„Politica de independență“ a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej

A.    Declarația din aprilie 1964

Construirea noii societăți este opera istorică a poporului din țara respectivă, rodul activității sale creatoare, al eforturilor și muncii sale.

Succesele obținute de R.P. Română, ca și de celelalte țări socialiste, arată că soluționarea cu succes a sarcinilor dezvoltării economiei depinde în primul rând de folosirea tuturor posibilităților interne ale fiecărei țări, prin mobilizarea intensă a propriilor forțe și maxima valorificare a resurselor ei naturale. Hotărâtoare pentru dezvoltarea țărilor care au moștenit de la capitalism o stare de înapoiere economică este industrializarea socialistă, singura cale prin care se asigură creșterea armonioasă, echilibrată, pe o linie mereu ascendentă și în ritm rapid a întregii economii naționale, sporirea continuă a productivității muncii sociale, dezvoltarea intensivă și complexă a agriculturii, ridicarea sistematică a nivelului de trai al poporului. […]

Progresul economic și tehnico-științific al țărilor socialiste se sprijină totodată pe relațiile de colaborare și întrajutorare între ele.[…]

În ce privește metoda colaborării economice, țările socialiste membre ale C.A.E.R. au stabilit că mijlocul principal de înfăptuire a diviziunii internaționale socialiste a muncii, forma principală de colaborare între economiile lor naționale este coordonarea planurilor pe baza înțelegerilor bi-și multilaterale.

Pe parcursul dezvoltării relațiilor de colaborare între țările socialiste membre ale C.A.E.R. s-au preconizat forme și măsuri ca planul unic și organul unic de planificare, comun pentru toate țările membre, uniunile internaționale tehnico-productive de ramură, întreprinderile proprietate comună a mai multor țări, complexele economice interstatale etc.

Partidul nostru și-a exprimat cu toată claritatea punctul său de vedere, arătând că, întrucât esența măsurilor preconizate constă în trecerea unor funcții de conducere economică din competența statului respectiv în atribuțiile unor organe sau organisme suprastatale, ele nu sunt corespunzătoare principiilor care stau la baza relațiilor dintre țările socialiste.

Ideea organului unic de planificare, comun pentru toate țările din C.A.E.R., comport implicații economice și politice dintre cele mai serioase. Conducerea planificată a economiei naționale este unul din atributele fundamentale, esențiale și inalienabile ale suveranității statului socialist — planul de stat fiind principalul instrument prin care acesta își realizează obiectivele sale politice și social-economice, stabilește direcțiile și ritmul de dezvoltare a economiei naționale, proporțiile ei fundamentale, acumulările, măsurile pentru ridicarea nivelului de trai material și cultural al poporului. Suveranitatea statului socialist presupune ca el să dispună efectiv și integral de mijloacele îndeplinirii practice a acestor atribuții, deținând în mâinile sale totalitatea pârghiilor de conducere a vieții economice și sociale. Trecerea unor asemenea pârghii în competența unor organe suprastatale sau extrastatale ar transforma suveranitatea într-o noțiune lipsită de conținut.

Toate acestea sunt întru totul valabile și în ce privește uniunile interstatale tehnico-productive de ramură și întreprinderile proprietate comună a două sau mai multe state.

Planul de stat este unic și indivizibil, din el nu se pot extrage părți sau secțiuni care să fie transferate în afara statului. Conducerea economiei naționale în ansamblu nu este posibilă dacă

problemele conducerii unor ramuri sau întreprinderi sunt scoase din competența partidului și guvernului țării respective și trecute unor organe extrastatale. [...]

Dată fiind diversitatea condițiilor de construcție socialistă nu există și nu pot exista tipare sau rețete unice, nimeni nu poate hotărî ce este just și ce nu pentru alte țări sau partide.

Elaborarea, alegerea sau schimbarea formelor și metodelor construcției socialiste constituie un atribut al fiecărui partid marxist-leninist, un drept suveran al fiecărui stat socialist.

(Declarația cu privire la poziția Partidului Muncitoresc Român în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale adoptată de Plenara lărgită a C.C. al P.M.R. din aprilie 1964, Editura Politică, București, 1964, p. 30–33, 40–41)

B. Respingerea de către România a „planului Valev“ — articol din „Viața Economică“, 12 iunie 1964

Concepții potrivnice principiilor de bază ale relațiilor economice dintre țările socialiste

Despre „Complexul economic interstatal“, în general, și despre concretizarea lui „dunăreană“, în special

[…]În ultimii ani, în unele țări prietene sunt emise cu insistență păreri potrivit cărora adâncirea colaborării economice dintre statele socialiste membre al C.A.E.R. ar trebui „să depășească barierele naționale“, economia națională a acestor țări să fie „eliberată“ din „strânsoarea cămășii de forță națională“, iar statele socialiste „să-și lărgească orizontul peste granițele respective“.

Asemenea teze sunt menite să ofere suportul teoretic unor propuneri concrete făcute în cadrul C.A.E.R., propuneri care comportă implicații economice și politice dintre cele mai serioase, fiind de natură să știrbească grav independența și suveranitatea națională a țărilor membre. Este vorba de cunoscutele propuneri privind elaborarea unui plan unic și crearea unui organ de planificare comun pentru toate țările membre;înființarea de uniuni interstatale tehnico-productive de ramură și de întreprinderi proprietate comună a mai multor țări;crearea de complexe economice interstatale etc.

România, după cum se știe, a respins cu fermitate aceste propuneri, deoarece — așa cum se subliniază în Declarația plenarei lărgite a C.C. al P.M.R. din aprilie 1964 — asemenea forme și măsuri contravin principiilor care stau la baza relațiilor dintre țările socialiste;respectarea strictă a independenței și suveranității naționale, egalitatea în drepturi, avantajul reciproc, întrajutorarea tovărășească, neamestecul în treburile interne, respectarea integrității teritoriale.

Aceste principii se află într-o indisolubilă intercondiționare reciprocă și alcătuiesc, toate împreună, legea de neclintit a dezvoltării întregului sistem mondial socialist, chezășia întăririi forței lui economice, sociale și politice, a îndeplinirii rolului său de factor determinant al dezvoltării istorice contemporane. ș…ț

Cu toate acestea, constatăm că în legătură cu ideea planului unic și cu celelalte idei care fac corp comun cu ea (organ unic de planificare, uniuni interstatale de ramură, complexe interstatale etc.), s-a dezvoltat cu repeziciune, în ultimii ani, o considerabilă literatură pusă în slujba propagării lor. Ideile menționate sunt reluate sistematic, sub diferite forme și în cele mai diferite ocazii ca probleme actuale, ca propuneri la a căror înfăptuire practică țările socialiste ar trebui să treacă. 

În această ordine de preocupări, observăm atenția tot mai mare care se acordă încercărilor de a se promova propunerile privind înființarea așa-numitelor „complexe economice interstatale“. […]

Nesocotind necesitatea respectării neabătute a principiilor relațiilor dintre țările socialiste, unii economiști afirmă însă că, din punct de vedere al dezvoltării forțelor de producție, soluția „rațională“ ar fi crearea în zonele de graniță a unor „complexe economice interstatale“.

După cum se știe, complexele economice interstatale ar urma să fie alcătuite, în concepția promotorilor lor, prin contopirea arbitrară a economiilor unor teritorii învecinate a două sau câtorva state socialis te, încălcându-se astfel nu numai suveranitatea, ci și integritatea lor teritorială.

(„Viața economică“, 12 iunie 1964)

Sursa: Istoria României în texte, Bogdan Murgescu, Ed. Corint, Bucureşti, 2001