Primul Război Mondial, în cărbune şi cerneală

Două înscrisuri, în peniţă şi cerneluri de culori diferite, certificate cu câte o semnătură, uşor transformată de timpul scurs între consemnări. Între aceste date îşi dezvăluie surprinzătorul conţinut două carnete de format mic, diferite ca dimensiuni, cu coperţi din carton şi file din hârtie specială, rugoasă, legate probabil ulterior, în destinderea vreunui moment de pace. Două carnete, conţinând în jur de 80 de desene, schiţe, crochiuri, exerciţii caligrafice, amintiri, vise, amenajări genistice şi situaţii tactice. Nu neapărat în ordine cronologică (căci, în fond, ce e timpul şi de ce-am ţine mereu cont de el?), aceste mărturii grafice alcătuiesc un puzzle afectiv al unei perioade de aproape doi ani din Marele Război şi din viaţa unui anonim, participant la conflict:elevul sergent Sabin Popescu, devenit rapid sublocotenent, sub presiunea frontului prea apropiat şi a nevoilor sale. Un jurnal de front sui-generis, scris în culorile cărbunelului, a cernelei şi a creioanelor colorate...

În interiorul carnetelor, fresce ale unei perioade trecute. Oameni, locuri, trăiri, amintiri, date, însemnări. Într-o ordine relativă:22/III 917 Botoşani, 30-31/IV 917 Iaşi, 18/Maiu 917 Dârjeni, 5/VII 917 Cristeşti Suceava, 1-21/IV Nădărjac (Frumuşele), 28 III 917, Drăgăneşti-Tecuci, 25 August 917 Bârnova, 2/II 918 Cudalbi,  26/X 916, Iveşti, 27/VI/918 Tuslea-Acherman-Basarabia, 4 Noiembrie 917 Nămoloasa. Aproape doi ani, ultimii din Marele Război.

Descoperirea

O cuprinzătoare paletă mi s-a dat la iveală apoi:de la perfecţiunea literelor alfabetului, într-un desăvârşit exerciţiu grafic, la cifre şi câteva cuvinte desenate cu peniţa folosind un caroiaj ajutător, ajungând la însemnări de felul Souvenir Sublt Catilina Ilie 27 Iunie 1918 Tuzly-Akerman, Amintire SubLt. Şt. Negulescu Tuslea-Acherman-Basarabia 27/VI/918, până la romantice şi inocente versuri:

E toamnă şi-i melancolie...

Doar vântul saltă foi de brad

Ce’n ropote uscate cad

Şi fug... sărmană poezie

Departe’n veşteda câmpie,

Uitat şopteşte-un râu sub vad!...

Mă doare’n inima pustie...

Sublt. Toma Moldoveanu

Iveşti

3 Noembrie /917

Sunt reprezentate în carnetele lui Sabin Popescu şi frumoase chipuri în creioane colorate, cărbune sau tuş roşu, muze ale trecutului sau poate personaje din familie. Toate, cu o anume duritate şi rigiditate în privire;poate pe seama locului în care au fost realizate, aproape de prima linie a frontului, cu a lui cumplită încărcătură;ori fiind la mai puţin de o lună de despărţirea de casă. A se vedea, de pildă, portretele realizate la 27 octombrie 1916, pe când militarul se afla la Iveşti, sau portretul frumos şi mai cald de tânără fată, ascunsă sub o pelerină, într-o linişte contemplativă, desenat la Dârjeni, la 21 mai 1917. E singurul desen care surprinde un mic zâmbet, o oarecare tentă de optimism. Calmul de care autorul avea nevoie? Să-i fi pozat cineva, să fi avut vreun model, într-un moment de linişte?

Mai departe, o însemnare cu o dublă încărcătură, legată de ziua şi locul cu totul special în care a fost consemnată:

Amintire dupe front

Postul de comandă al Bat III

pe viroagă – vechiul hotar al

Munteniei spre Moldova

Sublocotenent Chiru Chirotescu

Căculeţi Vlaşca

31. XII. 917

Un An Nou întâmpinat pe front, poate chiar nu departe de linia întâi. Lângă o simbolică piatră de (fost) hotar. Cum trebuie să fi fost? Ar fi vrut cineva să fie în pielea lor? Am deplina siguranţă a unui unanim răspuns negativ. Oare la ce se gândeau acei tineri? Cum îşi puteau desprinde gândul de la cei dragi, de acasă, de la iubitele lor, de la trecutele liniştite şi veselele sfârşituri de an? Cu tot ceea ce însemnau ele în vremuri de linişte:colinde, cozonaci, veselie, prieteni buni, familie, petrecere...

Visând

Un răsărit de soare, un pâlc de copaci, câteva cioturi, o apă curgătoare şi, pe faldurile unei panglici, mesajul „DE DEPARTE PESTE MUNŢI” Botoşani 22/III 917. Care să-i fi fost semnificaţia? Să fie vorba despre drumul autorului, trecând Carpaţii, pentru a ajunge la şcoala militară de la Botoşani? Se va afla vreodată?

O alăturare cu totul deosebită a două desene, nu întâmplător succesive, cu o legătură extraordinară, unul în creioane colorate, următorul în cărbune. Mai întâi, un interior ce desluşeşte probabil o bucătărie de ţară, o modestă odaie cu tradiţionalul cuptor în care arde un foc galben-roşu şi clasicele obiecte ce atârnă ori sunt aşezate prin preajmă:Unul dintre bordeiele locuite de mine 17 XII 917.

Următorul desen, în directă legătură cu primul – Visuri din acelaşi bordei 24 /XII, Nămoloasa–, e, poate, cea mai sensibilă creaţie artistică din carnetele lui Sabin Popescu, un excepţional desen în cărbune, care redă în tuşe groase o reverie, o aspiraţie, un vis;în prag de Crăciun, poate cea mai însemnată sărbătoare din an, prilej cu care toate gândurile se îndreptau cu siguranţă către cei dragi, spre familia şi locurile lăsate undeva departe, acasă.

Văzuţi din spate, înlănţuiţi, o ea şi un el în ţinută cazonă, delicat şi romantic, aplecat cu capul spre ea. Un vis frumos, legat de persoana iubită aflată acasă ori cu gândul la cea care va fi să fie, cândva, după război. Doar ipoteze fără putinţa vreunei confirmări. Cu totul deosebit este locul ingrat în care a izvorât acest vis, stând în bordeiul anost şi sărăcăcios, desenat anterior, meditând, plănuind, aspirând la ceva cu totul diferit de ceea ce are în faţa ochilor:realitatea cruntă a războiului.