Povestea sinistră a yacht-ului de lux Wanderer
În 1857, în New York, lumea pasionată de navigație are pe buze un singur nume, Wanderer, yacht-ul de lux, tocmai lansat la apă de șantierele navale din Setauket, Long Island. Fusese construit pentru plăcerea proprietarului, Colonelul John Johnson. Constructorul a depășit așteptările Colonelului. Designul navei permitea atingerea unei viteze de 20 de noduri, aproape 40 de kilometri pe oră, ceea ce făcea din Wanderer una dintre cele mai rapide nave ale momentului. Canceput ca expresie a eleganței și luxului, yacht-ul avea instalații strălucitoare din alamă, punțe de lemn exotic și chiar o bibliotecă bogată cu rafturi pline de cărți legate în piele.
Nerăbdător, de îndată ce nava e gata, Colonelul pleacă în primul voiaj către sud, dar se oprește pentru o vreme pe Insula Jekyll, Georgia, unde întâlnește un grup de antreprenori prosperi și brusc foarte pasionați de yacht-ul său. Afacerea se face foarte repede, Colonelul vinde în câștig nava, iar oamenii de afaceri din Sud se aleg cu un vas foarte rapid.
Imediat, Wanderer este trimis în șantierele locale pentru modificări, i se amenajează o punte suplimentară și i se adaugă un imens rezervor de apă.
În scurtă vreme, zvonurile încep să circule despre noua destinație a vasului de lux. Va avea o altă misiune, dar una sinistră.
Între noii proprietari, se remarca omul de afaceri Charles Lamar (foto dreapta), membru al înaltei societăți și un susținător radical al sclaviei. Lamar organizase un grup de presiune pentru a împiedica eliberarea sclavilor, susținând dreptul proprietarilor din Sud de a importa sclavi din Africa, întrucât nevoile erau mari, iar oferta indigenă destul de mică. Din această cauză, importul de sclavi devenise o afacere extrem de profitabilă.
Singurul impediment îl reprezenta, legea prin care aducerea de sclavi în America fusese interzisă, încă din 1807. Așa că Lamar și asociații săi s-au gândit că un vas rapid ca Wanderer ar fi tocmai potrivit pentru a face contrabandă cu sclavi.
În 1858, Wanderer, modificat pentru a transporta sclavi, părăsește coasta Americii și se îndreaptă spre Africa. Ajuns la gurile Fluviului Congo, este rapid încărcat cu prețioasa marfă, aproape 500 de sclavi, bărbați și femei, tineri și copii, cumpărați de pe piața locală. Înlănțuiți în spațiul secret de sub punte, înghesuiți în condiții oribile, captivii au de înfruntat un drum de șase săptămâni către America.
Până să ajungă la destinație, 80 de sclavi mor și sunt aruncați peste bord. Între supraviețuitori, un băiat numit în familia lui din Africa, de unde fusese răpit, Cilucängy. Vândut la piață, împreună cu ceilalți sclavi aduși ilegal de Wanderer, Cilucängy va fi botezat Ward Lee.
Autoritățile din Georgia au aflat despre transportul ilegal de sclavi și l-au pus sub acuzație pe Lamar. Dar judecătorul nu a reținut nimic împotriva proeminentului om de afaceri care a putut să-și continue viața ca înainte. Ward Lee a rămas sclavul unei familii din Carolina de Sud.
Supraviețuitori ai transportului ilegal de sclavi. Ward Lee - în stânga (foto: The Magazine of Jekyll Island)
După trei ani, izbucnește Războiul Civil American, Lamar organizează un batalion și se înrolează în armata de voluntari a Sudului. Părăsește câmpul de bătălie, pentru a reveni spre sfârșitul războiului cu gradul de colonel. Participă la ultima bătălie a conflictului, în care este ucis de un glonț, fiind considerat ultimul ofițer sudist omorât în conflict.
Wanderer este capturat de forțele Nordului încă de la începutul războiului și îndeplinește mai multe misiuni militare împotriva Sudului. La încheierea păcii, a fost din nou vândut, pentru ca în 1871 să se scufunde în largul coastelor Cubei. Wanderer a fost penultimul vas care a mai adus sclavi în America și ultimul din Georgia. Ultimul vas american implicat în comerțul cu sclavi, Clotilda, a adus 110 captivi din Africa în 1860. Imediat după ce a transferat încărcătura, vasul a fost incendiat și s-a scufundat în delta râului Mobile, Alabama. În 2019, s-a anunțat oficial descoperirea epavei pe fundul râului.
La sfârșitul războiului, Ward Lee a devenit un om liber, a putut să-și întemeieze o familie și să achiziționeze o bucată de pământ. Totuși, nu s-a împăcat cu ideea de a rămâne în America și a încercat să se întoarcă în Africa, solicitând ajutor public în acest sens. Nu a reușit. Urmașii săi trăiesc astăzi în diverse părți din America.