Povestea ultimilor haiduci care au jefuit maşina de bani a celebrei Marmorosch Blank

📁 Istorie Urbană
Autor: Daniel Guţă

Primul jaf armat din epoca modernă a României petrecut în judeţul Hunedoara a cauzat cinci condamnări la temniţă grea pe viaţă. În 14 august 1934, în apropiere de municipiul Deva, o bandă de tâlhari înarmaţi cu arme de foc şi topoare a atacat maşina Discomului, societate colaboratoare a băncii Marmorosch Blank, l-a ucis pe şoferul acesteia şi a jefuit utilitara.

În luna august a anului 1934, în ultimii ani de existenţă ai celebrei Marmorosch Blank (BMB), când monopolul statului asupra industriei tutunului fusese preluat în numele băncii BMB de societatea Discom, cinci hunedoreni din zona Bradului au plănuit ceea ce ei au considerat „jaful secolului”.

Banda de tâlhari, formată din trei plugari şi doi mineri, a organizat jefuirea la drumul mare a maşinii de bani a Discomului, cu care erau transportate valorile şi sumele depuse la Banca Marmorosch Blank de societăţile hunedorene care activau în industria tutunului. Jefuitorii Todor Popa, Petru Oprean, Avram Ştefan, Ioan Bocan şi Petru Valea, cu vârste cuprinse între 20 şi 38 de ani, sperau la o pradă de 160.000 de lei, valoroasă pentru acea perioadă, în care România resimţea din plin efectele a cinci ani de criză economică.

Transformaţi în comando

„Cei cinci, având cunoştiinţă că maşina Discom-ului transportă însemnate sume de bani, s-au constituit într-o bandă cu scopul de a o jefui”, se arată în rechizitoriul dosarului jafului armat, păstrat în Arhivele Naţionale. În seara zilei de 13 august 1934, după ce îşi făcuseră planul jafului într-o cârciumă din Ormindea, tâlharii s-au înarmat şi s-au retras într-o colibă pe Dealul Plitului, în apropierea Devei, în aşteptarea maşinii băncii.

Banda s-a dotat cu o carabină militară, o armă de vânătoare, un topor şi un revolver, iar pentru ca jaful să aibă succes, au fost procurate şi două cartuşe de dinamită.

Pregătirea ambuscadeiÎn apropiere de Băiţa, pe şoseaua Brad-Deva unde stabiliseră locul atacului, unul dintre membrii bandei de tâlhari a crestat trunchiul unui copac astfel încât la apropierea maşinii cu bani să îl poată doborî de-a curmezişul drumului care urma să fie blocat.

În dimineaţa zilei de 14 august, semnalul atacului a fost dat de Petru Valea, care a detonat un cartuş de dinamită pentru a anunţa sosirea maşinii Discomului. În vehicul se aflau trei persoane:văduva Emilia Krausz Heinric, o evreică de 51 de ani, reprezentantă a Marmorosch Blank, Traian Boldura-încasatorul de bani şi şoferul Romulus Pădurar, de 26 de ani.

Omorât cu o lovitură de topor

„După ce maşina băncii s-a oprit în faţa trunchiului doborât care bloca drumul, tâlharii au atacat-o având feţele acoperite cu cârpe. Todor Popa a descărcat un foc de armă din partea stângă spre cabina maşinii, iar Petru Oprean a tras un foc de revolver din partea dreaptă. Avram Ştefan a tras pe femeie din maşină lovind-o în cap cu o bâtă şi apoi cu arma, în timp ce îi striga să dea banii.

Prada, mai mică decât se aşteptau

Ioan Bocan a trecut prin faţa maşinii cu securea şi s-a îndreptat către şofer, care era ameţit după ce au fost trase focuri însepre el. L-a lovit cu securea în cap, în partea dreaptă a maxilarului inferior, după care şoferul a şi căzut imediat mort, cu capul în afara maşinii şi trupul pe treptele ei. Bocan s-a retras şi a rămas cu securea în mână. Încasatorul Traian Boldura a fost pus la pământ, lovit în cap cu arma, dar apoi a reuşit să fugă. Şoferul mort a fost scos din maşină şi buzunărit dar nu s-a găsit asupra lui decât acte, iar din portofelul femeii, tâlharii au luat 1.800 de lei.

Ioan Bocan a spart uşa maşinii cu toporul şi a luat o geantă în care se aflau 4.000 de lei. A lovit apoi o altă uşă, din interiorul cabinei maşinii, dar nu a mai deschis-o pentru că între timp Todor Popa le-a strigat celorlalţi membrii ai bandei „Lăsaţi totul că-i mort”, astfel tâlharii s-au retras în pădure, unde au împărţit prada şi şi-au îngropat hainele”, se arată în rechizitoriu.

La scurt timp de la comiterea jafului, cei cinci jefuitori şi complicii lor au fost prinşi şi arestaţi. Maşina abandonată şi trupul şoferului ucis au fost descoperite de un copil de 12 ani, ce păştea oile pe dealurile din zonă.

Procesul hunedorenilor a început în luna ianuarie a anului 1935, la Deva. Magistraţii tribunalului judeţean i-au audiat pe învinuiţi şi fiecare şi-a recunoscut vinovăţia. „Popa Todor ne-a plătit vin şi bere mie şi lui Ştefan Avram, chemându-ne ca să mergem cu el dacă ne trebuie bani. Ne-a spus planul lui ca să atacăm maşina Discomului, spunându-ne că are bani mulţi şi că el se află în legătură cu şoferul. Ne-au spus să nu  ne fie frică şi atunci am luat Browningul (arma) cu mine. Am băut împreună cu ei cinci kilograme de ţuică”, le-a povestit Petru Oprean magistraţilor.

Mărturiile celorlalţi învinuiţi şi cele ale „informatorilor” din dosar şi din faţa instanţei au confirmat faptele. În schimb, reprezentanţii băncii au renunţat la orice pretenţie financiară în cauză. La 28 ianuarie 1935, magistraţii au decis condamnarea la temniţă grea pe viaţă a celor cinci tâlhari.

În anii următori însă, şoseaua care lega Deva de Brad, numită şi „drumul aurului”. a rămas la fel de periculoasă, din cauza tâlharilor care pândeau maşinile ce transportau aur şi bani printre munţii, pădurile şi văile din zonă.

Citeşte AICI alte materiale publicate de Daniel, pe blogul acestuia.

Mai multe