, excepție făcând berea cu un conținut de alcool mai mare de 2,25% (până în anul 1989!). Este drept că în 1921, s-a făcut o „derogare” de la lege, în momentul în care Spania a refuzat să mai importe pește din Islanda, dacă aceasta nu acceptă să importe vin spaniol.

În Norvegia s-a impus o prohibiție parțială (numai asupra spirtoaselor și vinului) în anul 1917, fapt confirmat de norvegieni în urma unui referendum din anul 1919 (voturi: cca. 61% pentru, 39% împotrivă). Situația s-a schimbat însă destul de repede, astfel că la referendumul din 1926, cei mai mulți norvegieni au votat împotriva menținerii prohibiției, care avea să fie abolită anul următor. Se pare că la schimbarea situației a contribuit și presiunea venită din partea Franței, care dorea să recâștige o importantă piață de desfacere pentru vinurile sale.

Și în Finlanda comercializarea băuturilor alcoolice a fost interzisă între 1919 și 1932.

În Suedia consumul alcoolului a fost raționalizat, în perioada dintre 1914 – 1955. Un referendum a avut loc în 1922, în urma căruia a fost respinsă prohibiția totală (49% dintre participanți și-au exprimat acordul, iar 51% au fost împotrivă). În țările nordice este impus un control strict al statului asupra vânzării alcoolului și în ziua de azi. Există companii aflate sub autoritatea guvernelor, care au monopolul asupra distribuirii băuturilor alcoolice ce depășesc un anumit grad al alcoolemiei. Astfel, în Suedia, „Systembolaget” este singura companie ce distribuie băuturi cu conținut de alcool mai mare de 3,5%; în Norvegia, acest „privilegiu” revine „Vinmonopolet” (pentru „licorile” cu mai mult de 4,7% alcool). La fel sunt și companiile „Vinbuo” din Islanda sau „Alko” din Finlanda.

Prohibiția parțială a fost introdusă în Rusia în 1914, la începutul primului război mondial, când vânzarea băuturilor spirtoase putea fi făcută doar în restaurante. Interdicția a fost ridicată în anul 1925. Mai aproape de zilele noastre, Mihail Gorbaciov a dus o susținută campanie împotriva consumului de alcool. Printre măsurile luate s-a numărat creșterea prețului la votcă, bere și vin, iar vânzarea acestora a fost restricționată la anumite intervale orare. Consumul băuturilor alcoolice a fost interzis în trenuri și în locuri publice; de asemenea, s-a suspendat orice reclamă la astfel de produse, iar scenele care implicau consumul de alcool din spectacole de teatru sau din filme au fost scoase. Măsurile luate au dus la scăderea alcoolismului în Uniunea Sovietică, dar au avut un impact negativ asupra bugetului statului, care a pierdut în jur de 100 de miliarde de ruble, bani ce proveneau din impozitele plătite de fabricanții de alcool.