Primul pas al omului pe Lună: relatări şi impresii româneşti

Lansarea misiunii Apollo 11 în iulie 1969 se petrecea într-un context favorabil al relaţiilor româno-americane şi al deschiderii româneşti către Occident, ceea ce a permis românilor să urmărească în direct la Televiziunea Română momentul crucial al aselenizării. „Scînteia” a avut la rândul său un corespondent în Statele Unite şi a relatat în spaţii largi evenimentul. O lectură a relatărilor şi articolelor publicate în ziarul partidului ne permite să reconstituim atmosfera acelor zile de vară în care românii au uitat de barierele războiului rece, urmărind cu sufletul la gură aventura lui Neil Armstrong şi a colegilor săi către Lună.

După ce Nicolae Ceauşescu condamnase în termeni atât de fermi intervenţia sovietică în Cehoslovacia, în vara anului precedent, tot mai multe speranţe de deschidere şi liberalizare se legau de numele său atât în ţară, cât şi în străinătate. Condiţiile de viaţă şi deschiderea culturală specifică perioadei respective păreau să încurajaze aceste speranţe, lucru confirmat de abundenţa filmelor americane pe piaţă, de traducerile tot mai numeroase din autori occidentali, de nivelul de trai aflat în creştere. Vizita lui Charles de Gaulle la Bucureşti în mai 1968 confirma faptul că N. Ceauşescu se bucura de o imagine bună în străinătate. Pe de altă parte, în relaţiile româno-sovietice existau încă tensiuni majore, cauzate în primul rând de condamnarea intervenţiei din Cehoslovacia, dar şi de relaţia specială pe care România o cultiva cu Occidentul. Conducerea de partid de la Bucureşti avea tot interesul să menajeze susceptibilităţile sovietice pentru a se pune la adăpost de eventuale represalii. Cu toate acestea, prudenţa politică nu a împiedicat conducerea română de partid să permită popularizarea şi circulaţia largă a informaţiilor şi relatărilor privind misiunea Apollo 11, descrisă în general ca un exemplu al victoriei omului asupra naturii – temă predilectă a propagandei comuniste.

„Un moment istoric în dezvoltarea civilizaţiei umane”

Relatările şi reportajele care au apărut în acele zile în „Scînteia” poartă amprenta vizibilă a emoţiei momentului, fiind dinamice, pline de suspans şi dramatism, pătrunse totodată de semnificaţia epocală a evenimentului. „Scînteia” a preluat relatări ale agenţiilor de presă internaţionale, publicate în paralel cu corespondenţe ale trimisului său în Statele Unite, C. Alexandroaie, precum şi articole de fond ale unor oameni de ştiinţă dedicate subiectului. 

16 iulie 1969:lansarea navetei spaţiale care îi are la bord pe Neil Armstrong, Michael Collins şi Buzz Aldrin;câteva zile mai târziu, pe 20 iulie, Armstrong va transmite:„Vulturul a aterizat!”

În prima sa relatare, din ziua lansării misiunii Apollo 11, C. Alexandroaie nu se sfia să numească momentul respectiv drept unul „istoric în dezvoltarea civilizaţiei umane”. Fără a mai ţine cont de diviziunile specifice războiului rece şi de ameninţarea imperialistă la care se referea presa comunistă internaţională în contextul războiului din Vietnam, semnatarul îi numea pe cei trei astronauţi „curajoşi fii ai civilizaţiei terestre”. Atmosfera tuturor articolelor este plină tocmai de acest sentiment al comunităţii umane care depăşea barierele ideologice. 

Misiunea Apollo 11, văzută prin prisma semnificaţiei sale politice

C. Alexandroaie nu uita să menţioneze în relatarea sa contribuţia deosebită pe care o adusese Uniunea Sovietică la dezvoltarea zborurilor spaţiale, invocând lansarea satelitului Sputnik precum şi pe Iuri Gagarin. El se referea, de asemenea, şi la un discurs entuziast al vicepreşedintelui SUA, Spiro Agnew, care spunea că până la sfârşitul secolului se putea ajunge şi pe planeta Marte, însă cu condiţia unei bune colaborări internaţionale, mai ales între SUA şi URSS. „Totul decurge normal”, spuneau oficialii NASA în momentele premergătoare lansării iar această afirmaţie sumară îl uimea pe corespondentul „Scînteia”. Totul, adică milioane de circuite şi mecanisme de fineţe şi precizie, practic un „omagiu adus gândirii tehnice” – în cuvintele sale. Aceasta îi oferea prilejul de a exprima speranţa că raţiunea va triumfa nu doar în spaţiu, ci şi pe Pământ, prin dezarmare, pace şi înţelegere între popoare. 

Undele radio şi tiparul reduc distanţa între astronauţi şi publicul românesc

„Scînteia” a continuat să publice în zilele următoare ştiri numeroase despre fiecare etapă a călătoriei spaţiale a celor trei astronauţi americani, cuprinzând atât detalii tehnice, cât şi detalii privind cotidianul celor trei. Aflăm astfel din „Scînteia” faptul că în prima zi a călătoriei lor, astronauţii americani erau un pic... taciturni, vorbind puţin şi rar, doar dacă era nevoie. Ziarul punea aceasta pe faptul că Armstrong, Aldrin şi Collins erau pătrunşi de responsabilitatea care apăsa pe umerii lor. La cină, afla publicul românesc, astronauţii au mâncat spaghete şi friptură de porc cu cartofi prăjiţi. 

La două zile de la lansare, „Scînteia” publica, spre amuzamentul cititorilor săi, o informaţie conform căreia o companie grecească de asigurări le oferise celor trei astronauţi poliţe de asigurare valabile în spaţiul cosmic însă acestea îşi pierdeau valabilitatea dacă cei trei alegeau să rămână pe Lună pe motiv că ar fi găsit acolo condiţii de viaţă mai bune. Într-o altă notă, erau relatate verificările tehnice efectuate asupra modulului lunar precum şi imaginile superbe surprinse în spaţiu, având în centru atât Pământul, cât şi satelitul său natural. O altă ştire se referea la entuziasmul internaţional stârnit de misiunea Apollo 11:în Japonia se vânduseră nu mai puţin de 500.000 de televizoare în doar 24 de ore pentru că tot mai mulţi japonezi îşi doreau să urmărească în direct momentul istoric al aselenizării.

Neil Armstrong, Michael Collins şi Buzz Aldrin

Cum a învăţat omul să meargă pe Lună

Aselenizarea urma să aibă loc în noaptea de duminică spre luni conform fusului orar al României şi numărul de duminică al „Scînteii” a cuprins relatări ample cu privire la manevrele ce urmau să fie efectuate, la modul în care nava s-a înscris pe orbita lunară ş.a.m.d. Ediţia de luni titra triumfal:„O strălucită victorie a omului” şi „Vulturul a aterizat”. Articole largi relatau suspansul şi tensiunea aselenizării, primele impresii vizuale ale lui Armstrong asupra peisajului selenar şi etapele activităţii extravehiculare a astronauţilor. Scriind despre primii paşi ai lui Neil Armstrong pe Lună, ziarul consemna:„Omul învaţă să meargă pe Selena. Primii paşi sunt calculaţi cu atenţie. Apoi totul vine de la sine. Mişcările sunt relaxate, graţioase, ca într-un balet fantastic”. Corespondentul C. Alexandroaie relata cu emoţie peisajul straniu al oraşelor americane de la ora aselenizării:străzi pustii, parcuri părăsite, maşini oprite oriunde îi prinsese ora aselenizării pe proprietarii lor, totul încremenit parcă „timpul se oprise în loc”.

Ce a mâncat Armstrong pe Lună?

Cu aceeaşi emoţie a fost urmărită de presa românească şi întoarcerea misiunii Apollo 11. „Scînteia” consemna faptul că, în timp ce se îndrepta spre modulul lunar pentru a pregăti plecarea, Neil Armstrong a aruncat în urmă o ramură de măslin, simbol al păcii. Armstrong şi Aldrin au mâncat şi s-au odihnit în modulul lunar înainte de a se desprinde de suprafaţa Lunii pentru a se cupla din nou cu nava pe orbită. Publicul românesc a aflat astfel că, la prima masă a omului pe Lună, modestul meniu a fost compus din rasol de pui, friptură cu garnitură de legume, suc de struguri şi de portocale. La întoarcere, amerizarea capsulei cu cei trei astronauţi a fost de asemenea un prilej de mare emoţie, inclusiv în România. A fost relatat pe larg modul în care capsula a fost recuperată, cum cei trei au fost întâmpinaţi la bordul unui portavion pe către preşedintele Richard Nixon şi cum s-au odihnit Armstrong, Aldrin şi Collins citind ziarele la bordul portavionului respectiv. La întoarcerea în Statele Unite, îi aşteptau zile lungi de carantină.

Omul, fiinţă cosmică

„Scînteia” a publicat şi un articol de fond semnat de prof. dr. Călin Popovici care sublinia importanţa istorică a momentului printr-o frumoasă analogie:„Este o realizare epocală a speciei umane, care poate fi asemănată cu primii pași pe uscat ai viețuitoarelor originare, născute în apele mărilor din trecutul îndepărtat al Pământului. Omul a devenit acum o ființă cosmică”. Echipajul Apollo 11 a lăsat pe Lună, printre multe alte lucruri, şi un disc de silicon conţinând mesajele simbolice transmise de şefii de stat din 73 de ţări ale lumii, printre care şi România. Mesajul semnat de Nicolae Ceauşescu era următorul:„Fie ca primul contact direct al omului cu Luna să contribuie la înfăptuirea aspiraţiilor de progres şi pace ale tuturor oamenilor de pe Pământ”.

Pentru români, vara a rămas... fierbinte

Deşi în vara anului 1969 era programat cel de-al X-lea congres al partidului, atenţia românilor a fost atrasă de un alt eveniment major care a avut loc la Bucureşti. La doar câteva săptămâni după succesul aselenizării, preşedintele american Richard Nixon sosea la Bucureşti într-o vizită anunţată cumva în ultimul moment şi pe care majoritatea românilor nu o aşteptau. Era prima vizită a unui preşedinte american într-o ţară comunistă şi entuziasmul cu care a fost primit de populaţia capitalei a fost debordant. Deşi raţiunile prezenţei lui Nixon la Bucureşti erau politice, Ceauşescu a menţionat în toastul său, cu cuvinte frumoase, reuşita Statelor Unite în cursa către Lună:„Grandioasa călătorie astrală a cosmonauţilor americani – primii pământeni care au pus piciorul pe Lună şi au adus pe planeta noastră materie de pe un alt corp ceresc – ne-a bucurat, pentru că ea reprezintă o strălucită victorie a geniului uman, a cunoaşterii universale” 

Ce credea totuşi Ceauşescu despre cursa spaţială?

În ciuda faptului că Ceauşescu a permis o recepţie favorabilă şi chiar entuziastă a marii realizări americane în cursa spaţială, se pare că părerea sa despre zborurile cosmice nu era tocmai grozavă. Ceauşescu a avut ocazia să discute mai deschis despre aceasta cu omologul său chinez, Mao Zedong, în cursul faimoasei vizite pe care a efectuat-o la Beijing în iunie 1971. Se pare că ambele părţi considerau cursa spaţială drept o risipă de bani. Un scurt fragment din stenograma discuţiilor este edificator:

„Tov. Mao Tze-dun:[...] Ei au mers până la lună;în momentul de faţă noi nu avem asemenea posibilităţi. În acelaşi timp însă nu avem un asemenea interes şi nici nu admirăm pe cei ce au ajuns pe lună. În problema aceasta suntem egali în drepturi:nici noi, nici dvs. nu am ajuns pe lună.

Tov. Nicolae Ceauşescu:Nici în perspectivă noi nu ne gândim să facem acest lucru;costă şi scump.

Tov. Ciu En-lai:Mai ales că acolo nu este nici aer şi nici apă!

Tov. Nicolae Ceauşescu:Şi fără rezultate, decât în scopuri ştinţifice şi de curiozitate.

Tov. Ciu En-lai:Nici nu s-au rezolvat problemele existente pe globul pământesc şi s-au dus pe lună” (Sursa:ANR, fond CC al PCR, secţia Relaţii Externe, dosar nr. 39/1971, f. 15).

Cu ocazia vizitei efectuate în România, preşedintele american Richard Nixon a dăruit ţării noastre un drapel românesc care fusese purtat pe Lună şi înapoi de misiunea Apollo 11, precum şi câteva mici fragmente de rocă lunară. Acestea se găsesc astăzi expuse la Muzeul Naţional de Istorie din Capitală;de altfel, în septembrie 2012, MNIR a organizat o micro-expoziţie în memoria lui Neil Armstrong în care au fost expuse şi aceste obiecte, cu ocazia trecerii în nefiinţă a astronautului american la 25 august 2012.