Povestea calfelor din Sibiu

Dacă urci scările de către Orașul de Jos, pe sub turn,  ajungi într-un colț de Sibiu cu un farmec medieval. Se aud vagi bătăi de unelte,  miroase a lut. Câțiva tineri prăfuiți,  îmbrăcați aparte, trec tăcuți, ducând saci de var. Alții cioplesc în piatră și bat pe o daltă ritmul altor vremuri. În Piața Huet,  calfele Evului Mediu sunt la ele acasă.

Calfele sunt tineri călători,  plecați în lume să învețe meșteșug și să-și facă un rost în viață. Există un cod strict de conduită care dictează cine și cum poate deveni calfă. Mai întâi, un tânăr trebuie să îndeplinească niște reguli: să aibă până în 30 de ani, să fie necăsătorit, să nu aibă copii, obligații sau datorii. Mai departe, se angajează să respecte regulile și tradițiile breslei în care intră.

Pornesc de acasă cu o singură monedă în buzunar, pe care trebuie să o aducă înapoi, iar timp de trei ani și o zi nu au voie să se apropie de locul natal, pe o rază de 50 de kilometri. Nici în același loc nu pot zăbovi mai mult de trei luni, ca să deprindă meseria și lecțiile de viață de la meșteri diferiți. Călătoria lor inițiatică e menită să-i așeze în final în rândul meșterilor pricepuți.

Calfele trebuie să poarte “Kluft“,  adică costumul tradiţional, croit înainte de începerea călătoriei. Acesta este alcătuit de regulă din pantaloni evazaţi, vestă şi haină de culori diferite, în funcție de breaslă -negru, crem sau albastru-cămașă albă cu guler scrobit tare(“Staude”),  pălărie şi bocanci negri. Unele calfe mai poartă și o eșarfă cu însemnele uniunii din care fac parte.

În buzunarele pantalonilor trebuie să poarte un metru de măsurat,  din lemn, și moneda cu care au plecat de acasă. Hainele au un număr simbolic de nasturi:vesta are 8 nasturi, câte unul pentru fiecare oră de lucru, haina are 6 nasturi, pentru fiecare zi lucrătoare a săptămânii, iar mânecile au câte 3 nasturi, pentru fiecare an de călătorie. sursa Foto

“Meșteri mari, calfe și zidari” - o poveste din Evul Mediu? Da, dar nu numai. Calfele călătoare mai există încă, mai ales în țări cu tradiție precum Germania, Austria, Elveția, Franța. Tot de acolo vin constant, din 2002 încoace,  și la Sibiu. De ce tocmai aici? Pentru că Sibiul a fost, alături de Brașov și Bistrița un renumit centru meșteșugăresc, iar Biserica Evanghelică a pus aici la dispoziție o clădire, care să le fie casă și atelier tinerilor călători. Alături de Rügen, Neustadt și Leipzig, Sibiul a intrat astfel în rândul orașelor care oferă adăpost calfelor contemporane. Atât în Evul Mediu, cât și acum, calfele au făcut legătura dintre Sibiu și marile centre meșteșugărești europene.

tot articolul pe POVESTI SASESTI