Pocahontas şi John Rolfe, căsătoria care a oprit războiul cu indienii
La începutul secolului al XVII-lea s-au pus bazele coloniei Virginia în America de Nord. Unul dintre colonişti era un cultivator de tutun pe nume John Rolfe. Căsătoria acestuia cu Pocahontas, fiica unei căpetenii locale, a fost unul din aspectele care au contribuit la supravieţuirea coloniei.
Într-o zi de duminică a anului 1614 se sărbătorea o cununie în fortul Jamestown din Virginia. Mireasa purta veşminte de englezoaică, dar pe sub văl se ivea un chip de culoarea bronzului şi nişte ochi neobinşnuit de întunecaţi. Preotul o întreabă pe mireasă dacă îl va iubi şi onora pe soţul său la bine şi la rău, iar ea răspunde zâmbind, cu o voce puternică. Cuvintele însă le pronunţă într-o engleză uşor stricată. Când John Rolfe o sărută după ceremonie, felicitările invitaţilor se amestecă cu şoapte agitate. Puţini sunt aceia care acceptă ideea căsătoriei unui englez cu o localnică...
Căsătoria dintre fata de lider indian şi John Rolfe a căpătat în timp o semnificaţie istorică. Nu era doar prima dată când se petrecea o astfel de uniune, ci şi o premisă a armistițiui dintre tribul lui Pocahontas şi coloniştii din Virginia. Aşa-numita “pace a lui Pocahontas” a reprezentat potrivit unora unul dintre motivele pentru care colonia a supravieţuit. De aceea a şi dobândit o aură legendară în spaţiul american.
Pocahontas avea doar 8 ani când John Rolfe a ajuns în Virginia, dar copila plină de voinţă a jucat încă din pruncie un rol important în nou formata colonie. La numai 11 ani, ar fi salvat viaţa lui John Smith, fostul lider al coloniei. Smith fusese capturat de indieni şi tocmai când acestuia era să-i fie zdrobit craniul cu măciuci, fata s-ar fi proptit în faţa lui, îmbunându-l pe Powhatan, căpetenia locală, care îl cruţă pe Smith. Este posibil ca fata să-l fi plăcut pe englezul cu mulţi ani mai mare ca ea, pe care l-a vizitat din când în când în fortul de la Jamestown, dar nu există nicio dovadă că ar fi avut vreo legătură amoroasă, aşa cum este sugerat în scrierile şi ecranizările contemporane.
Pocahontas s-a născut în jurul anului 1595. Tatăl său nu era un oarecare lider de trib, ci unul care la un moment dat a condus un soi de confederaţie cuprinzând în jur de 30 de triburi diferite. Puternicul Powhatan era supranumit ‘căpetenia căpeteniilor’, iar “imperiul” său se întindea pe bucăti din teritoriul a ceea ce constituie acum statul Virginia. Iniţial, colonia era concepută drept o companie privată, în speranţa că nou-veniţii vor descoperi aur şi alte bogăţii naturale care să asigure profituri substanţiale pentru proprietarii companiei. Dar va dura mult până când colonia va deveni profitabilă. Primii ani au fost marcaţi de foamete şi greutăţi. Relaţia cu liderul Powhatan şi supuşii acestuia era instabilă. Perioadele de coexistenţă relativ paşnică erau întrerupte de vremuri dominate de jafuri şi raiduri din partea ambelor părţi. Conform spuselor lui Smith, Pocahontas iar îi va fi salvat viaţa prin anul 1608.
De data aceasta s-a întâmplat în contextul în care ea i-ar fi avertizat pe colonişti cu privire la organizarea unei ambuscade. Ceva vreme mai târziu, Smith a fost rănit într-o bătălie cu indienii şi s-a întors în Anglia. Lui Pocahontas i-a fost dat de veste că acesta ar fi murit. Câţiva ani mai târziu, englezii se decid sa o răpească pe fiica liderului indian pentru a o folosi în negocierile cu Powhatan. Ca prizonieră în Jamestown, Pocahontas a fost tratată bine, pentru că englezii, dincolo de faptul că o considerau o sălbatică, nu au uitat că intervenise de partea lor.
John Rolfe avea 28 de ani când a venit în Virginia pentru a investi în plantaţiile de tutun. Plecase din Anglia împreună cu soţia sa gravidă. În timpul călătoriei pe Atlantic i-a prins o furtună şi au naufragiat pe insula Bermuda, acolo unde s-a născut fetiţa lui Rolfe, care însă a murit la numai câteva zile. După sosirea în Virginia în 1610 îi moare şi soţia, iar el se refugiază în muncă, unde obţine câteva recolte de succes.
Nu se cunosc detalii privitoare la modul cum a înflorit povestea de iubire dintre Pocahontas şi John Rolfe, dar când cei care au capturat-o au vrut să negocieze cu Powhatan revenirea sa in schimbul unor arme şi unelte, fata ar fi refuzat să se întoarcă acasă. Ea ar fi spus că tatăl să nu consideră că valorează mai mult decât câteva săbii şi topoare, de aceea preferă să rămână acolo unde este iubită.
În acelaşi timp, John Rolfe îşi descarcă inima guvernatorului coloniei, Sir Thomas Dale, căruia îi vorbeşte într-o scrisoare despre sentimentele pe care le nutreşte pentru Pocahontas şi îi cere permisiunea de a o lua de soţie. Rolfe era un creştin convins şi se chinuia din pricina pasiunii sale pentru fata indiană, crescută în spiritul păgân. În epistolă mai spune ca aceste lucruri i-au provocat multe nopţi nedormite şi subliniază că nu este vorba doar despre nişte dorinte carnale. Rolfe se confesează că inima si gândurile sale se învârteau de mult în jurul ei, ca într-un labirint din care nu mai putea ieşi...
Atât Dale cât şi Powhatan şi-au dat seama că o posibilă uniune ar fi adus beneficii relaţiei dintre populaţii şi şi-au oferit consimţământul. Cât ţinut prizonieratul, Pocahontas a fost învăţată doctrina creştină, iar înainte de cununie a fost botezată şi a primit numele creştin de Rebecca. Proaspeţii căsătoriţi s-au stabilit pe plantaţia lui Rolfe şi în curând li s-a născut fiul pe nume Thomas.
Guvernatorul Dale a profitat de ocazia mariajului inter-rasial pentru a promova interesele comapniei Virginia. Compania începuse acum o loterie în Anglia pentru a strânge fonduri. Dale şi-a dat seama că ar fi făcut o publicitate mult mai bună companiei dacă ar fi adus-o pe Pocahontas în faţa publicului londonez, pentru a arăta rezultatul concret al misiunii civilizatoare a coloniei creştine.
Aşa că Rolfe, soţia şi fiul său sosesc la Londra în vara anului 1616, împreună cu alţi 11 indieni din tribul lui Pocahontas. Vechea cunoştinţă a sa, John Smith, i-a scris o scrisoare reginei în care sublinia că ea trebuie primită ca o prinţesă, pentru că este în fond fiica unei căpetenii. Lui Pocahontas nu i-a fost îngăduită însă nicio audienţă regală, dar a participat în schimb la un banchet organizat de Iacob I şi regina Ana la palatul Whitehall. A mai fost invitată la multe alte evenimente, dar societatea londoneză nu a privit-o niciodată ca pe o membră a sa. Era considerată mai degrabă o atracţie exotică.
I-a fost totodată greu să se adapteze climei din Anglia. Când familia s-a întors în Virginia în 1617, Pocahontas s-a îmbolnăvit probabil de pneumonie. A murit în micul orășel Gravesend, cu soţul şi fiul la căpătâi. Înainte de a-şi da duhul, tânăra de numai 21 de ani ar fi rostit că de murit murim toţi, important este ca mai departe să trăiască pruncii. Pocahontas a fost înmormântată pe 21 martie în biserica St. George, acolo unde se înalţă o statuie în cinstea faimoasei prințese indiene.
sursa: Allt Om Historia